Str.(Sta.) Margaretha-Knopfgasse: Manastirea Nonne Cenusii
Posted: 31.01.2011 23:58
1.
Este Manastire de Clarisse
19: 02.2011: am schimbat titlul din 2 Manastiri de Nonne problematice si care se confunda care, datorita multiplelor confuzii in terminologia si localizarea manastirilor provoca si mai mare deruta, in acest titlu de mai sus.
1. pentru ca mi-am schimbat planul initial..in loc sa examinez cele doua confuzii..una evidenta aici: Manastirea Clarisselor ((moniales, none)/ Manastirea Minoritilor( fratres)...Manastirea Clarisselor, FRANCISCANA, de femei este denumita CONVENTIONAL si in lipsa altui nume mai bun ,dar prerpetuat prin traditie Manastirea Nonnelor Cenusii/Graue Nonnen Moniales Griseis.
STIM ca ACEASTA MANASTIRE a fost AICI, pe Strada (Strazile!):
Margaretha(Grosse Margarethengasse/Reforma Agrara/Liviu Rebreanu -
Kleine Margarethengasse/Anna-Gasse/Hurmuzaki-
Knopf-Gasse=corect:Str. Bumbului/oficial=Strada Bobocilor/Str. Ampère.
Biserica era insa pe Knopf-Gasse/Strada Bumbului= trad. corecta/Str. Bobocilor(!) tradus OFICIAL/Strada Ampère.
Insa insist pe localizarea MANASTIRII-in-GENERE pe Margaretehen-Gasse(n).. aceasta duce implicit la PATROCINUL UITAT al acestei Biserici de Manastire...mai ales ca avem doua Margarethen-Gasse(n): Mare si Mica..
2. prefer sa examinez separat fiecare manastire..legandu-le mereu prin LINK-uri si instituind si un topic separat, Manastirile din jur de Cibininium (numai cele din Evul Mediu, deci pana la Reforma Lutherana cca jum. sec. XVI..
Asa nu mai incurcam treburile..si avem fiecare chestiune separat..
Clar ca adunarea materialului cere timp..deci daca un topic este deschis..nu inseamna ca este terminat, definitivat..
De ce?
fara a cunoaste cat se poate mai exact :
1.Manastirea,
2.daca este de fratres(barbati) sau femei (moniales, nonne)
3.Patrocinul Bisericii Manastirii
4.CRONOLOGIZAREA ei pe felii-de-timp exacte
5. si mai ales LOCALIZAREA ei in functie de aceste felii-de-timp exacte.. UNELE AU FOST INTEGRATE TACIT (deci fara documentatie separata) intra muros in sec XV urmand dispensa Vaticanului din 1445 care le ingaduia in mod EXCEPTIONAL aceasta (uneori facand chiar presiuni asupra oraselor sa le accepte intra-muros) si UNA cu DOCUMENTATIE SEPARATA aprobarea Consiliului Orasului (DUPA cca. 30 ani de la 1445!, deci 1474 DOMINICANII), NUMAI ACESTIA S-AU MUTAT EFECTIV de fapt (dar aici era situatia de supra-exceptie..erau cel mai departat de ORAS, deci nu ar fi fost posibil sa fie tacit integrati intra-muros dupa 1445, cum s-a intamplat cu celelate Manastiri).
Fara aceasta DETERMINARE CLARA nu putem cunoaste in felii-de-timp exacte extensia zidurilor Orasului.. inainte de (loco) 1445-1474...deoarece , repet, regula era ca manastirile sa fie extra-muros,
deci unde avem Manastire inainte de Aprobarea Vaticanului din 1445, acolo INCA NU ESTE ORAS, deci zona inca nu este cuprinsa de Centura-de-Ziduri a Orasului, ci numai de Zidurile Manastirii eventual .....si nu toata zona, care mai cuprinde si gradini si mlastini, helestee pentru pesti..... Zidurile Manastirii(lor) insa au fost integrate MAI TARZIU, deci DUPA 1445, IN CENTURA RESPECTIVA (aici Centura a IV-a). Manastirea Dominicana Veche (cladirile), de la Gara, cu BISERICA Vechea Santa Crux , a ramas pe mai departe extra muros pana in sec XVII cand a trebuit sa fie daramata.(mai apoi construita Capela Crucii de acum)..
________________________________________________________________________________________________________---
Preliminarii necesare:
Peste tot ma refer exclusiv la perioada Evului Mediu, deci pana la Reforma Lutherana..deci cam pana la mijlocul sec XVI cand incepe Epoca Moderna Timpurie, deci nu mai este Evul Mediu..
Se tot asteapta aici in forum dezvoltarea posting-ului Portile Orasului.
La intrebarea cand incepe odata, Razvan Pop raspunde pe drept..de acord..cu care sa incepem? sunt vreo 12..
DAR: in toate planurile orasului cu incinta lui CIVILA de pana acum , care sunt planuri tarzii, nu avem situatia reala din Evul Mediu, deci de pana la Reforma Lutherana, dar mai special, oarece mai inainte, pana pe la mijlocul sec.XV...
Si asta pentru ca si Planul Visconti din 1699 (EPOCA MODERNA) si planurile ulterioare fie Imperial-Ingineresti, fie Reconstituirile Istoricilor, nu reprezinta situatia din Evul Mediu, ci cea din Epoca Moderna.
Manastirile sunt desenate intra-muros...
Or..manastirile erau in Evul Mediu exempte..nu aveau nimic cu orasul, nici cu Episcopia de Vltrasilua, nici macar cu Archiepiscopia de Strigonium/Gran/Esztergom, erau subordonate de obicei numai Vaticanului, Papei..mijlocit doar prin centrala ordinului din tara respectiva.
Exista Legea Patronatului..clar.. in ce priveste bunurile materiale..Regele..dar nu se amesteca in chestiunile intern-ecleziastice..Biserica Romana era peste el...
Si atunci ...Orasele Libere Regale de exemplu, subordonate numai Regelui... nu doreau sa aiba intra-muros Manastiri care sa nu asculte de Legea Orasului.
Si nici manastirile nu doreau asta.
Si nu era chestia de DORINTA..era SEPARARE...CLAUSTRU! LEGE...
Exista situatii speciale, cand o manastire are dublu-patronat..infiintata de oras, intretinuta de oras, dar LEGEA INTERNA era Ecleziastica, deci subordonate ecleziastic Romei, nu laica.....poate sa existe intra-muros..dar acestea sunt exceptii.
ABIA in sec XV, mai precis: dupa Decretul Vaticanului 1445, care ingaduie aceasta.. apar insa adevaratele situatii de exceptie..datorita turcilor..
Cazul din Cibinium: 1474 Dominicanilor le este acordata , (bineinteles ca si cu aprobarea expresa a Vaticanului) de catre Magistratul Orasului in mod exceptional ingaduinta de a se adaposti intra-muros..acolo in mlastina de la actuala gara fusesera mereu ciondaniti de turcile-tiptile si urca cu manastire si Biserica Sta. Crux si crucea lui Lantregen pana langa Saltz-Thurn, care exista deja..si isi construiesc acolo manastirea (la actuala Ursuline), intra-muros, dar la marginea-marginii, lipiti de Zidul de incinta..(pe interior).
Sa ajung la esenta:
Cunoscand exact, fasie-de-fasie de epoca amplasamentul si extinderea manastirilor care erau extra-muros cunoastem automat si extinderea zidurilor orasului la epoca respectiva.
Si abia atunci s-ar putea schita planurile deceniu-de-deceniu ale orasului cel putin in Evul Mediu propriu-zis.
Deci am putea sti pana unde sunt zidurile..deci SI PORTILE..clar.. Pe Felii de Timp...clare si precise..
__________________________________________________________________________________________
Prima ar fi Manastirea de Nonne Franciscane Cenusii (Minorite) CORUL BISERICII daramat 1987...
Eventual din Ordinul Clarisselor de lamurit s-ar putea cumva mai clar, daca s-ar gasi undeva emblema acestui Ordin Feminin..un pelican ce-si sfasie pieptul sangerand pentru a-si putea hrani puii..
