Catedrala Ortodoxa

Monumentală şi impunătoare, sobră şi majestuasă, Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu, domină de peste un secol întreg oraşul de pe malurile Cibinului.
Idea construirii unei catedrale în Sibiu aparţine celui ce a fost în Ardeal „începător întru toate”, marele mitropolit Andrei Şaguna. El a fost cel care a instituit colecta pentru edificarea catedralei, în urma aprobării dată în anul 1857, de Împăratul Francisc Iosif I care a şi donat 1000 de galbeni, fiind astfel primul ctitor. Mitropolia românilor ortodocşi din Transilvania şi Banat avea nevoie de o catedrală,fiindcă numai ea putea fi cu adevărat simbolul ortodoxiei româneşti. Până la ridicarea catedralei, în municipiul Sibiu existau doar 2 biserici ortodoxe!
Din păcate, vremurile nu au fost prielnice şi mai ales posibilităţile financiare nu au fost îndestulătoare pentru ca Şaguna să poată vedea ridicată „maica tuturor bisericilor din Mitropolie”, aşa cum el caracteriza catedrala. A pus început colectei, care va continua şi sub urmaşii săi în scaunul mitropolitan de la Sibiu. Abia Ioan Meţianu (1899-1916), cel de-al treilea mitropolit, va avea nemărginita bucurie şi mângâiere de a vedea ridicată şi terminată biserica catedrală.

În urma concursului privind proiecte de planuri de construcţie, majoritatea venite din partea unor arhitecţi din Ungaria şi Austria şi doar patru de la arhitecţi din Ardeal, Bucovina şi Vechea România, s-a ales planul întocmit de arhitectul Iosif Kommer şi Virgil Nagy, profesor la Politecnica din Budapesta, dar care a suferit mici modificări, în special în ceea ce priveşte cele două turnuri de la intrare. Planul catedralei inspirându-se după modelul „Sfintei Sofia” din Constantinopol (astazi Istanbul), ctitoria împăratului Iustinian, distincţia fiind făcută în ceea ce priveşte dimensiunile şi turnurile masive de la intare cu forme specifice arhitecturii eclesiale ardelene, cu anumite elemente din stilul baroc. Catedrala a fost ridicată pe locul fostei bisericuţe greceşti (1797-1799), de la care s-au păstrat 4 icoane împărăteşti, pictate pe lemn şi ferecate în argint şi împodobite cu pietre preţioase, care se păstrează astăzi in altarul catedralei, şi a 8 case (!) care au fost dărâmate. În data de 18 august 1902 (ziua de naştere a împăratului-rege Francisc Iosif I) s-a pus piatra fundamentală. Pentru supravegherea lucrărilor de zidire a fost angajat inginerul oraşului Sibiu, Iosif Schussing. Lucrările s-au desfăşurat într-un timp record doar doi ani, căci în în primăvara anului 1904 a fost tencuită în interior. În toamna aceluiaşi an au fost sfinţite şi ridicate in turnuri cele 4 clopote lucrate la firma Friederic Seltenhofer din Şopron, executate într-o armonie deosebită în E-mol (mi minor), cerută de muzicologul Gheorghe Dima. Primul clopot, aşezat în turnul din miazănoapte are 1345 Kg, iar celelalte trei in turnul de miazăzi, al doilea de 790 Kg, al treilea de 723 Kg iar ultimul de 164 Kg. Din nefericire, în cursul Primului război mondial, cele trei clopote din turnul de miazăzi au fost „rechiziţionate” pentru armata austro-ungară şi transformate în tunuri ucigătoare de români. Abia în anul 1926, prin grija mitropolitului Nicolae Bălan, s-au turnat trei noi clopote. Dimensiunile catedralei sibiene sunt: 53,10m. lungime, 25,40m. lăţime (în mijlocul clădirii), 24,70m. înălţimea cupolei (în interior şi 34,70m. în exterior), 15m. diametru cupolei şi 43 (45) m. înălţimea turnurilor, catedrala avand capacitatea de cateva mii de credincioşi.

