Nici daca la intaiul Revelion ar fi descalecat Alain Delon la brateta cu Nana Mouskouri, Nefertiti atarnata de antebratul lui Gerula, Mircea Badea si Soneria Matei ori chiar Fefeleaga secondata de insasi Agripina si, evident, Tonciu, la poarta, pardon, la inalta poarta n-ar fi inaltat mormane de stoicism reporterii incapatanati sa dovedeasca frigul, fisa postului ori macar gerul. Zdroaba, zic gurile pline de sarmale si golite de vorbe ar fi meritat, norodul afland aproape instantaneu faptele de larme si voie buna comise de comeseni in lupta cu icra, si aia cam neagra, de cealalta parte a portii cu grilaj, in casa unde aproapenepamantenii s-au indestulat.
Mult mai infofoliti decat ai lor, reporterii nostri deghizati in meri ninsi, turturi cu barba, ba chiar si cercevele cu manusi au aflat nu doar ce meniuri alese au animat crumpana dintre ani, ci si ce melodii au ridicat de la mese invitatii. Dedicatiile au curs toata noaptea, spre dimineata numarul acestora ajungand la aproape patru, toate rostite rar, cu o dictie si un ambitus carora nici macar duduia Baranbancea n-ar fi in stare sa le bage vina.
De departe, favorita noptii a fost "Suna periculooos, trage fusta mai jos!" a trupei Asia, prilej cu care intaia fusta a coborat, pentru prima data, muuult peste genunchi, spre surpriza presei tabloide inghetata la feresti, presa care n-o sa crezi ce a patit: la orice se astepta, dar in niciun caz la asa ceva. Bancurile? Fireste ca bancurile au curs de parca Ţociu si Palade plus Duban si Florin Piersic s-ar fi amestecat printre invitati. De departe, cel mai de succes a fost ala cu "Ştiti ce asculta vacile de Revelion? Muuuuzica!"
Chiar daca la stiri invitatii au parut scumpi la vorba, rezumand, laconici, ca "e bine", in final s-au dat pe brazda, cazand prada limbaritei, de abia mai deosebeai flecar de flecar, limbut de limbut ori locvace de locvace.
Darnic ca Mos Craciun in preajma copiilor, intaiul invitat a daruit masa cu un discurs in care a urat normalitate. Pana-n decembrie, cand Kiribati va fi iarasi cap de lista, e vreme sa toot aflam ce naiba o mai fi si aia sau macar ce-o fi vrut sa zica.
intr-o observatie tracasata de mirari, madam Bran a descris iar interioarele. Nu tu aer puturos de hotel comunist, nu tu perdele grena, nu tu automat cu Eugenii, nici macar canapele cu perne de catifea de un gust indoielnic. Nici pomeneala de spatiu inkitschosat, darmite covoare inflorate pe fond rosu inchis. Mai ramane sa-si alunge observatiile pe net. Asa poate aflam si de paharul ala, cine-l aduce sau macar unde trebuie scris in caz ca s-o fi umplut.
de Rares Bitu
Aprilie 2024