Localizarea ACESTEI Manastiri de MINORITE (moniales) (femei deci!) este dubioasa si problematica sub numele AMBIGUU de Manastirea Minorita sau complet FALS Manastirea Fratilor Minoriti.
1. Unde se tot vorbeste aiurea despre Manastirea Minoritilor. (barbati).
Si aceasta pe pagina centrala CIMEC, informatia falsa trimisa de istoricii loco SIBIU.
Adica Minoritii ( barbati) sunt plasati aiurea, adica aici unde sunt de facto Minoritele(femei), oarecum intre fostele strazi Grosse Margarethengasse /Ampere si Kleine Margarethengasse/Hurmuzaki.
EU consider ca..fie de nonne franciscane, fie de alte nonne, Biserica acestei Manastiri de aici, de pe Margarethengasse a avut patrocinul Sta. Margaretha..care, atunci, desi intarita, era ca orice manastire medievala inca extra-muros, Centura a IV-a de Ziduri, chiar pe langa ea trecand ,a venit putin dupa 1445.
Se vorbeste aiurea despre FRATI MINORITI, pentru ca Manastirea de Frati Minoriti BISERICA Sta. Elisabetha daramata 1868 (Franciscani,barbati) era in imediata apropiere, peste drum deci peste Elisabethgasse/Strada Elisabetha/9 Mai, la intersectia acesteia cu Salzgasse/Strada Sarii/Constitutiei si avea la aceasta intersectie biserica cu patrocinul Sta. Elisabetha..de aici numele strazii si numele Portii, Porta Elisabetha/Elisabeth-Thor/Poarta Elisabetha.
si aici aceeasi Ecclesia Sta. Elisabetha dar putin mai mare:
Pentru a urmari complet deruta totala din istoriografia sibiana, fie saseasca, fie maghiara, fie romaneasca...dau aici o prezentare in sine excelenta, bine punctata..greselile NU SE DATORESC AUTORULUI, Dumitru Chiselita, ci bibliografiei si istoricilor locali care arunca cu denumiri desucheate in dreapta si stanga.. vezi Gradina Martirilor! si Sala Fresca...si care plaseaza aceasta deruta celor din Bucuresti, la Comisia Monumentelor..care sigur nu au cum sa cunoasca istoria locala sibiana..si al naibii de adanc in timp pentru ei...
2.Alta localizare ar fi unde este acum Manastirea Franciscana(fratres), pe Franziskaner-Gasse/Strada Franciscanilor/Str. Selarilor, care de fapt a devenit FRANCISCANA (fratres) numai in timpul CONTRAREFORMEI...initial fusese Manastire DOMINICANA de nonne (moniales), cu patriocinul Sta. Maria Magdalena, trece prin perioada exclusiv lutherana dupa Reforma Lutherana, apoi la Contrareforma Catolica este data Ordinului Franciscan (fratres)...
Care este in spatele altei manastiri de Nonne, Ursulinele. (oarece mai nou venite, sec. XVIII in locul Domininicanilor /OP=Ordo Praedicatores/Ordinul Predicantilor, care au avut Manastirea cu Biserica cu patrocinul Sta. Crux intre 1224 si 1474 tot extra-muros, deci pe locul actualei gari, la actuala Capela Crucii..crucea aceea imensa de acolo era a lor..1474, fiindca turcii faceau prapad extra-muros au primit cu dispensa speciala din partea ORASULUI, dar si a Papei ingaduinta de a se muta intra-muros, dar nu in centru, ci exact la margine, lipiti de zid..actuala Biserica Ursuline, Curtea Calugarilor..etc..langa Salzthurn/Turnul Sarii care exista deja cel putin de-un secol..si care Dominicani au avut la Reforma Lutherana alegerea..ori trec la Lutheranism, ori parasesc orasul.
Deci pana aici e vorba..sa zicem numai despre Nonne Cenusii Franciscane..eventual Clarisse..eu o simplific cu culoarea si stiu de ce: uneori sunt derutant prezentate de bibliografie drept nonne negre (deci in vestimentum negru) dar asta e numai deruta bibliografiei..au existat si NEGRE, dar altele..nu franciscane, nu minorite, mai precis tocmai DOMINICANE=negre.
Localizarea manastirii lor..vorbesc inainte de Reforma, numai la asta ma refer...la alegere..cele doua variante..ar fi simpla poate, daca n-ar exista si Capitolul II aici..mai tarziu insa despre asta.
Dau acum articolul lui Dumitru Chiselita, care, repet, examinandu-l la rece..este inchegat, corect..prezinta punctele de vedere obiectiv..ale altora de fapt..
Biserica Minoriţilor din Sibiu - monument pe LMI 2004, demolat în 1987
Pe Lista Monumentelor Istorice, elaborată în anul 2004 de Institutul Naţional al Monumentelor
Istorice (INMI), de pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor, în municipiul Sibiu, pe strada 9 Mai Nr. 75,
se află un monument istoric de categorie B, datat la secolul al XVII-lea şi “transf. în 1926”. Are codul
SB-II-m-B-120120 şi este identificat ca fiind “fosta biserică a minoriţilor”1. Evident că, la bogăţia
monumentelor de categorie A din Sibiu de pe aceeaşi listă, la şi mai marea bogăţie de monumente care
nu se află pe nici o listă şi care îşi aşteaptă clasarea (sau demolarea), un obiectiv “B-series” (ca în
cinematografie) atrage mai puţin atenţia, mai ales când nu se află pe traseele standard ale ghidajelor
turistice, din cauza distanţei sale relativ mari faţă de centrul istoric (adresa pomenită în LMI o situează
undeva în apropierea gării), din cauza lipsei de spectaculos arhitectural şi din cauza... inexistenţei sale
la acea adresă. Ba am îndrăzni să spunem că nici adresa nu mai există.
Biserica Minoriţilor, sau, în fine, “fosta”, aşa cum ne spune aceeaşi LMI, este “fostă” din toate punctele
de vedere. A fost demolată în 1987, în timpul unor tentative de “sistematizare” a Oraşului de Jos. Pe
locul ei se află acum, aoproximativ, un maidan între două străzi, cu până nu de mult, un chioşc de
casete cu muzică populară cu un grafitti “Adrian Copilul Minune”, carosabilul străzii Constituţiei şi un
bloc de locuinţe. Dar, după cum am văzut, Biserica Minoriţilor trăieşte încă în memoria Direcţiei
Judeţene de Cultură Sibiu (care, anterior elaborării LMI în 2004, a trimis “situaţia” la Bucureşti) şi, pe
filieră directă, în a INMI, de pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor. Trecem peste faptul că lista este
“expirată” de anul trecut şi că trebuia elaborată, conform legii, una nouă, deoarece s-a depăşit termenul
de “valabilitate” de cinci ani şi vom încerca să “recuperăm” ceea ce a mai rămas, din punct de vedere al
informaţiei, din ceea ce a fost Biserica Minoriţilor.
*
“Minoriţi” este denumirea sub care mai sunt cunoscuţi călugării romano-catolici din ordinul
Fraţilor Minori Conventuali (OFMConv). Denumirea aceasta, sau “franciscani negri” a fost răspândită
în spaţiul austro-ungar şi german, din cauza hainelor de culoare neagră purtate de aceştia, după
suprimarea lor din perioada domniei napoleoniene. Li se mai spunea şi “fraţii gri” în spaţiile anglosaxone,
după haina de culoare grei, considerată ca fiind culoarea originară a îmbrăcămintei Sf. Francisc
din Assisi, fondatorul ordinului. Menţionăm că la Sibiu a funcţionat şi structura fenimină a ordinului
franciscan, respectiv cel al călugăriţelor clarise.
