Sa ne fie de bine! Ne intoarcem la Sibiu

Dupa zece zile in care strazile orasului s-au umplut de turisti romani si straini, veniti la Sibiu pentru Festivalul International de Teatru, ne intoarcem la amorteala de dinainte. Dupa zece zile in care monotonia burgului a fost plecata in vacanta, revenim la spectacolul estival obisnuit: la terase se va vorbi mai mult romaneste, cei care folosesc drept metoda de comunicare fluieratul prin vararea a doua degete intre buze vor redeveni sonori, iar peisajul mobil nu va mai fi atat de pestrit, chipurile de care te izbesti pe Corso isi vor recapata nelipsita mina de ingrijorare. in zilele ce au trecut mi-a fost dat sa vorbesc cu cativa musafiri ai Festivalului, entuziasmati, deloc zgarciti cu laudele la adresa a ceea ce se intampla in oras. Nu stiu cat de entuziasmati au fost concitadinii, daca aerul de oras european in sarbatoare le-a pocnit narile firii; as vrea sa cred ca da. As mai vrea sa cred ca episodul povestit de un coleg de breasla din Bucuresti in care un taximetrist i se destainuia - "Nu mai gata astia cu festivalul lor odata, ca m-am saturat!?! Vine unii, iti cere cartea de vizita si nu te mai cauta! Da-i dracului..." - reprezinta o intamplare izolata. Nu de alta, dar daca trairea actului cultural, bucuria atmosferei cosmopolite nu-s tocmai lucruri la indemana pentru toata lumea, macar calculele economice, pragmatice, sa duca la acceptarea si aprecierea evenimentului: turisti multi egal curse multe cu taxiul, turisti multi egal hoteluri, restaurante, magazine si terase pline, toate acestea, egal profit. Pastrand - fireste - proportiile, putem spune ca am respirat putin din aerul marilor orase europene, intesate de turisti. Un aer de care n-au parte prea multe orase din tara. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne batem cu caramida in piept, sa consideram ca nu mai exista balarii in burg, ca FITS ne-a spalat, ne-a apretat, ne-a parfumat in asa fel incat un roman din Slobozia nu ne-ar recunoaste de compatrioti. Nici pomeneala. Am putea invata totusi, de la un an la altul, cate ceva din lectia asta complexa, numita Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Ne-am putea bucura de varietatea de bucate culturale aduse aici, la botul calului, fara a trebui sa umblam noi dupa ele, de-a lungul si de-a latul lumii. intalnirea cu diferite culturi, interactiunea cu turistul venit de la mii de kilometri pentru un eveniment ce se petrece la Sibiu si pe care noi, cei de aici, poate-l tratam cu prea multa pasivitate, e uneori mai importanta decat piesa jucata in strada, pe scena teatrului sau intr-un spatiu neconventional. Daca tot suntem atat de pragmatici, macar lectia eficientei economice s-o deprindem din aceasta fericita intamplare, ajunsa la cea de-a XVIII-a editie. Sa fie toata lumea multumita: cei interesati de actul cultural sa-si spele sufletul in albia spectacolelor, cei dornici de consolidarea buzunarelor sa valorifice momentul intr-un chip echitabil. Pare simplu, nu? Pare, dar nu e. Pentru ca vremea lucrurilor simple, sanatoase, a apus. Despre cine trage cortina peste ele, vorbim maine. Cat despre FITS, sa ne fie de bine, la buna vedere.