Turnul Olarilor

Este considerat de mulţi cercetători ca fiind de provenienţă mai recentă,de pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Insă, având în vedere planul dreptunghiular al turnului la bază, plan păstrat la proporţii mai reduse şi la nivelul superior, precum, şi poziţia faţă de zid, ne vine destul de greu să acceptăm această opinie.

Considerăm că, la mijlocul secolului al XVI-lea, într-o perioadă când se ridicau deja rondele de artilerie sau bastioane, rolul unui turn de asemenea proporţii şi, mai ales, astfel plasat ar fi fost minor. Remarcăm totodată şi aici prezenţa gurilor de aruncare dispuse la fel ca în cazurile anterioare. Turnul Olarilor este unit cu următorul turn de apărare printr-un zid realizat în cel puţin două faze, aşa cum demonstrează însăşi structura materialului de construcţie. Jumătatea inferioară este realizată din piatră brută, iar supraînălţarea (înălţimea zidului a fost aproape dublată) este executată din cărămidă. Zidul era prevăzut cu metereze în partea superioară, unde apărătorii puteau ajunge printr-un coridor de acces acoperit, susţinut de o înşiruire de arcade de descărcare. Sistemul este larg răspândit şi la cetăţile săteşti din judeţul Sibiu, un exemplu tipic fiind fortificaţia din Valea Viilor.