Biserica Minoriţilor, sau cea a “călugăriţelor gri” (“Grauen Nonnen”2) este atestată documentar la 13
iulie 1300, când, Petru, episcopul Transilvaniei, şi, în paralel, capitlul de Alba Iulia adeveresc
testamentul Elisabetei, văduva greavului Herbord din Vinţul de Jos, care face donaţii în bani (mărci)
unor mănăstiri din Alba-Iulia, Vinţ, Cârţa, Sighişoara şi Sibiu. În cazul Sibiului, se face referire la
mănăstirea dominicană, situată la intrarea în oraş dinspre Guşteriţa, şi cea a minoriţilor: “quinque
marcas fratribus predicatoribus de Cybinio ad opus ecclesiae sanctae crucis, quinque marcas fratribus
minoribus de eodem ad opus ecclesiae sanctae Elisabeth”(cinci mărci fraţilor predicatori - dominicani,
_______________________________________________________________________________________
1 Ministerul Culturii şi Cultelor – “Lista Monumentelor Istorice 2004 - Sibiu”, p. 16. Numită în continuare LMI.
2 Aşa cum apare în Hermann u. Alida Fabini - “Hermannstadt. Portät einer Stadt in Siebenbürgen”, Ed Monumenta,
Sibiu, 2000.
________________________________________________________________________________________
n.n. - din Sibiu, de vizavi de Biserica Sfintei Cruci, cinci mărci fraţilor minoriţi din acelaşi loc, de
vizavi de biserica Sfintei Elisabeta”.3 Localizarea se află deasupra oricărei îndoieli, Biserica Minoriţilor
aflându-se pe vechea uliţă Elisabeta, peste drum de biserica cu acelaşi nume, demolată la finele
secolului al XIX-lea. Acum, pe acest loc, se află Clubul Copiilor şi Elevilor.
Biserica minoriţilor măsura 51 m lungime în interior, avea fundaţii groase de 1,60 m, iniţial
construindu-se doar corul. Ulterior, i s-a mai adăugat o navă laterală şu un turn. Era fortificată,
contribuind la ansamblul militzar defensiv din zona Porţii Elisabeta. Construcţia a fost deteriorată în
timpul atacurilor armatei turce din anul 1438, comunitatea franciscanilor nemaiputând să o repare
complet până la alungarea ei din oraş, odată cu adoptarea Reformei de către naţiunea săsească, în
secolul al XVI-lea.
În secolul al XVIII-lea, aici funcţiona prima manufactură de mătase din Sibiu (1788), iar
clădirea este transformată, adăugându-i-se un acoperiş care ulterior va fi şi mansardat. În secolul al
XIX-lea este compartimentată şi transformată în locuinţă, iar acoperişurile construcţiilor ulterioare de
la stradă o acoperă aproape complet. Devine monument istoric, este menţionată în ghidurile oraşului,
dar în aprilie 1987 construcţia este declasificată de pe lista monumentelor şi începe demolarea sa, deşi
Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste sugerează păstrarea ei. Săpăturile arheologice se fac sub
presiunea buldozerului şi excavatorului (sotuaţie reîntâlnită în Sibiul anului 2006) şi, implicit, o
documentare temeninică asupra structurii zidurilor, sau a posibilelor urme de pictură de pe pereţii
fostei Biserici a Minoriţilor nu se mai poate face. Utilajele socialismului rad de pe faţa pământului
construcţia celei mai vechi mănăstiri rămase în picioare de dinainte de 1300, distrug şi claustrul şi
răvăşesc mormintele călugărilor. Nu ştim cum s-a justificat acest act în scriptele comuniste locale, dar
un lucru e cert. Biserica Minoriţilor nu mai este.
Aşa cum reiese din fotografiile de epocă sau din cele realizate în perioada demolării, clădirea de
pe str. 9 mai cunoscută sub numele de Biserica Minoriţilor, sau mai exact corul acesteia, se prezenta ca
o construcţie masivă, destul de impunătoare, dar umbrită, în cea mai mare parte, de locuinţele şi
anexele, cu un singur nivel, aflate în jurul ei, care o parazitează cu zidurile lor. Pe latura sudică, dinspre
9 Mai, intrarea se putea face printr-o poartă din lemn, în două canaturi, construcţiile de la stradă fiindl
la nivelul anului 1987, o unitate “Coafură” aparţinând Cooperativei “Igiena” şi o tutungerie. O
fotografie, datată la 1900 (“um 1900”)4, ne prezintă o construcţie cu trei nivele, cu acoperiş într-o apă.
Sunt vizibile două ferestre mari, dreptunghiulare, în două canaturi, aşezate excentric una faţă de
cealaltă. Lipită de ea se află o construcţie anexă a unei locuinţe, având destinaţie de prăvăile de haine.
De acolo, un gang ducea la o portiţă efectuată într-unul dintre contraforturi.
Pe latura vestică, dinspre strada Ampère, biserica era acoperită aproape total de un ansamblu de
locuinţe lungi şi joase, al căror acoperiş, la fel de înalt ca pereţii, se ridica până la nivelul bazei
acoperişului absidei bisericii, făcând aproape invizibil edificiul. O imagine luată aproximativ din
poziţia nord-est spre sud-vest, realizată în perioada demolării, este edificatoare privind aspectul
Bisericii Minoriţilor, aceasta şi datorită “avantajuluii” inexistenţei, la acel moment, a locuinţelor care o
ecranaseră. Se observă clar mansardarea, ferestrele şi o parte dintr-un contrafort. La demisol, se pot
observa mai multe deschideri în zid, printre care o intrare boltită, cu arcadă semicirculară. O imagine
luată dinspre nord spre sud, din lateral (spre str. 9 mai), arată clar urmele a trei contraforturi şi un pasaj
practicat în al patrulea, la extremitatea vestică a construcţiei. Acoperişul, în două ape, este demolat,
fiind vizibile spaţiile din interior. La contrafortul cu portiţă de pe latura vestică, sunt vizibile două etape
de construcţie. Dinspre est, se putea remarca forma hexagonală a absidei, urmele rectangulare ale uneia
_______________________________________________________________________________________
3 Zimmermann Fr. und Werner C. - “Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen”, Bd. I,
Hermannstadt, p. 217, citată de Lidia Gross, în “Dicţionarul istoric – reflexie a “rigorii şi maturităţii unei
istoriografii””, “Anuarul Institutului de Istorie “George Bariţiu””, 2001.
4 Hermann u. Alida Fabini , op.cit.
_______________________________________________________________________________________
dintre ferestre, un contrafort întreg şi urmele altuia.
Pe pagina web a Insititutului de Memorie Culturală există, un raport de cercetare arheologică
realizat de arhg. Petre Beşliu-Munteanu, pe perioada 1983-1992, unde, la secţiunea C, se precizează:
““Biserica Minoriţilor”; corul bisericii a fost ridicat la sf. sec. XIII. Rezultatele cercetării: a) conturarea
planului unui spaţiu, planificat ca o basilică cu 3 nave, dar finalizat cu 2 nave; b) raporturile dintre
ziduri şi situaţia stratigrafică au pus în evidenţă etapele de abandonare a bisericii (în sec.XVII, corul
bisericii a căpătat utilitate publică şi a fost mansardat; c) în mormintele cercetate au fost descoperite
scheletele călugărilor.”5.
Dată fiind pierderea importanţei sale religioase şi utilitare, Biserica minoriţilor se află rar
menţionată în hărţile de epocă. Ea figurează însă pe planul lui Morano Visconti de la 1699,
“Hermannstadt Citta, Capitale della Transiluania”6. La fel, este uşor de identificat pe harta Sibiului de
la 18757, care prezintă în detaliu lotizarea oraşului. Monumentul mai este prezentat ca “Biserica
minoriţilor cu zidul fostei mînăstiri” şi inclus în circuitele de vizitare în “circuitele” de vizitare a
Sibiului nr. I, III şi IV din harta-ghid “Municipiul Sibiu”8, dar poziţionat pe hartă undeva pe la mijlocul
străzii 9 Mai. O situaţie cel puţin comică vom întâlni la reeditarea acestei lucrări, pe la finele anilor 909,
- deci la zece ani de la declasarea şi demolarea ei – când apare din nou le lista monumentelor “must
see” ale Sibiului, cu o denumire extrem de interesantă: “Biserica minorităţilor”! Evident, “cu zidul
fostei mînăstiri”, probabil aparţinând ordinului călugărilor “minoritari”, nu? Localizarea ei bagă pe cel
interesatiar în ceaţă: în ambele ediţii, este trecută str 9 mai nr. 81! Pe Lista Monumentelor Istorice 2004
apare însă nr 75... Iar cele mai reuşite fotografii au fost făcute de pe strada (demolată acum) Ampere.
