Casa Weidner - Reussner - Czekelius

Situată în Piaţa Mare nr. 16, această casă a luat naştere prin alăturarea a două edificii construite în secolul al XVI-lea. În secolul al XIX-lea, pe la 1875, imobilul număra nu mai puţin de şapte corpuri de clădire. Ea poartă numele succesivilor proprietari care şi-au lăsat amprenta asupra arhitecturii ei.

Construcţia a suferit modificări esenţiale, parterul fiind transformat într-un şir de magazine. Partea dreaptă, unde se află portalul, a aparţinut familiei Weidner, ajungând apoi în proprietatea senatorului Johann Reussner-jr. Celălalt corp de clădire, desfăşurat în adâncime, spre curte, a ajuns în proprietatea familiei Czekelius, în ultimul sfert al secolul al XVI-lea.
Prima casă păstrează şi singurele detalii care prezintă interes pentru vizitatori. În trecerea spre curte mai există un cadru de uşă din piatră sculptată. În centrul cornişei este aplicat un ecuson de forma unui scut lăţit, cu vârful rotunjit, încărcat cu cifrul C. W. (Cirves-Servatius Weidner jr. ) însoţit de anul 1582.
 

Portalul principal reia în linii mari motivul întâlnit la Casa Haller. Reapar armurile cu halebarde, în timpanele arcurilor. În centru este plasat blazonul primarului Johann Reussner jr. şi anul 1652, iar în gangul boltit apare un ancadrament din piatră sculptată ce îl înfăţişează pe Johann Reussner al II-lea. Blazonul este însoţit pe lângă respectivul an şi de monograma lui Elias Nicolai (E. N. ) restul portalului fiind databil din secolul al XVI-lea.
În sala de recepţie de la etaj au fost descoperite în 1902 fragmente de frescă (din păcate acoperite ulterior de zugrăveală) care conţineau scene din războiul troian. Datarea picturilor murale a fost stabilită ca aparţinând sfârşitului secolului al XVI-lea şi mijlocul celui următor.
 

Curţile edificiului sunt străbătute, de-a lungul şi de-a latul de nişte şine de vagoneţi. Explicaţia lor este dată de depozitul de produse metalo-chimice care a funcţionat aici în anii interbelici. Acestea erau transportate cu vagonetul, de la locul în care se descărcau-la poartă până în locul de depozitare-până la ultima clădire din curte. În apartamentele din prima curte a edificiului, nu mai locuieşte în prezent nimeni. Chiriaşii au fost evacuaţi după anul 2000, când casa a intrat în proprietatea SC Metasib SA Sibiu şi mai ales după ce s-a constatat că vechii chiriaşi modificaseră apartamentele (cladirea fiind în prezent monument istoric) pentru a-şi amenaja toalete în încintă. Actualul proprietar încearcă să restaureze (cu banii obţinuţi de la chiriaşi, exclusiv societăţi comerciale) vechile structuri ale unor părţi de clădire, spre a le reda farmecul de altădată.