Turnul Dulgherilor

Turnul Dulgherilor este o construcţie care la bază prezintă o formă circulară, delimitată de porţiunea următoare printr-o cornişă pronunţată. De la acest nivel, turnul capătă forma unei prisme octogonale, încheiată în partea superioară prin clasica porţiune ieşită în afară, susţinută de console cu guri de păcură între arce.
In ceea ce priveşte datarea turnului, ea este posibilă pe baza elementelor stilistice şi formale doar cu o mare aproximaţie, deoarece astfel de forme se întâlnesc pe parcursul mai multor decenii.
Arhitectura militară este de obicei foarte conservatoare faţă de elementele stilistice, fiind de fapt o arhitectură utilitară. Cert este că turnurile incintei a treia, aşa cum le putem cunoaşte azi, erau adaptate armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura cea mai bună protecţie contra artileriei în curs de perfecţionare.

Gurile de aruncare au fost şi ele utilizate de-a lungul mai multor secole, pentru contracararea asediatorilor ajunşi la baza zidurilor, aşa că nici ele nu constituie indicii certe de datare. Cunoscând însă anumite referiri documentare despre continuarea lucrărilor de fortificare în cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea şi primele decenii ale celui următor, putem încadra şi turnurile de pe strada Cetăţii în acelaşi interval de timp.
Chiar dacă prin noi cercetări ar putea surveni precizări privind datarea celor trei turnuri, este sigur faptul că cea de a treia incintă, după ce a suportat o serie de reparaţii şi reamenajări, pe la începutul secolului al XVI-lea era dominată de astfel de turnuri, evident mult mai numeroase decât cele păstrate până în prezent. Conform specialiştilor, fapt relevat şi de planurile oraşului Sibiu, "Oraşul de sus" era înzestrat cu un număr considerabil de turnuri, deşi planurile de epocă nu menţionează eventualele turnuri de pe strada Centumvirilor, iar planul realizat de Bobel consemnează doar 19 turnuri.