O localizare într-adevăr exactă o face harta “Hermannstadt. Plan der Altstadt”10, realizată de arh.
Hermann Fabini în anul 2000: Biserica Minoriţilor, apare, sub titulatura “Kloster der Grauen Nonnen”,
pe actuala stradă a Constituţiei, împărţită “frăţeşte” de bloc, carosabil şi loc viran. O reconstituire a sa a
fost făcută şi de artistul Radu Olteanu, în harta 3D “Sibiu Cibinium Hermannstadt. Anno Domini
1650”, unde construcţia este vizibilă în zona Porţii Elisabeta.
Probabil că monumentul numit Biserica Minoriţilor ar fi avut altă soartă dacă demolatorii
sibieni ar fi ţinut seama de indicaţiile venite “de sus”, de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste,
prin Comisia Centrală a Patrimoniului Cultural Naţional şi Comisia Ştiinţifică Tehnico-Economică
pentru Monumente de Cultură emite un aviz, datat 16 iulie 1984, în care, printre altele, se recomandă,
la punctul 6, ca “Pentru clădirea monument istoric din str. 9 Mai nr. 75 (deci e, totuşi, nr. 75, n.n.)
cunoscută sub denumirea de Biserica minoriţilor, dat fiind starea de conservare şi pierderea unor
atribute datorate exploatării necorespunzătoare se dă acordul excluderii de pe Lista monumentelor de
cultură din R. S. România în cazul demolării, aprobarea legală urmînd a fi specificată ca atare odată cu
aprobarea generală a detaliului de sistematizare. Se recomandă, totuşi, datorită vechimii construcţiei şi
poziţiei în cadrul centrului istoric, păstrarea în continuare a monumentului, în cazul acceptării de cultul
ortodox a refolosirii monumentului consolidat şi reparat”11. Exista, deci, o cale de salvare. Interesant
este că tov. Suzana Gâdea, preşedintele CSTE, împreună cu contrasemnatarii Teodor Iovănescu
__________________________________________________________________________________________
5 http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica ... .asp?k=795
6 Reprodusă în Emil Sigerus, “Chronik der Stadt Hermannstadt: 1100-1929”, Sibiu, 1930
7 Op. cit.
8 Mircea Oprişiu - “Municipiul Sibiu”, fără editură, nedatată (databilă aprox. 1975-76), Sibiu, secţiunea “Monumente”,
poziţia 10.
9 Mircea Oprişiu - “Municipiul Sibiu”, Casa de Presă şi Editură TransPres, Sibiu, nedatată (databilă aprox 1997 – 1999),
secţiunea “Monumente”, poziţia 10.
10 Hermann Fabini - “Hermannstadt. Plan der Altstadt”, Architekturbüro Fabini, Monumenta Verlag, Hermannstadt,
Januar 2000.
11 cf. Avizul nr 86 din 16 iulie 1984, privind detaliul de sistematizare “Restructurarea zonei de locuit 9 Mai - municipiul
Sibiu, Judeţul Sibiu”, emis de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, copie dactilografiată, inedit.
__________________________________________________________________________________________
(referent CSTE) şi Gh. Sion (arhitect), fac referire la o posibilă preluare a clădirii minorite de către
“cultul ortoodox”, deşi ea era, prin construcţie şi destinaţie, aparţinătoare “cultului catolic”. Probabil că
a fost vorba iar de tactica “de ce să ne legăm la cap dacă nu ne doare”, iar răspunderea salvării,
restaurării şi întreţinerii celei mai vechi mănăstiri încă pe atunci în picioare din Sibiu a fost pasată “cui
o vrea”. Încâlcite căi avea (şi are) romano-catolicismul sibian când e vorba de propriul patrimoniu...
O a doua încercare de salvare, mai exact de a lăsa arheologii să îşi facă treaba aşa cum trebuie, o
reflectă alt document, emis de directorul din acea perioadă, Nicolae Găitan şi destinat EPCFL Sibiu
(demolatorii), emis la 13 mai 1987, şi semnat de aducere la cunoştinţă în 20 mai acelaşi an: “Prin
prezenta Vă atenţionăm că în str. 9 Mai, nr. 75, există un monument istoric, datat în sec. XIII – XV.
Întrucît zona se află în perimetrul de demolate, construcţia fiind deja afectată, Vă solicităm ca, potrivit
Legii 63/1974 privind ocrotirea patrimo-niului cultural naţional, să opriţi temporar lucrările de
demolare, pănă cînd specialişti ai C.P.C.N. Sibiu vor efectua documentaţia necesară. Vă amintim că,
potrivit dispoziţiilr (sic!) în vigoare, distrugerea din rea intenţie sau neştiinţă constituie infracţiune
penală şi se pedepseşte ca atare”. Dar nu te poţi pune cu sarcinile de plan care trebuie raportate la
timp... Şi astfel Biserica Minoriţilor a ajuns un fel de mort în realitate, dar viu în documentele oficiale.
Probabil că noua LMI va fi mai curată şi făcută mai conform realităţii.
_________________________________________________________________________________
Bibliografie
1. Beşliu Munteanu, Petre - “Raport de cercetare arheologică, 1983 - 1992”, pe
http://www.cimec.ro
2. Consiliul Culturii şi Educaţiei
Socialiste - “Aviz nr 86 din 16 iulie 1984, privind detaliul de
sistematizare “Restructurarea zonei de locuit 9 Mai
- municipiul Sibiu, Judeţul Sibiu”, copie
3. Fabini, Hermann - “Hermannstadt. Plan der Altstadt”, Architekturbüro
Fabini, Monumenta Verlag, Hermannstadt, Januar
2000.
4. Fabini, Hermann u. Alida - “Hermannstadt. Portät einer Stadt in Siebenbürgen”,
Ed .Monumenta, Sibiu, 2000.
5. Gross, Lidia - “Dicţionarul istoric - reflexie a “rigorii şi maturităţii
unei istoriografii””, în “Anuarul Institutului de
Istorie “George Bariţiu””, 2001, ediţia online.
6. Ministerul Culturii şi Cultelor - “Lista Monumentelor Istorice 2004 – Sibiu”
7. Muzeul Brukenthal, Sibiu - Sesizarea nr. 1084 / 13 mai 1987 către E.P.C.F.L. Sibiu,
copie
8. Sigerus, Emil - “Chronik der Stadt Hermannstadt: 1100-1929”, Sibiu,
1930.
9. Oprişiu, Mircea - “Municipiul Sibiu”, fără editură, nedatată (databilă
aprox. 1975-76), Sibiu.
10. Oprişiu, Mircea - “Municipiul Sibiu”, fără editură, nedatată (databilă
aprox. 1997-99), Sibiu.
________________________________________________________________________________
Textul pdf am reusit sa-l copiez..dar IMAGINILE nu..sunt insa aici mai sus in ANEXA pdf...deschideti ca doar n-o fi foc..
aici aveti direct LINK-ul, din Tribuna, 27. August 2010 dar in Anexa sus aveti mai multe imagini..
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/biserica-minoritilor-din-sibiu-monument-pe-lmi-2004-demolat-in-1987-i-55106.html
si aici continuarea dupa exact o saptamana, deci Tribuna, 04.09.2010:
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/reveniri-la-monumente-uitate-55379.html
__________________________________________________________________________________________________________
48. Kloster der Grauen Nonnen.
Dieses Kloster befand sich in der Nähe des Elisabethtores.
Erstmals wird es 1497 erwähnt, als für die Grauen Nonnen "monialibus griseis" vom Hermannstädter Bürgermeister 10 Gulden ausgegeben werden (Quellen/241).
1507 erhalten die Franziskanerinnen ein Geschenk von 5 Gulden "Sancti monialibus sancti Franzisci Cibinii" (Quellen/453). (? nu cumva Francisci ? G.S.v.G.).
1536 sind noch Franziskanerinnen in Hermannstadt nachweisbar (Herbert/16).
Während des Großbrandes vom 31.März 1556 wird das Kloster zerstört. Ein Teil des Nonnenklosters "im Raum des Tores" wird für 95 Gulden verkauft.
1560 wird im Kloster der Grauen Nonnen Getreide aufbewahrt.
1567 ist in dem "groen Nonnenkloster in dem Gewölb" ein Kochhaus (Archiv 29/363).
1578 wird in dem "gro Nonnenkloster in der Elisabethgassen Korn aufbewahrt" (Herbert/45).
Ende des 18. Jahrhunderts funktioniert in dem Bau eine Seidenfabrik des Italieners Galeratti.
Mitte des 19. Jahrhunderts gehört das Haus dem Bäckermeister Samuel Schneider.
Im Mai 1987 wird der Chor der Kirche im Zuge von Systematisierungsvorhaben abgerissen.
Während der Abrissarbeiten kann eine genaue Bauaufnahme des Chores mit Strebepfeilern und Spitzbogenfenstern erstellt werden (Fabini 1989/255).
(Hermann FABINI & Alida Fabini: Hermannstadt. Porträt einer Stadt in Siebenbürgen. MONUMENTA & AKSL. 3. überarbeitete Auflage. Hermannstadt 2003, S. 78) (Cartea o gasiti fie la Editura Particulara-Fabini Monumenta..pe Tipografilor, fie la Libraria Schiller in Piata Mare). (sublinierea datelor cronologice si repartizarea textului sub forma de lista cronologica imi apartin..sa fie mai usor la prins-firul. G.S.v.G.)
Pana acum..mi-a mers sa ridic jumatate de schela..mai este insa..
Casa..nu cred ca o putem ridica..dar macar vedem ce-ar fi de facut..
Planul Visconti 1699.. prin dublu KLICK sparge ecranul..Biserica aceasta o gasiti langa C de la Citta Bassa..putin mai sus de ea deci peste drum e cealalta Biserica de alta Manastire, Sta. Elisabetha..orice ar scrie istoricii loco..BISERICA ACEASTA de pe Margarethen-Gasse NU BATE IN actuala 9 Mai..e mai retrasa in plan.si avea intrarea din strada laterala fata de actuala 9 Mai..
Hermannstadt-1987-Abriss (Graue Nonnen-Clarissen-Kloster) Kirchenchor -v. NO betrachtet-38percent.jpg
Hermannstadt-1987-Abriss (Graue Nonnen-Clarissen-Kloster) Kirchenchor -v. NO betrachtet-Sepia-38percent.jpg
Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Este Manastire de Clarisse
19: 02.2011: am schimbat titlul din 2 Manastiri de Nonne problematice si care se confunda care, datorita multiplelor confuzii in terminologia si localizarea manastirilor provoca si mai mare deruta, in acest titlu de mai sus.
1. pentru ca mi-am schimbat planul initial..in loc sa examinez cele doua confuzii..una evidenta aici: Manastirea Clarisselor ((moniales, none)/ Manastirea Minoritilor( fratres)...Manastirea Clarisselor, FRANCISCANA, de femei este denumita CONVENTIONAL si in lipsa altui nume mai bun ,dar prerpetuat prin traditie Manastirea Nonnelor Cenusii/Graue Nonnen Moniales Griseis.
STIM ca ACEASTA MANASTIRE a fost AICI, pe Strada (Strazile!):
Margaretha(Grosse Margarethengasse/Reforma Agrara/Liviu Rebreanu -
Kleine Margarethengasse/Anna-Gasse/Hurmuzaki-
Knopf-Gasse=corect:Str. Bumbului/oficial=Strada Bobocilor/Str. Ampère.
Biserica era insa pe Knopf-Gasse/Strada Bumbului= trad. corecta/Str. Bobocilor(!) tradus OFICIAL/Strada Ampère.
Insa insist pe localizarea MANASTIRII-in-GENERE pe Margaretehen-Gasse(n).. aceasta duce implicit la PATROCINUL UITAT al acestei Biserici de Manastire...mai ales ca avem doua Margarethen-Gasse(n): Mare si Mica..
2. prefer sa examinez separat fiecare manastire..legandu-le mereu prin LINK-uri si instituind si un topic separat, Manastirile din jur de Cibininium (numai cele din Evul Mediu, deci pana la Reforma Lutherana cca jum. sec. XVI..
Asa nu mai incurcam treburile..si avem fiecare chestiune separat..
Clar ca adunarea materialului cere timp..deci daca un topic este deschis..nu inseamna ca este terminat, definitivat..
De ce?
fara a cunoaste cat se poate mai exact :
1.Manastirea,
2.daca este de fratres(barbati) sau femei (moniales, nonne)
3.Patrocinul Bisericii Manastirii
4.CRONOLOGIZAREA ei pe felii-de-timp exacte
5. si mai ales LOCALIZAREA ei in functie de aceste felii-de-timp exacte.. UNELE AU FOST INTEGRATE TACIT (deci fara documentatie separata) intra muros in sec XV urmand dispensa Vaticanului din 1445 care le ingaduia in mod EXCEPTIONAL aceasta (uneori facand chiar presiuni asupra oraselor sa le accepte intra-muros) si UNA cu DOCUMENTATIE SEPARATA aprobarea Consiliului Orasului (DUPA cca. 30 ani de la 1445!, deci 1474 DOMINICANII), NUMAI ACESTIA S-AU MUTAT EFECTIV de fapt (dar aici era situatia de supra-exceptie..erau cel mai departat de ORAS, deci nu ar fi fost posibil sa fie tacit integrati intra-muros dupa 1445, cum s-a intamplat cu celelate Manastiri).
Fara aceasta DETERMINARE CLARA nu putem cunoaste in felii-de-timp exacte extensia zidurilor Orasului.. inainte de (loco) 1445-1474...deoarece , repet, regula era ca manastirile sa fie extra-muros,
deci unde avem Manastire inainte de Aprobarea Vaticanului din 1445, acolo INCA NU ESTE ORAS, deci zona inca nu este cuprinsa de Centura-de-Ziduri a Orasului, ci numai de Zidurile Manastirii eventual .....si nu toata zona, care mai cuprinde si gradini si mlastini, helestee pentru pesti..... Zidurile Manastirii(lor) insa au fost integrate MAI TARZIU, deci DUPA 1445, IN CENTURA RESPECTIVA (aici Centura a IV-a). Manastirea Dominicana Veche (cladirile), de la Gara, cu BISERICA Vechea Santa Crux , a ramas pe mai departe extra muros pana in sec XVII cand a trebuit sa fie daramata.(mai apoi construita Capela Crucii de acum)..
________________________________________________________________________________________________________---
Preliminarii necesare:
Peste tot ma refer exclusiv la perioada Evului Mediu, deci pana la Reforma Lutherana..deci cam pana la mijlocul sec XVI cand incepe Epoca Moderna Timpurie, deci nu mai este Evul Mediu..
Se tot asteapta aici in forum dezvoltarea posting-ului Portile Orasului.
La intrebarea cand incepe odata, Razvan Pop raspunde pe drept..de acord..cu care sa incepem? sunt vreo 12..
DAR: in toate planurile orasului cu incinta lui CIVILA de pana acum , care sunt planuri tarzii, nu avem situatia reala din Evul Mediu, deci de pana la Reforma Lutherana, dar mai special, oarece mai inainte, pana pe la mijlocul sec.XV...
Si asta pentru ca si Planul Visconti din 1699 (EPOCA MODERNA) si planurile ulterioare fie Imperial-Ingineresti, fie Reconstituirile Istoricilor, nu reprezinta situatia din Evul Mediu, ci cea din Epoca Moderna.
Manastirile sunt desenate intra-muros...
Or..manastirile erau in Evul Mediu exempte..nu aveau nimic cu orasul, nici cu Episcopia de Vltrasilua, nici macar cu Archiepiscopia de Strigonium/Gran/Esztergom, erau subordonate de obicei numai Vaticanului, Papei..mijlocit doar prin centrala ordinului din tara respectiva.
