Vointa Sibiu ramane neinvinsa pe teren propriu

Echipa sibiana Vointa a remizat, acasa, cu Pandurii Tg. Jiu, scor 0-0, demonstrand ca jocul slab de la Medias a fost doar o simpla intamplare.

POZE DE LA VOINTA SIBIU - PANDURII TG JIU

Partida din etapa a V-a a Ligii I, disputata sambata, pe stadionul Municipal, a scos in evidenta doua fete ale Vointei. Prima, care a mai fost vazuta si in meciul cu Gaz Metan, reprezinta chipul nou promovatei clasice, tematoare si respectuoase cu adversarul, indiferent de numele acestuia. Cea de-a doua, afisata in reprizele secunde din meciurile cu Steaua Bucuresti, Astra Ploiesti si FCM Tg. Mures, este una a increderii in fortele proprii, in jocul colectiv si in indicatiile bancii tehnice. O fata si o prestanta demne de echipele prezente in primul esalon fotbalistic.

La meciul de sambata au fost prezenti putin peste 2.000 de spectatori, care mai de care mai zbarliti de vantul care batea in tot Sibiul. Ceilalti, cei multi, au preferat sa nu mearga la meci, poate si convinsi de faptul ca Vointa avea sa intre intr-o pasa proasta, dupa deziluzia de la Medias. Dar, nu a fost asa. Nici galeria nu a fost in efectiv complet, exemplul lor fiind urmat indeaproape de oficialitatile Sibiului.

Cu un vant puternic, ce batea a toamna, jucatorii au avut grija sa-si incalzeasca bine de tot suporterii, cu ocaziile care picau minut de minut. Dupa o prima repriza in care Pandurii au dominat steril, animati si de mingea trimisa de Crist ian Apostol in bara transversala a propriei porti, sibienii au iesit de la cabine motivati sa `scoata punct sau puncte` din acest meci, asa cum dicteaza filosofia lui Alexandru Pelici.

Sibienii atacau in valuri, tinand piept adversarilor, cat si vantului care se incapatana sa ramana deasupra Municipalului, desi nu era binevenit. Ocaziile la poarta gorjenilor se inmulteau cu trecerea timpului, fapt ce l-a determinat pe antrenorul oaspetilor, Petre Grigoras, sa afirme, dupa meci, ca sibienii n-au avut parte de noroc pentru a castiga acest meci. Si da, are dreptate. In repriza a doua, o singura echipa juca pe teren, Vointa Sibiu. Ocaziile lui Ionut Matei, ale lui Coman, Antohi sau Cigan au fost in zadar, caci mingea s-a incapatanat si nu a vrut sa intre in poarta. A avut, in acest demers al ei, si un aliat de nadejde, pe portarul oaspetilor, Mingote, declarat si cel mai bun om al Pandurilor.

La finalul unui meci in care s-au pierdut doua puncte, ci nu s-a castigat unul, Vointa Sibiu ramane surpriza frumoasa a inceputului de campionat. Dorinta jucatorilor de a lupta de la egal la egal cu marile forte ale fotbalului romanesc este mai presus de bani, de calitatea fizica sau de experienta fiecaruia. Cat timp dorinta poate sa compenseze toate aceste lucruri, Vointa va mai oferi meciuri emotionante, dar intrebarea care inevitabil se pune este: Pana cand se va intampla acest lucru?