Sunt relativ rare expoziţiile în care numai doi pictori îşi expun tablourile pe aceeaşi simeză, preferate fiind etalările de grup, sau cu alăturarea unor opere de artă diferite, sculptură, grafică, desen… Totuşi, iată o excepţie cu doi creatori de excepţie, Dana Constantin şi Marcel Bunea. Sunt pictori consacraţi, cadre universitare la institute de artă din Bucureşti şi Timişoara, artişti care au în palmares numeroase expoziţii şi premii în ţară şi străinătate. Cei DOI şi-au sincronizat astfel concepţia plastică, încât lucrările expuse acelaşi spaţiu nu se contrazic, ci se susţin prin complementaritate. Aceasta nu exclude deosebirile, dar nici nu impune contradicţia, iscând tocmai un fel de simbioză prin completare reciprocă, elementul comun fiind culoarea.
Dana Constantin explorează şi exploatează limbajul cromatic, cu o solemnitate ritualică, într-o viziune nocturnă, cu accente sacre şi note misterioase. Culoarea-umbră, îmbracă forme din realitatea vizibilă în poetic şi simbolic, axându-se pe tonuri şi nuanţe mai mult decât pe contraste. Linia, apare sporadic, meandrică, fluidă, construind mâini şi flori, ca nişte „forme visate”, cu valenţe simbolice şi magice ancestrale, coborâte parcă dinspre divinitate, pe fondul unui cer înstelat. Jocuri cu armonii de verde vegetal, imaginând copaci şi frunzişuri, vibraţii de culoare în roşu, în negru, albastru masiv, cu valoraţii ton în ton, nuanţă din nuanţă, revelaţii ale unui discurs cromatic complex, greu de tăceri şi de sensuri doar bănuite. Geometrizările apar doar în câteva lucrări, de obicei locul lor fiind luat de tuşa şi pata de culoare cu sonorităţi şi rezonanţe de o rafinată muzicalitate, cu ample reverberaţii spirituale.
În alt fel, Marcel Bunea orchestrează culoarea cu forma în compuneri abstracte, cu treceri armonios valorate, cu note lirice, potenţate de câteva contraste viguroase, echilibrat distribuite. Lucrările respiră o anume rigoare, prin intervenţia liniei structurând ordonator ansamblul, cu forme atent geometrizate, dar trecând apoi, prin efecte cromatice subtile, spre o metamorfozare a epurelor şi stilizărilor, în afectiv şi sensibil. Astfel, din abstracte şi geometrice acestea devin sugestive, aducând uneori în memorie un figurativ incert, ambiguu, cu un fel de „parcă” interioare intime, sau peisaje, ori narturi statice, solicitând imaginaţia. Un univers vizual tonic, complex, unde cerebralul e dublat de sensibilitate şi metaforic, de ritmul culorilor calde şi reci, alternând pe o dominantă cromatică de fundal, totul dispus în impresionante construcţii monumentale.
Între cele două expoziţii îngemănate, complementaritatea se împlineşte pe de-o parte prin succesiunea viziunilor: nocturn/diurn, umbră/lumină, misterios-simbolic/clar-sugestiv, pe de alta, prin unitatea realizată între lucrările de dimensiuni impresionante, de exprimarea predilect cromatică a discursului plastic care din nou le reuneşte.
DOI artişti originali, două expoziţii într-una singură!
Aprilie 2024
