STUDENTII SI UNIVERSITATEA - LA INTERSECTIA PARADIGMELOR INVATARII

Multi dintre studentii inscrisi la diverse forme de invatamant universitar si postuniversitar, dar si cadrele didactice universitare considera ca este o problema cu facultatile din Romania. Cel putin asa releva studiile efectuate in ultimii ani de catre ARACIS pentru evaluarea starii calitatii in invatamantul superior. Chiar daca aceasta problema nu este definita exact, ea devine vizibila cand studentii se plang ca ii rezista greu la 3 ore de curs, ca au dureri de maini de la scrisul dupa dictare, ca "inghit" pe nemestecate sute de pagini in sesiune, si mai ales cand se vad nevoiti sa constate ca nu reusesc sa-si dea seama in anul III la ce i-a folosit, sau cat a retinut dintr-o materie predata in primul an. Atat studentii cat si profesorii care participa la diverse stagii sau cursuri de formare constata insa, ca timpul le trece mai usor, ca invata anumite lucruri cu placere si fara efort, asimileaza mai usor anumite lucruri prin interactiune directa, exploatand curiozitatea, incercand si realizand efectiv ceea ce au de invatat sa faca.

Concluziile celor care au analizat au pus si si-au pus diverse intrebari asupra eficientei, eficacitatii si calitatii invatamantului au fost ca este necesara o schimbare de paradigma: de la profesorul care il invata pe student, la studentul care il invata pe profesor, sau de la centrarea pe profesor si predare, la centrarea pe studenti si invatare. In spatele unor exprimari de genul: "Absolventul de... (inginerie, litere, istorie, medicina, drept, matematica etc.) trebuie sa stie!" , se ascunde o convingere (preconceputa) ca universitatea, facultatea, profesorii, decanii si rectorul trebuie sa detina un panaceu universal pentru procesul de invatamant si implicit de invatare. Daca este sa o luam statistic, un student roman petrece 28 de ore pe saptamana pentru procesul de invatare (participare la orele de curs + studiu individual), in timp ce daca ne-am raporta la planurile de invatamant Bologna, numarul de credite este calculat pe baza unui efort de 8 ore/zi, ceea ce inseamna 40 ore pe saptamana.

Realitatea cotidiana si experienta manageriala si de la catedra imi dovedesc faptul ca lucrurile nu sunt atat de simple: fiecare student este diferit. Fiecare are planuri de viitor diferite: unii stiu precis unde vor sa ajunga, altii incearca sa-si asigure un orizont si implicit oportunitati cat mai extinse. In concluzie se pune si intrebarea care mi-a sugerat titlul: Universitatile si studentii se afla sau nu la intersectia paradigmelor invatarii?. Care este cel mai bun sistem: cel centrat pe profesor sau cel centrat pe sistem? Sau care este "la moda" astazi, sa-l dezvoltam si noi intr-un articol stiintific? Noua lege a invatamantului promoveaza paradigma invatarii centrate pe student.

Ca si viitor Rector, consider ca aceasta paradigma este o descriere a unui sistem de referinta pentru definirea rolului tuturor celor implicati in procesul de invatamant: universitatea in sine, cadrele didactice, si bineinteles studentilor din cadrul ULBS. Nu cred ca avem mai degraba o universitate centrata pe ea insasi, preocupata de propria supravietuire financiara, si ca studentii sunt in cea mai mare masura importanti doar din punct de vedere cantitativ, ca generatori de resurse financiare. Nu consider ca in mod obligatoriu, universitatea trebuie sa fie centrata pe ea insasi, pe studenti, sau pe profesori. Sustin si promovez ideea ca universitatea trebuie sa fie centrata pe procesele de educatie si de cercetare, sa fie un nucleu de cultura al comunitatii si un furnizor servicii inovative catre aceasta. In acest sens, ULBS trebuie sa devina un spatiu unde profesorii si studentii sunt parteneri, cu drepturile dar si cu obligatii specifice expertizei, functiei si pozitiei lor. O universitate sibiana centrata pe cunostinte si pe cunoastere, pe un echilibru permanent in utilizarea si valorificarea resurselor si pe un real parteneriat profesor-student va fi o universitate durabila, cu implicatii sociale pozitive.

Viziunea mea ca Decan al Facultatii de Inginerie, si ca viitor Rector este ca studentii sunt parteneri ai ULBS si membri egali ai comunitatii academice. In actualele conditii socio-economice internationale, pentru ULBS trebuie sa fie prioritara formarea competentelor necesare studentilor in vederea unei insertii socio-profesionale optime. Toate acestea se pot realiza doar printr-un real parteneriat intre profesor si student.

Astfel, profesorul renunta la livrarea cunoasterii sub forma de discursuri magistrale, ca produse finite, prefabricate sau ca o suma de adevaruri exprimate prin cunostinte oferite de-a gata. Profesorul va trebui sa abordeze cunoasterea ca proces, acordand atentie mai mare nevoilor de invatare, de motivare, de consiliere si de orientare a studentului. Profesorul va pune accent pe gandirea studentilor, pe implicarea lor in realizarea de proiecte, pe rezolvarea de probleme care au tangenta cu viata practica (prin gasirea unor solutii noi, originale ale acestora), pe investigatia stiintifica si invatarea unor noi tehnici de cercetare, stimuland gandirea, imaginatia, creativitatea si originalitatea studentului si inlaturand astfel lipsa de motivare si formalismul de pana acum. Astfel, studentul ULBS nu va mai fi vazut ca un subiect pasiv in procesul de educare si instruire, ci este considerat partener al cadrului didactic in construirea cunoasterii si este parte activa in realizarea activitatilor educative, in evaluarea calitativa si in conturarea propriului traseu academic si mai tarziu profesional.

Consider ca pe langa livrarea de cunostinte, scopul unei universitati este si furnizarea unor metode de identificare a unor repere valorice in interiorul societatii. Imi doresc ca in viitorul mandat, ULBS sa isi indeplineasca misiunea complexa de educatie civica, stiintifica si sociala si sa nu se rezume la a fi doar o instanta de certificare academica.


Prof. univ. dr. ing. Ioan BONDREA,

decan al Facultatii de Inginerie "Hermann Oberth" din cadrul Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu