Un portar de nota 10

Sunet de fluier. "incalzire! ". Sunet de fluier. "Alearga, alearga! ". Sunet de fluier. "Hai, priza la minge 10 minute! " - asa poate suna rezumatul unui antrenament de fotbal. Dincolo de franturi de cuvinte si de sunete, sta multa pasiune, a antrenorului, a copiilor, stau emotiile parintilor care cantaresc, de pe marginea terenului, performantele copiilor. La orele dupa-amiezii, zeci de copii se pregatesc la Baza sportiva Vointa din Sibiu: sunt grupe de 5-6 ani, sunt copii de 10-11 ani si adolescenti ce abia mai numara 2-3 ani pana la varsta majoratului. Un furnicar de echipamente colorate, de fluieraturi si indicatii - asta sunt antrenamentele ce se desfasoara in paralel la "Vointa ". Aici antreneaza Alin Marcu, profesor la Clubul Åžcolar Sportiv Åžoimii Sibiu, aici se antreneaza Angel Baumann, copilul care a fost desemnat, recent, cel mai bun portar la grupa sa de varsta din vreo 50 de portari din tara.

Ultimul aparator al portii

De cinci ani joaca fotbal Angel: a inceput ca jucator, dar a trecut apoi pe postul de portar. Åži nu-i pare rau, chiar daca stie si el, o spune si antrenorul lui, Alin Marcu, acesta este probabil cel mai dificil post pentru un fotbalist: el e ultimul aparator al portii si orice greseala poate insemna pierderea meciului. De asta si din pasiunea pe care o are pentru jocul cu mingea, nici nu se gandeste la julituri si accidentari atunci cand trebuie sa se arunce sa prinda mingea. "Ma uit atent la jucatorul care are mingea, la cat de mult de indeparteaza de balon inainte sa suteze, la traiectoria piciorului lui... si asa reusesc sa apar. Au fost mingi grele pe care am reusit sa le apar, dar am luat si goluri stupide, mai ales la inceput ", povesteste Angel, completat fiind imediat de antrenorul sau: "La un portar conteaza mult intuitia, simtul anticipativ pe care il dezvolta jucand, aparand ".

Emotii a avut Angel ca doar in sutele de meciuri in care a stat in poarta echipei sale, a trebuie sa apere si lovituri de la distanta si de la 11 metri. Mandru e mai ales de cele doua lovituri de la 11 metri pe care a reusit sa le apere la Cupa Interstar, salvand astfel echipa. Åži pentru ca tot am pomenit de emotii, sa stiti ca de ele nu duc lipsa nici parintii lui Angel: "Cred ca mama si tata au emotii mai multe decat mine, inainte de un meci ", spune baiatul zambind.

Pe urmele lui Casillas

ii admira pe Ciprian Tatarusanu de la Steaua si pe Iker Casillas si stie ca are mult de munca pana sa ajunga sa joace la Vointa, apoi la Steaua si apoi la o echipa din strainatate. Asa se face ca Angel nu lipseste la nici un antrenament: "in vacanta de vara am avut zilnic antrenamente, iar acum, in timpul scolii, ne antrenam de trei ori pe saptamana si avem meci oficial. As vrea sa ajung sa joc la Vointa, apoi la Steaua si apoi, daca sunt bun si ma vrea o echipa din strainatate, as vrea sa joc in alta tara ". Daca e greu si cu scoala si cu fotbalul? Se descurca: dupa scoala face lectii, apoi vine la antrenament, apoi continua lectiile si daca mai e timp - bate mingea in fata locului cu prietenii sau mai face un joc pe computer.

La capitolul echipe, preferintele ii sunt clare: Steaua, Vointa Sibiu si Gaz Metan Medias, asa ca alaturi de colegii din echipa si de antrenor, Angel a fost prezent la meciuri. Regreta doar ca nu a reusit sa obtina un autograf de la Tatarusanu.

Antrenorul

De 13 ani antreneaza Alin Marcu: i-au trecut prin mana sute de copii. De altfel si acum lucreaza si cu adolescenti si cu copii de gradinita. "Cu cei mici e mult mai greu de lucrat pana se obtine disciplina dorita, pana ce ei se obisnuiesc cu regulile si cu terminologia specifica. Cu cat cresc, cu atat e mai usor, ajungem sa nu mai avem nevoie de atatea indicatii si ei inteleg si dintr-un fluier ce au de facut. E insa dificil faptul ca acum lucrezi cu o grupa de 6 ani, iar apoi treci imediat la una de 16 ani. E necesar mult tact pedagogic ", spune Alin Marcu.

Clubul asigura echipamentul necesar pentru copii in competitiile oficiale, dar Alin Marcu recunoaste ca recentul turneu din judetul Mures a picat cum nu se poate mai bine: pe langa medalii, cupe, diplome, sibienii au castigat zece mingi. "intr-un an se duce o minge: depinde mult pe ce teren lucrezi si cati oameni lucreaza cu ea. Mai demult, duceam mingile la peticit, la un pantofar; de cativa ani nu a mai fost nevoie ". Da, poate ca micii fotbalisti nu au intotdeauna cele mai bune conditii, dar compenseaza totul prin multa pasiune si prin placerea de a juca si se vede asta in ochii care le sclipesc. Tocmai de asta, cei care se ocupa de pregatirea lor s-au straduit si se straduiesc ca micii fotbalisti sa participe la cat mai mult turnee in tara, iar anul viitor - Alin Marcu spera sa-i duca pe copiii de 11 ani la primul lot turneu in strainatate. Pana atunci, copii si antrenor isi dau intalnire de patru ori pe saptamana, asa ca daca treceti pe la Baza sportiva veti auzi sunet de fluier, "incalzire! ", sunet de fluier, "Alearga, alearga! ", sunet de fluier. "Hai, priza la minge 10 minute! "