Exista Legea Patronatului..clar.. in ce priveste bunurile materiale..Regele..dar nu se amesteca in chestiunile intern-ecleziastice..Biserica Romana era peste el...
Si atunci ...Orasele Libere Regale de exemplu, subordonate numai Regelui... nu doreau sa aiba intra-muros Manastiri care sa nu asculte de Legea Orasului.
Si nici manastirile nu doreau asta.
Si nu era chestia de DORINTA..era SEPARARE...CLAUSTRU! LEGE...
Exista situatii speciale, cand o manastire are dublu-patronat..infiintata de oras, intretinuta de oras, dar LEGEA INTERNA era Ecleziastica, deci subordonate ecleziastic Romei, nu laica.....poate sa existe intra-muros..dar acestea sunt exceptii.
ABIA in sec XV, mai precis: dupa Decretul Vaticanului 1445, care ingaduie aceasta.. apar insa adevaratele situatii de exceptie..datorita turcilor..
Cazul din Cibinium: 1474 Dominicanilor le este acordata , (bineinteles ca si cu aprobarea expresa a Vaticanului) de catre Magistratul Orasului in mod exceptional ingaduinta de a se adaposti intra-muros..acolo in mlastina de la actuala gara fusesera mereu ciondaniti de turcile-tiptile si urca cu manastire si Biserica Sta. Crux si crucea lui Lantregen pana langa Saltz-Thurn, care exista deja..si isi construiesc acolo manastirea (la actuala Ursuline), intra-muros, dar la marginea-marginii, lipiti de Zidul de incinta..(pe interior).
Sa ajung la esenta:
Cunoscand exact, fasie-de-fasie de epoca amplasamentul si extinderea manastirilor care erau extra-muros cunoastem automat si extinderea zidurilor orasului la epoca respectiva.
Si abia atunci s-ar putea schita planurile deceniu-de-deceniu ale orasului cel putin in Evul Mediu propriu-zis.
Deci am putea sti pana unde sunt zidurile..deci SI PORTILE..clar.. Pe Felii de Timp...clare si precise..
__________________________________________________________________________________________
Prima ar fi Manastirea de Nonne Franciscane Cenusii (Minorite) CORUL BISERICII daramat 1987...
Eventual din Ordinul Clarisselor de lamurit s-ar putea cumva mai clar, daca s-ar gasi undeva emblema acestui Ordin Feminin..un pelican ce-si sfasie pieptul sangerand pentru a-si putea hrani puii..
Localizarea ACESTEI Manastiri de MINORITE (moniales) (femei deci!) este dubioasa si problematica sub numele AMBIGUU de Manastirea Minorita sau complet FALS Manastirea Fratilor Minoriti.
1. Unde se tot vorbeste aiurea despre Manastirea Minoritilor. (barbati).
Si aceasta pe pagina centrala CIMEC, informatia falsa trimisa de istoricii loco SIBIU.
Adica Minoritii ( barbati) sunt plasati aiurea, adica aici unde sunt de facto Minoritele(femei), oarecum intre fostele strazi Grosse Margarethengasse /Ampere si Kleine Margarethengasse/Hurmuzaki.
EU consider ca..fie de nonne franciscane, fie de alte nonne, Biserica acestei Manastiri de aici, de pe Margarethengasse a avut patrocinul Sta. Margaretha..care, atunci, desi intarita, era ca orice manastire medievala inca extra-muros, Centura a IV-a de Ziduri, chiar pe langa ea trecand ,a venit putin dupa 1445.
Se vorbeste aiurea despre FRATI MINORITI, pentru ca Manastirea de Frati Minoriti BISERICA Sta. Elisabetha daramata 1868 (Franciscani,barbati) era in imediata apropiere, peste drum deci peste Elisabethgasse/Strada Elisabetha/9 Mai, la intersectia acesteia cu Salzgasse/Strada Sarii/Constitutiei si avea la aceasta intersectie biserica cu patrocinul Sta. Elisabetha..de aici numele strazii si numele Portii, Porta Elisabetha/Elisabeth-Thor/Poarta Elisabetha.
si aici aceeasi Ecclesia Sta. Elisabetha dar putin mai mare:
Pentru a urmari complet deruta totala din istoriografia sibiana, fie saseasca, fie maghiara, fie romaneasca...dau aici o prezentare in sine excelenta, bine punctata..greselile NU SE DATORESC AUTORULUI, Dumitru Chiselita, ci bibliografiei si istoricilor locali care arunca cu denumiri desucheate in dreapta si stanga.. vezi Gradina Martirilor! si Sala Fresca...si care plaseaza aceasta deruta celor din Bucuresti, la Comisia Monumentelor..care sigur nu au cum sa cunoasca istoria locala sibiana..si al naibii de adanc in timp pentru ei...
2.Alta localizare ar fi unde este acum Manastirea Franciscana(fratres), pe Franziskaner-Gasse/Strada Franciscanilor/Str. Selarilor, care de fapt a devenit FRANCISCANA (fratres) numai in timpul CONTRAREFORMEI...initial fusese Manastire DOMINICANA de nonne (moniales), cu patriocinul Sta. Maria Magdalena, trece prin perioada exclusiv lutherana dupa Reforma Lutherana, apoi la Contrareforma Catolica este data Ordinului Franciscan (fratres)...
Care este in spatele altei manastiri de Nonne, Ursulinele. (oarece mai nou venite, sec. XVIII in locul Domininicanilor /OP=Ordo Praedicatores/Ordinul Predicantilor, care au avut Manastirea cu Biserica cu patrocinul Sta. Crux intre 1224 si 1474 tot extra-muros, deci pe locul actualei gari, la actuala Capela Crucii..crucea aceea imensa de acolo era a lor..1474, fiindca turcii faceau prapad extra-muros au primit cu dispensa speciala din partea ORASULUI, dar si a Papei ingaduinta de a se muta intra-muros, dar nu in centru, ci exact la margine, lipiti de zid..actuala Biserica Ursuline, Curtea Calugarilor..etc..langa Salzthurn/Turnul Sarii care exista deja cel putin de-un secol..si care Dominicani au avut la Reforma Lutherana alegerea..ori trec la Lutheranism, ori parasesc orasul.
Deci pana aici e vorba..sa zicem numai despre Nonne Cenusii Franciscane..eventual Clarisse..eu o simplific cu culoarea si stiu de ce: uneori sunt derutant prezentate de bibliografie drept nonne negre (deci in vestimentum negru) dar asta e numai deruta bibliografiei..au existat si NEGRE, dar altele..nu franciscane, nu minorite, mai precis tocmai DOMINICANE=negre.
Localizarea manastirii lor..vorbesc inainte de Reforma, numai la asta ma refer...la alegere..cele doua variante..ar fi simpla poate, daca n-ar exista si Capitolul II aici..mai tarziu insa despre asta.
Dau acum articolul lui Dumitru Chiselita, care, repet, examinandu-l la rece..este inchegat, corect..prezinta punctele de vedere obiectiv..ale altora de fapt..
Biserica Minoriţilor din Sibiu - monument pe LMI 2004, demolat în 1987
Pe Lista Monumentelor Istorice, elaborată în anul 2004 de Institutul Naţional al Monumentelor
Istorice (INMI), de pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor, în municipiul Sibiu, pe strada 9 Mai Nr. 75,
se află un monument istoric de categorie B, datat la secolul al XVII-lea şi “transf. în 1926”. Are codul
SB-II-m-B-120120 şi este identificat ca fiind “fosta biserică a minoriţilor”1. Evident că, la bogăţia
monumentelor de categorie A din Sibiu de pe aceeaşi listă, la şi mai marea bogăţie de monumente care
nu se află pe nici o listă şi care îşi aşteaptă clasarea (sau demolarea), un obiectiv “B-series” (ca în
cinematografie) atrage mai puţin atenţia, mai ales când nu se află pe traseele standard ale ghidajelor
turistice, din cauza distanţei sale relativ mari faţă de centrul istoric (adresa pomenită în LMI o situează
undeva în apropierea gării), din cauza lipsei de spectaculos arhitectural şi din cauza... inexistenţei sale
la acea adresă. Ba am îndrăzni să spunem că nici adresa nu mai există.