Sfinţirea catedralei a avut loc în data de 13 mai 1906 şi a fost oficiată de către mitropolitul Ioan Meţianu şi episcopul Ioan Papp de la Arad, înconjuraţi de un impunător sobor de arhimandriţi, protopopi, diaconi, la care au asistat o mulţime de credncioşi. Printre oaspeţi de seamă amintim pe istoricul Nicolae Iorga, Dr. Friederich Teutsch şi autorităţile locale din aceea vreme. A fost o manifestare amplă cu muzică militară, corala, toate incheiate cu un „conduct cu torţe” (40 lampioane şi 200 de torţe aprinse) pe câteva dintre străzile centrale ale oraşului.
În cea ce priveşte pictura catedralei, aceasta a fost împodopită în decursul vremii de trei pictori. Primul, Octavian Smilgelschi a pictat cupola, adică Iisus Hristos inconjurat de îngeri şi cei patru Evanghelişti din pandantivi, precum şi icoanele de pe iconostas; din păcate nu a putut termina pictarea catedralei din cauza lipsei de fonduri. Octavian Smilgelschi este cel care a creat la Sibiu un stil propriu, pe care îl putem numi „neobizantin”, adică o sinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a Renaşterii şi din cea populară românească, fiind cel care inaugurează „arta bisericească modernă în Ardeal”. Abia în timpul păstoririi mitropolitului Nicolae Colan (1957-1967) s-a început impodobirii întregii catedrale cu haina picturală. Astfel că a fost angajat pictorul bănăţean Anastasie Demian care a pictat numai altarul şi absidele laterale acestuia, renunţând din motiv de boală. Imediat a fost angajat pictorul Iosif Keber din Tg. Jiu care a definitivat pictura catedralei.
În exterior catedrala e împodobita cu cărămidă colorata, cinci rânduri de cărămidă galbenă, alternând cu trei rânduri cărămidă roşie. Arcada de deasupra intrării principale e împodobită cu cinci mozaicuri lucrate la München după desenele lui Ludovic Kandler. Sub cupolă prins în lanţuri masive se găseşte candelabrul mare, aurit, cu 76 de becuri, executat de firma Zeiser-Habinger din Viena. De asemenea chivotul de pe Sfânta Masă, machetă a Catedralei, în lungime de 70 cm. şi înălţime de 56 cm. este din metal aurit şi lucrat în Württemberg. Crucile de pe cele două turnuri, de 1,5 m. au fost lucrate la Sibiu şi aurite în foc la Viena. Mobilierul catedralei a fost lucrat la Bucureşti şi la Sibiu. Astfel, iconostasul, tronul arhieresc şi ripidele au fost lucrate de C. M. Babic din Bucureşti iar cele două strani pentru cântăreţi, tetrapodul din mijlocul catedralei, 28 de străni pentru preoţi şi 82 pentru credincioşi, ca de altfel şi amvonul au fost lucrate de Emil Pătruţiu din Sibiu. Toate piesele sculptate sunt apreciate pentru execuţia lor, dar şi datorită faptului că s-au introdus şi motive populare româneşti. Iconostasul, tronul arhieresc, strănile pentru cântăreţi, amvonul şi tetrapodul din mijlocul bisericii au fost lucrate din lemn de tei, celelalte fiind lucrate în lemn de stejar. Iconostasul a fost suflat cu aur veritabil. Toate cheltuielile privind ridicarea şi împodobirea catedralei s-au ridicat, în anul 1906, la suma de un milion de coroane.
În anul 2007 s-a început spălarea şi refacerea picturii şi confecţionarea unui monumental vitraliu în arcada corului.
Ca şi în cazul Sfintei Sofia , elementul central îl constituie cupola, înconjurată de patru turnuleţe mai mici. Totul în frumoasa catedrala din Sibiu se ordonează în jurul unei axe centrale, încoronată de maiestatea cupolei, exprimând şi luminând interiorul locaşului şi a picturii, venind dintr-o adâncime tainică şi dintr-o înălţime nelimitată. Iar, icoana Pantocratorului, înconjurată de cetele îngereşti, şi luminată în mod unic de rândul cu cele 36 de ferestre, arată simbolic că tot spaţiul văzut al catedralei e „un cosmos dominat de cer” iar întreaga arhitectură arată că locaşul de cult este „cerul pe pământ”. Catedrala Ortodoxa