Vilituri si cotisoare sau povestea unui om cat un muzeu

Vointa si puterea de munca sunt de la Dumnezeu, restu` l-am facut noi" - asa incepe Ileana Morariu povestea Muzeului Pastoral din Jina. Vorbeste cu modestie si cu o mai mare dorinta de a-ti spune povestea fiecarui lucru pe care l-a asezat in muzeu, decat sa-ti destainuie cat de greu trebuie sa-i fi fost sa curate fiecare lucrusor si sa-l aseze la locul lui. E mandra de cele sapte incaperi, de sopronul si de sura in care Muzeul Pastoral functioneaza in prezent si prin toate te conduce cu mare drag. Nici explicatiile nu lipsesc, atat doar ca ele nu au raceala unui muzeograf, ci pasiunea pe care femeia o asaza de cinci ani incoace in muzeul ei, in muzeul jinarilor. De ajutor a mai avut parte: si din partea muzeografilor CNM ASTRA care au ajutat-o cu amenajarea expozitiilor si din partea autoritatilor comunale care i-au aprobat lemne gratis, dar munca cea multa au facut-o ea si familia ei.

Povestea muzeului incepe oficial in anul 2006, dar pasiunea Ilenei Morariu pentru traditional e mult mai veche. A purtat-o in suflet din anii copilariei, ca doar langa razboi de tesut, comorar si crinta a crescut, iar de vreo 20-30 de ani incoace a inceput sa vada lucrurile altfel: " Unchesul avea multe lucruri vechi, la fel ca toata lumea din sat. Am refacut casa, dar am pastrat lucrurile vechi si pe cand era copilul meu mic am amenajat o casa taraneasca. Am avut-o vreo zece ani. Apoi m-am tot gandit ce sa fac cu lucrurile vechi, ca nu puteam sa le arunc si asa am facut muzeul", povesteste Ileana Morariu. Prima data muzeul a ocupat intrandul si o camera, iar cu fiecare an s-a tot marit, asa ca astazi, cine poposeste in curtea familiei Morariu are parte de o incursiune completa in lumea satului romanesc de altadata.

3200 de exponate

Calatoria in timpuri vechi incepe prin intermediul fotografiilor in alb-negru: aici il vezi pe Regele Carol II la Jina, dincolo ii vezi pe puii de jinari bagati in desaga si bine "ancorati" pe magar, de dincolo iti zambesc un mire si a lui mireasa. Åži daca tot de uiti cu jind la portul jinarilor, e musai sa-l cercetezi indeaproape: multe costume traditionale a strans Ileana Morariu si fiecare dintre ele are povestea lui. "Pana la 1850, costumul nostru popular era in culorile campului, iar ia era legata de fusta, abia mai tarziu s-a trecut la port alb cu negru si s-a despartit ia de fusta", povesteste femeia in timp ce-ti arata o rochie de nasa. Nu are sclipici sau zeci de funde ca acum, dar e tare fumos lucrata. Metri multi de panza tesuta in razboi intra intr-o astfel de rochie, nu de alta, dar iarna ea era imbracata peste cojoc. Åži daca tot vorbim de nase, adica de femei maritate, sa stiti ca in muzeul jinarilor sunt multe vilituri, adica podoabe de cap pentru femei maritate.

Nici portul barbatesc nu a fost neglijat, asa ca de la serpar, la cioareci, de la cojoc la cotisor de pupezar si camasi de noapte imbracate odata doar de oamenii de vaza ai satului, adica de preot si dascal, de toate gaseslti. Sunt piese lucrate cu peste o suta de ani in urma, la lumina lampasului de femeile din Jina. Pe unele le-a scos Ileana Morariu din lada de zestre a bunciii ei, pe altele le-a primit de la oameni din sat. Åži toate stau acum agatate sus, pe peretii incaperilor muzeale, ca doar odinioara nu erau atatea dulapuri ca acum. Erau comorare de haine, de vase, erau ladoaie, cuiere pentru haine, blidare, paturi din lemn, trocute in care cresteau copiii si pe toate le vezi in casa- muzeu a familiei Morariu. Åži mai vezi icoane de tip ladita, blide si cani de lut agatate in grinda, chindeaua tesute, furci de tors, icoane vechi, opinci, fluiere, cruci de lemn de la 1855 si cate si mai cate...

Peste 3200 de obiecte sunt expuse aici si totul a fost randuit cu grija, respectand traditia, asa ca acum te afli in casa ai buna, dincolo treci in casa de dormit, dincolo ai impresia ca ai ajuns intr-o stana. Aici-i crinta, dincolo hurdoiul, crestaul, ciubarul, sustarul, galeata de muls, scaunul de facut doage pentru butoaie... . Åži cum se stie ca odata femeile nu prea aveau o clipa de odihna, de ce sa nu te-ai aseza si tu la razboi sa pui mana pe ite si suveica, sa inveti sa tesi un covor de pus pe pat, o fata de masa, un paretar sau un chindeu de pus la icoana. in sura si in sopron, mai ca esti tentata sa te urci in caruta si sa pleci si tut la camp, sa vezi cum se lucreaza pamantul cu plugul si grapa si cum se recolteaza cu batoza.

***

Sa spui cum arata si cate minunatii poti sa vezi in muzeul din Jina e imposibil si tocmai de asta va indemnam ca mergeti sa-l vedeti. Asta e singura multumire pe care Ileana Morariu o asteapta dupa munca pe care a dedicat-o realizarii acestui muzeu. Åžtie ca nu se va opri aici, ca va incerca sa mareasca muzeul si colectia, iar planurile sunt deja facute. De realizat, le va realiza ca doar "e nebunia asta in minte si in inima", dupa cum chiar ea marturiseste. Asa ca daca vreti sa cunoasteti "nebunia" si frumusetea cvilizatiei traditionale, daca vreti sa intalniti un om cat un muzeu e musai sa popositi la Muzeul Pastoral din Jina.