Sotia pastorului care si-a ucis copiii la Medias se invinovateste? | Video

Sub acest titlu, jurnalistii de la televiziunea maghiara TV2 au redat discutia pe care au purtat-o cu sotia celui care, acum un an si jumatate, si-a ucis ambii baieti (de cinci si sapte ani) in biserica in care slujea. Dupa ce pastorul in varsta de 35 de ani a dus la capat dubla crima, s-a sinucis aruncandu-se in fata unui tren.
Pentru prima data de la evenimentele pline de tragism, Cseh Jolan, a acceptat sa vorbeasca public despre perceptia ei asupra teribilelor momente. `Acesta era Denes, un om bun, cu suflet cald. Sunt zile, tot mai multe, in care imi doresc sa nu mai fiu pe lumea asta, sa ma duc langa ei, sa fiu cu ei pentru totdeauna. Doar atat imi doresc`, a povestit Jolan pentru TV2, citata de jurnalul.ro.

Nu accepta ca sotul sa ii fie denumit criminal

Cseh Jolan a fost diagnosticata ca suferind de cancer in 2008. Cu trei saptamani inainte ca sotul ei sa cedeze, medicii au anuntat-o ca nu mai are sanse de supravietuire. Vestea a venit dupa ce familia pastorului unitarian trecea printr-o situatie materiala relativ dificila, creata de cresterea ratelor bancare. Cseh Denes a avut nevoie si de consilierea unui psihiatru. `Nu stiu cat mai am de trait, o zi sau poate o luna si nu vreau ca lumea sa ramana cu imaginea sotului meu din acea seara blestemata`. Pentru ea, sotul nu a fost un criminal. `Simt ca innebunesc cand lumea spune despre sotul meu acel cuvant. De ce sa fiu suparata pe el? Ca si-a sacrificat viata pentru mine? In acea seara nu a fost el. Nu era lucid. Denes era incarcat de sentimente nobile si nu ar fi putut face rau nimanui`, a mai povestit Jolan, pentru cei de la TV2, citati de jurnalul.ro.
De altfel, femeia se invinovateste acum pentru ca nu i-a acordat suficient sprijin, spune ea, unui sot ingrozit de faptul ca va ramane singur, sa creasca doi copii. `Simteam ca e ingrozit de gandul ca va trebui sa ii creasca singur pe cei doi copii. Ma simt vinovata pentru ce s-a intamplat. Eu sunt vinovata, fiindca el mereu a fost un stalp de rezistenta al existentei mele, iar eu nu l-am ajutat, nu suficient`.

Ultima seara

`Cu cateva zile inainte de tragedie am fost cu el la spital, i-au administrat mai multe medicamente, printre care si calmante. In acea zi nu am observat nimic neobisnuit la el. Era trist, asa cum a fost mai mereu in ultima perioada. Seara am inceput sa pregatesc cina si mi-am dat seama ca nu avem paine suficienta. Le-am zis copiilor sa mearga pana jos, pana nu urca tatal lor, si sa aduca impreuna o paine. Baiatul de 5 ani parca a presimtit ceva. Mi-a zis ca nu vrea sa mearga, dar l-am convins. Dupa acel moment nu i-am mai vazut niciodata. Au pornit cu tatal lor spre magazin, insa nu au mai ajuns acolo. Au trecut cateva ore, timp in care mi-am sunat sotul pe telefonul mobil de mai multe ori, insa nu mi-a raspuns. M-am imbracat si am iesit pe strada sa ii caut. M-am dus si la rau, sa vad daca nu cumva sunt acolo. Intr-un final, m-am dus la biserica. Am tipat dupa ei, dar nu mi-a raspuns nimeni. Am inceput sa trag de poarta, dar nu am reusit sa intru. Atunci l-am chemat pe responsabilul bisericii sa imi deschida. Crezand ca nu sunt acolo, nu am mai asteptat si am plecat spre casa, sperand ca intre timp s-au intors. La cateva minute, responsabilul bisericii a venit la mine si mi-a spus vestea groaznica. Cel mic in birou… si cel mare nu se stia inca.. Am alergat la biserica, insa deja era politia acolo si nu m-au lasat in preajma lor. Despre Denes nu se stia nimic, abia dimineata am aflat ca s-a aruncat in fata trenului`, este cutremuratoarea amintire a femeii de 34 de ani.

`In ultimul timp ma uit tot mai rar la fotografiile copiilor, fiindca imi provoaca o durere de neimaginat. Erau doi copii veseli, care cantau, dansau, adunau, se uitau prin enciclopedii, spuneau pe de rost planetele`.

Foto TV2