Biserica Minoriţilor, sau, în fine, “fosta”, aşa cum ne spune aceeaşi LMI, este “fostă” din toate punctele
de vedere. A fost demolată în 1987, în timpul unor tentative de “sistematizare” a Oraşului de Jos. Pe
locul ei se află acum, aoproximativ, un maidan între două străzi, cu până nu de mult, un chioşc de
casete cu muzică populară cu un grafitti “Adrian Copilul Minune”, carosabilul străzii Constituţiei şi un
bloc de locuinţe. Dar, după cum am văzut, Biserica Minoriţilor trăieşte încă în memoria Direcţiei
Judeţene de Cultură Sibiu (care, anterior elaborării LMI în 2004, a trimis “situaţia” la Bucureşti) şi, pe
filieră directă, în a INMI, de pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor. Trecem peste faptul că lista este
“expirată” de anul trecut şi că trebuia elaborată, conform legii, una nouă, deoarece s-a depăşit termenul
de “valabilitate” de cinci ani şi vom încerca să “recuperăm” ceea ce a mai rămas, din punct de vedere al
informaţiei, din ceea ce a fost Biserica Minoriţilor.
*
“Minoriţi” este denumirea sub care mai sunt cunoscuţi călugării romano-catolici din ordinul
Fraţilor Minori Conventuali (OFMConv). Denumirea aceasta, sau “franciscani negri” a fost răspândită
în spaţiul austro-ungar şi german, din cauza hainelor de culoare neagră purtate de aceştia, după
suprimarea lor din perioada domniei napoleoniene. Li se mai spunea şi “fraţii gri” în spaţiile anglosaxone,
după haina de culoare grei, considerată ca fiind culoarea originară a îmbrăcămintei Sf. Francisc
din Assisi, fondatorul ordinului. Menţionăm că la Sibiu a funcţionat şi structura fenimină a ordinului
franciscan, respectiv cel al călugăriţelor clarise.
Biserica Minoriţilor, sau cea a “călugăriţelor gri” (“Grauen Nonnen”2) este atestată documentar la 13
iulie 1300, când, Petru, episcopul Transilvaniei, şi, în paralel, capitlul de Alba Iulia adeveresc
testamentul Elisabetei, văduva greavului Herbord din Vinţul de Jos, care face donaţii în bani (mărci)
unor mănăstiri din Alba-Iulia, Vinţ, Cârţa, Sighişoara şi Sibiu. În cazul Sibiului, se face referire la
mănăstirea dominicană, situată la intrarea în oraş dinspre Guşteriţa, şi cea a minoriţilor: “quinque
marcas fratribus predicatoribus de Cybinio ad opus ecclesiae sanctae crucis, quinque marcas fratribus
minoribus de eodem ad opus ecclesiae sanctae Elisabeth”(cinci mărci fraţilor predicatori - dominicani,
_______________________________________________________________________________________
1 Ministerul Culturii şi Cultelor – “Lista Monumentelor Istorice 2004 - Sibiu”, p. 16. Numită în continuare LMI.
2 Aşa cum apare în Hermann u. Alida Fabini - “Hermannstadt. Portät einer Stadt in Siebenbürgen”, Ed Monumenta,
Sibiu, 2000.
________________________________________________________________________________________
n.n. - din Sibiu, de vizavi de Biserica Sfintei Cruci, cinci mărci fraţilor minoriţi din acelaşi loc, de
vizavi de biserica Sfintei Elisabeta”.3 Localizarea se află deasupra oricărei îndoieli, Biserica Minoriţilor
aflându-se pe vechea uliţă Elisabeta, peste drum de biserica cu acelaşi nume, demolată la finele
secolului al XIX-lea. Acum, pe acest loc, se află Clubul Copiilor şi Elevilor.
Biserica minoriţilor măsura 51 m lungime în interior, avea fundaţii groase de 1,60 m, iniţial
construindu-se doar corul. Ulterior, i s-a mai adăugat o navă laterală şu un turn. Era fortificată,
contribuind la ansamblul militzar defensiv din zona Porţii Elisabeta. Construcţia a fost deteriorată în
timpul atacurilor armatei turce din anul 1438, comunitatea franciscanilor nemaiputând să o repare
complet până la alungarea ei din oraş, odată cu adoptarea Reformei de către naţiunea săsească, în
secolul al XVI-lea.
În secolul al XVIII-lea, aici funcţiona prima manufactură de mătase din Sibiu (1788), iar
clădirea este transformată, adăugându-i-se un acoperiş care ulterior va fi şi mansardat. În secolul al
XIX-lea este compartimentată şi transformată în locuinţă, iar acoperişurile construcţiilor ulterioare de
la stradă o acoperă aproape complet. Devine monument istoric, este menţionată în ghidurile oraşului,
dar în aprilie 1987 construcţia este declasificată de pe lista monumentelor şi începe demolarea sa, deşi
Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste sugerează păstrarea ei. Săpăturile arheologice se fac sub
presiunea buldozerului şi excavatorului (sotuaţie reîntâlnită în Sibiul anului 2006) şi, implicit, o
documentare temeninică asupra structurii zidurilor, sau a posibilelor urme de pictură de pe pereţii
fostei Biserici a Minoriţilor nu se mai poate face. Utilajele socialismului rad de pe faţa pământului
construcţia celei mai vechi mănăstiri rămase în picioare de dinainte de 1300, distrug şi claustrul şi
răvăşesc mormintele călugărilor. Nu ştim cum s-a justificat acest act în scriptele comuniste locale, dar
un lucru e cert. Biserica Minoriţilor nu mai este.
Aşa cum reiese din fotografiile de epocă sau din cele realizate în perioada demolării, clădirea de
pe str. 9 mai cunoscută sub numele de Biserica Minoriţilor, sau mai exact corul acesteia, se prezenta ca
o construcţie masivă, destul de impunătoare, dar umbrită, în cea mai mare parte, de locuinţele şi
anexele, cu un singur nivel, aflate în jurul ei, care o parazitează cu zidurile lor. Pe latura sudică, dinspre
9 Mai, intrarea se putea face printr-o poartă din lemn, în două canaturi, construcţiile de la stradă fiindl
la nivelul anului 1987, o unitate “Coafură” aparţinând Cooperativei “Igiena” şi o tutungerie. O
fotografie, datată la 1900 (“um 1900”)4, ne prezintă o construcţie cu trei nivele, cu acoperiş într-o apă.
Sunt vizibile două ferestre mari, dreptunghiulare, în două canaturi, aşezate excentric una faţă de
cealaltă. Lipită de ea se află o construcţie anexă a unei locuinţe, având destinaţie de prăvăile de haine.
De acolo, un gang ducea la o portiţă efectuată într-unul dintre contraforturi.
Pe latura vestică, dinspre strada Ampère, biserica era acoperită aproape total de un ansamblu de
locuinţe lungi şi joase, al căror acoperiş, la fel de înalt ca pereţii, se ridica până la nivelul bazei
acoperişului absidei bisericii, făcând aproape invizibil edificiul. O imagine luată aproximativ din
poziţia nord-est spre sud-vest, realizată în perioada demolării, este edificatoare privind aspectul
Bisericii Minoriţilor, aceasta şi datorită “avantajuluii” inexistenţei, la acel moment, a locuinţelor care o
ecranaseră. Se observă clar mansardarea, ferestrele şi o parte dintr-un contrafort. La demisol, se pot
observa mai multe deschideri în zid, printre care o intrare boltită, cu arcadă semicirculară. O imagine
luată dinspre nord spre sud, din lateral (spre str. 9 mai), arată clar urmele a trei contraforturi şi un pasaj
practicat în al patrulea, la extremitatea vestică a construcţiei. Acoperişul, în două ape, este demolat,
fiind vizibile spaţiile din interior. La contrafortul cu portiţă de pe latura vestică, sunt vizibile două etape
de construcţie. Dinspre est, se putea remarca forma hexagonală a absidei, urmele rectangulare ale uneia
_______________________________________________________________________________________
3 Zimmermann Fr. und Werner C. - “Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen”, Bd. I,
Hermannstadt, p. 217, citată de Lidia Gross, în “Dicţionarul istoric – reflexie a “rigorii şi maturităţii unei
istoriografii””, “Anuarul Institutului de Istorie “George Bariţiu””, 2001.
