Suntem fruntasi. La a nu ne gasi un serviciu

Trecand de intoxicatia zilnica de stiri din mediul politic, artistic, criminalistic, pitiponcaristic, am gasit, pe undeva, ascuns, la rubricile acelea de informatii de categoria a 14-a, dar mult mai interesante decat celelalte, ca noi, Romania, suntem, din nou, in fruntea unui top european: pe locul doi la dificultatea in a-ti gasi un loc de munca. Conform unui raport al European Vacancy Monitor, ne aflam pe locul DOI in UE, (pe locul 1 de afla Grecia, pe 3 Spania). Statistica a fost facuta in functie de numarul somerilor din tarile Uniunii raportat la numarul celor care si-au gasit un loc de munca. Åži a iesit ca nu a iesit. Ceea ce demonstreaza, iar, ca scartaie ceva pe aici, pe la noi. Deci, avem, pe de o parte, oferta: niste someri. Proveniti din doua categorii mari: oameni ramasi fara serviciu si oameni care habar nu au cum e sa fii in serviciu. Primii sunt cei care stiu sa faca ceva, practic; care au acolo, o meserie la baza. Åži care, pana mai ieri, o practicau ba prin fabrici, ba la firme mai mari sau mai mici. De la electricieni la instalatori, de la strungari, frezori, rectificatori la fochisti de centrale termice-mamut, de la soferi la bucatari-cofetari si de la vanzatori la infirmieri. Oamenii astia si-au mancat ani din viata plus sanatate, pentru ca un "nea" sa spuna, la um moment dat, "copii, mersi ca m-ati ajutat sa devin barosan cu vila si masina de colectie, dar inchid sandramaua, iar voi va descurcati. Succes si mi-a parut bine ca v-am cunoscut. A, vedeti ca eu nu prea am platit CAS-uri si din alea, asa ca vechimea voastra e cam zero, iar daca nu va convine, dati-ma in judecata, ca oricum mi se rupe" . In fine, somerii acestia sunt, intr-un fel, norocosi. Åžtiu ce sa faca. Adica stiu o meserie. "Din care sa se hraneasca pe sine si ulterior, familiile lor" , vorba gardianului din "Cel mai iubit dintre pamanteni" , interpretat genial (evident!) de Dorel Visan. Cererile de serviciu de la AJOFM-uri asta... cer. Meseriasi, in primul rand. Oameni care stiu o meserie. Nu aici e dezechilibrul, spunem noi. Ci mai degraba aici, la a doua categorie, cea a celor care au ajuns direct someri. Absolventi de facultati peste facultati, una la stat, doua la "pe bani" . Licentiati, masterati chiar, cu o diploma care are o valoare sentimentala daca o inramezi si cam nula daca i-o arati angajatorului.

Pai, sa vedem. Mergi la un "interviu" pentru un anumit post, undeva. Te intreaba ala, intervievatorul: "Mata ce stii sa faci?" . "Pai sunt licentiat in management, marketing, am un master in relatii internationale si am cunostinte de operare PC in materie de Internet Explorer, Facebook si Mozilla" . "OK. Åžtii sa conduci o sectie de asamblare? Un birou de marketing? Poti face un plan pe termen lung cu propuneri, solutii, targeturi, etc, etc.?" , "A, nu, ca am lipsit de la cursurile alea, da am citit ceva carti si oi mai invata eu pe aici..." . Are cineva nevoie de asa ceva? Nu cred.

Pai, aici ar cam fi problema dezechilibrului dintre cererea-oferta de locuri de munca. Avem prea multi absolventi de chestii abstracte si teoretice care, in materie de practica, sunt zero. Avem cultul studiilor care sa ne duca, daca se poate, cat mai sus si cat mai departe de o meserie practica, pentru ca, nu-i asa, e mai comod sa fii un semianalfabet cu diploma, dar inutil d.p.d.v. profesional, decat un absolvent cu brio al unei scoli de meserii care iti aduce bani buni si aici si "dincolo" . Se mai adauga aici si fita cu "eu am pregatire, nu muncesc orice" . Asa ca mai bine stau ei acolo, someri, pana cand mama-tata le da parale ori le face rost de un loc caldut de munca. In paralel, oferta de locuri de munca se ambitioneaza sa se axeze pe "meseriasi" , nu pe teoreticieni. De unde diferenta aceea mare care ne promoveaza in topurile acelea de la UE. Am mai spus-o parca, vom ajunge o tara de masteranzi, manageri si PR-isti.