Sibiul anilor 1600-1800 - Cu pluta spre Sibiu

Acum douã secole, negustorii îsi aduceau marfa cãtre Sibiu pe canale navigabile. Acestea au fost abandonate odatã cu introducerea cãii ferate. Vechile canale au devenit, astãzi, gropi de gunoi.

Sibiul anilor 1600-1800. Un târg prosper, agitat, cu precupete ridicându-si rândurile de fuste ca sã nu stârneascã praful de pe drumuri, cu negustori strigând în gura mare pretul mãrfurilor si cu care trase de cai pe strãzi bãtãtorite de copite. Multe dintre produsele care se vindeau între zidurile burgului erau, însã, aduse din Mãrginime. Cum îsi transportau negustorii marfa înspre Sibiu? O cãlãtorie în timp cu un planor pe deasupra judetului ne-ar fi arãtat o regiune brãzdatã de canale navigabile, pe care plutele încãrcate cãlãtoreau cãtre Sibiu.

Acoperite sau astupate, aruncate în aer de frica inundatiilor, toate acestea au dispãrut în timp. În secolele XVIII-XIX, sibienii transportau marfã pe canalele artificiale ale Sibiului, când pârâul Sevis traversa orasul printr-un canal natural, vãrsându-se apoi în Cibin. Abandonate odatã cu aparitia transportului feroviar, vechile canale au fost colmatate dupã inundatiile din 1970 si sunt folosite astãzi ca gropi de gunoi.

Bãrcute în strand

Canalul artificial al Cibinului pornea din comuna Gura Râului si se oprea în cartierul strand. Malurile apei erau întãrite cu lemn, iar la Turnisor erau zidite din beton. Canalul traversa râul în mai multe locuri, tãind cotiturile acestuia. Apa era de adâncime micã si totusi, pe ea circulau bãrci care se deplasau în aval numai cu ajutorul apei, iar în amonte erau trase de bivoli. "Bunicul meu îmi povestea despre negustorii care îsi transportau marfa în acest mod", spune Werner Fink, un sibian în vârstã de 65 de ani.

Se aduceau în oras materiale de constructii, dar si produse de negot - lânã, fructe, legume. Apa era acumulatã în "portul" din cartierul strand si dirijatã ulterior printr-o serie de canale, prin orasul de jos. "Acestea erau canale de suprafatã, erau folosite în mestesuguri si ca sursã de apã menajerã", sustine arheologul Petre Besliu.

Din cauza afluentilor Cibinului, orasul de jos era o zonã inundabilã, mlãstinoasã. La inundatiile din anii '70, malurile canalului au fost aruncate în aer, iar astãzi, groapa largã plinã de materiale de constructii de la Turnisor nu mai aminteste cu nimic de vechiul canal.

Sevisul, canal natural

Un alt canal navigabil era cel de pe râul Sevis, care a fost folosit în timpul construirii citadelei dupã proiectul lui Morando Visconti, pentru transportarea materialelor necesare: var, piatrã, lemn. Întrucât constructiile au fost întrerupte, canalul a devenit neutilizabil.

Canalul cu apã potabilã pornind de la râul steaza din Rãsinari ajungea în parcul Sub Arini sub forma pârâului Trinkbach. "Existau în oras canale din cãrãmizi - folosite de gospodãrii pentru evacuarea apei menajere si canale din lemn - folosite pentru drenarea apei din Piata Mare. Zona de sus era mlãstinoasã si au drenat apa spre orasul de jos", declarã arheologul Petre Besliu.

Acum, vechile urme ale canalelor, care odatã reprezentau o parte importantã din economia burgului, nu mai sunt folosite decât pentru depozitarea (ilegalã) a gunoaielor. Vechii negustori nu mai sunt, din fericire, prin preajmã, ca sã le vadã...

Nimic navigabil în Sibiu

Ideea amenajãrii Cibinului a fost intens vehiculatã. S-a propus ca, urmând exemplul Bucurestiului si Timisoarei, si Sibiul sã aibã un râu navigabil. Deocamdatã, însã, acesta este doar un vis. În România existã, la ora actualã, 1.724 de kilometri de canale navigabile.

Giovanni Morando Visconti

În 1699, arhitectul italian Giovanni Morando Visconti realizeazã primul plan al Sibiului, iar în 1702 încep lucrãrile dupã proiectele sale. Visconti a fost unul dintre marii arhitecti ai vremii. Similitudinile dintre arhitectonica vechilor burguri transilvãnene vin tocmai din faptul cã Visconti a planificat mare parte dintre ele si tot el a realizat si una dintre cele mai cunoscute hãrti ale Transilvaniei secolului al XVI-lea.

Primul proiect al fortificatiei bastionare din Alba Iulia a fost întocmit tot de Giovanni Morando Visconti, în anul 1714. Brasovul îi datoreazã si el mult lui Visconti. Pe harta alcãtuitã de acesta în 1699, deasupra Brasovului, pe vârful Tâmpei, se poate observa o cruce impozantã.