Expozitia Fortificatii medievale din Transilvania in colectiile Emil Fischer

Expoziţia Fortificaţii medievale din Transilvania în colecţiile Emil Fischer şi grafică documentară (II), organizată de Muzeul Naţional Brukenthal - Muzeul de Istorie „Casa Altemberger”, în Cabinetul Cartografic din Palatul Brukenthal, îşi propune să valorifice valoroasa colecţie de clişee ce a aparţinut fraţilor Fischer, care au activat la Sibiu timp de zeci de ani. Pe lângă fotografiile reproduse după clişee originale, din perioada 1930-1940, în vitrine sunt expuse cărţi poştale (vederi) din prima jumătate a secolului XX, reproduceri fotografice pe carton, litografii, fotografii lipite pe carton cu chenar sau fără, fotografii de cabinet realizate de fotografi cunoscuţi la timpul respectiv: Hermann Kolbe din Făgăraş, Ludwig Strobel din Sebeş, Carl Muschaleck şi Leopold Adler din Braşov, o acuarelă, desene, cu imagini ale fortificaţiilor din 12 localităţi din Transilvania.

Perioada medievală se caracterizează printr-o dezvoltare economică, în special prin activitatea breslelor. Pericolele externe, invaziile tătarilor (1241) şi ale turcilor (începând cu 1432), au impulsionat lucrările de fortificare a localităţilor, lucrări efectuate pe parcursul mai multor secole.

Fotografiile prezintă o lume demult apusă, o lume a fricii permanente de pericolele care pândeau la tot pasul în interior, dar şi de primejdia dinafara zidurilor, care i-a forţat pe locuitori să construiască noi fortificaţii sau să le refacă mereu. Aşa au apărut, începând cu sec. XIV, cu precădere în sec. XV, o serie de cetăţi: Aiud, Bistriţa, Deva, Făgăraş, Sebeş, oraşul cetate Braşov, cetăţile bisericeşti Codlea, Hărman, Prejmer, precum şi cetăţile ţărăneşti Râşnov şi Rupea, ridicate pe înălţimi. Fortificaţiile au necesitat o permanentă întreţinere, modificare, au reprezentat un obstacol în calea duşmanului, care le permitea cetăţenilor să-şi ducă în siguranţă viaţa de zi cu zi. În interiorul cetăţii, lipite de zidul de incintă, au fost construite camere de mici dimensiuni (cămări) pentru depozitarea proviziilor, pentru toţi locuitorii localităţii (267 cămări la Prejmer, una pentru fiecare gospodărie) unde se puteau adăposti în caz de primejdie.

În secolul al XIX-lea, datorită evoluţiei artileriei şi a tehnicilor de luptă, fortificaţiile şi-au pierdut utilitatea şi, în mare pare, au fost demolate pentru a face loc altor lucrări edilitare. Puţine fortificaţii au rămas în picioare până astăzi fiind un punct de atracţie pentru turişti şi nu numai.
Dr. Dan Ivănuş





Organizator: Muzeul National Brukenthal