4 Hermann u. Alida Fabini , op.cit.
_______________________________________________________________________________________
dintre ferestre, un contrafort întreg şi urmele altuia.
Pe pagina web a Insititutului de Memorie Culturală există, un raport de cercetare arheologică
realizat de arhg. Petre Beşliu-Munteanu, pe perioada 1983-1992, unde, la secţiunea C, se precizează:
““Biserica Minoriţilor”; corul bisericii a fost ridicat la sf. sec. XIII. Rezultatele cercetării: a) conturarea
planului unui spaţiu, planificat ca o basilică cu 3 nave, dar finalizat cu 2 nave; b) raporturile dintre
ziduri şi situaţia stratigrafică au pus în evidenţă etapele de abandonare a bisericii (în sec.XVII, corul
bisericii a căpătat utilitate publică şi a fost mansardat; c) în mormintele cercetate au fost descoperite
scheletele călugărilor.”5.
Dată fiind pierderea importanţei sale religioase şi utilitare, Biserica minoriţilor se află rar
menţionată în hărţile de epocă. Ea figurează însă pe planul lui Morano Visconti de la 1699,
“Hermannstadt Citta, Capitale della Transiluania”6. La fel, este uşor de identificat pe harta Sibiului de
la 18757, care prezintă în detaliu lotizarea oraşului. Monumentul mai este prezentat ca “Biserica
minoriţilor cu zidul fostei mînăstiri” şi inclus în circuitele de vizitare în “circuitele” de vizitare a
Sibiului nr. I, III şi IV din harta-ghid “Municipiul Sibiu”8, dar poziţionat pe hartă undeva pe la mijlocul
străzii 9 Mai. O situaţie cel puţin comică vom întâlni la reeditarea acestei lucrări, pe la finele anilor 909,
- deci la zece ani de la declasarea şi demolarea ei – când apare din nou le lista monumentelor “must
see” ale Sibiului, cu o denumire extrem de interesantă: “Biserica minorităţilor”! Evident, “cu zidul
fostei mînăstiri”, probabil aparţinând ordinului călugărilor “minoritari”, nu? Localizarea ei bagă pe cel
interesatiar în ceaţă: în ambele ediţii, este trecută str 9 mai nr. 81! Pe Lista Monumentelor Istorice 2004
apare însă nr 75... Iar cele mai reuşite fotografii au fost făcute de pe strada (demolată acum) Ampere.
O localizare într-adevăr exactă o face harta “Hermannstadt. Plan der Altstadt”10, realizată de arh.
Hermann Fabini în anul 2000: Biserica Minoriţilor, apare, sub titulatura “Kloster der Grauen Nonnen”,
pe actuala stradă a Constituţiei, împărţită “frăţeşte” de bloc, carosabil şi loc viran. O reconstituire a sa a
fost făcută şi de artistul Radu Olteanu, în harta 3D “Sibiu Cibinium Hermannstadt. Anno Domini
1650”, unde construcţia este vizibilă în zona Porţii Elisabeta.
Probabil că monumentul numit Biserica Minoriţilor ar fi avut altă soartă dacă demolatorii
sibieni ar fi ţinut seama de indicaţiile venite “de sus”, de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste,
prin Comisia Centrală a Patrimoniului Cultural Naţional şi Comisia Ştiinţifică Tehnico-Economică
pentru Monumente de Cultură emite un aviz, datat 16 iulie 1984, în care, printre altele, se recomandă,
la punctul 6, ca “Pentru clădirea monument istoric din str. 9 Mai nr. 75 (deci e, totuşi, nr. 75, n.n.)
cunoscută sub denumirea de Biserica minoriţilor, dat fiind starea de conservare şi pierderea unor
atribute datorate exploatării necorespunzătoare se dă acordul excluderii de pe Lista monumentelor de
cultură din R. S. România în cazul demolării, aprobarea legală urmînd a fi specificată ca atare odată cu
aprobarea generală a detaliului de sistematizare. Se recomandă, totuşi, datorită vechimii construcţiei şi
poziţiei în cadrul centrului istoric, păstrarea în continuare a monumentului, în cazul acceptării de cultul
ortodox a refolosirii monumentului consolidat şi reparat”11. Exista, deci, o cale de salvare. Interesant
este că tov. Suzana Gâdea, preşedintele CSTE, împreună cu contrasemnatarii Teodor Iovănescu
__________________________________________________________________________________________
5 http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica ... .asp?k=795
6 Reprodusă în Emil Sigerus, “Chronik der Stadt Hermannstadt: 1100-1929”, Sibiu, 1930
7 Op. cit.
8 Mircea Oprişiu - “Municipiul Sibiu”, fără editură, nedatată (databilă aprox. 1975-76), Sibiu, secţiunea “Monumente”,
poziţia 10.
9 Mircea Oprişiu - “Municipiul Sibiu”, Casa de Presă şi Editură TransPres, Sibiu, nedatată (databilă aprox 1997 – 1999),
secţiunea “Monumente”, poziţia 10.
10 Hermann Fabini - “Hermannstadt. Plan der Altstadt”, Architekturbüro Fabini, Monumenta Verlag, Hermannstadt,
Januar 2000.
11 cf. Avizul nr 86 din 16 iulie 1984, privind detaliul de sistematizare “Restructurarea zonei de locuit 9 Mai - municipiul
Sibiu, Judeţul Sibiu”, emis de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, copie dactilografiată, inedit.
__________________________________________________________________________________________
(referent CSTE) şi Gh. Sion (arhitect), fac referire la o posibilă preluare a clădirii minorite de către
“cultul ortoodox”, deşi ea era, prin construcţie şi destinaţie, aparţinătoare “cultului catolic”. Probabil că
a fost vorba iar de tactica “de ce să ne legăm la cap dacă nu ne doare”, iar răspunderea salvării,
restaurării şi întreţinerii celei mai vechi mănăstiri încă pe atunci în picioare din Sibiu a fost pasată “cui
o vrea”. Încâlcite căi avea (şi are) romano-catolicismul sibian când e vorba de propriul patrimoniu...
O a doua încercare de salvare, mai exact de a lăsa arheologii să îşi facă treaba aşa cum trebuie, o
reflectă alt document, emis de directorul din acea perioadă, Nicolae Găitan şi destinat EPCFL Sibiu
(demolatorii), emis la 13 mai 1987, şi semnat de aducere la cunoştinţă în 20 mai acelaşi an: “Prin
prezenta Vă atenţionăm că în str. 9 Mai, nr. 75, există un monument istoric, datat în sec. XIII – XV.
Întrucît zona se află în perimetrul de demolate, construcţia fiind deja afectată, Vă solicităm ca, potrivit
Legii 63/1974 privind ocrotirea patrimo-niului cultural naţional, să opriţi temporar lucrările de
demolare, pănă cînd specialişti ai C.P.C.N. Sibiu vor efectua documentaţia necesară. Vă amintim că,
potrivit dispoziţiilr (sic!) în vigoare, distrugerea din rea intenţie sau neştiinţă constituie infracţiune
penală şi se pedepseşte ca atare”. Dar nu te poţi pune cu sarcinile de plan care trebuie raportate la
timp... Şi astfel Biserica Minoriţilor a ajuns un fel de mort în realitate, dar viu în documentele oficiale.
Probabil că noua LMI va fi mai curată şi făcută mai conform realităţii.
_________________________________________________________________________________
Bibliografie
1. Beşliu Munteanu, Petre - “Raport de cercetare arheologică, 1983 - 1992”, pe
http://www.cimec.ro
2. Consiliul Culturii şi Educaţiei
Socialiste - “Aviz nr 86 din 16 iulie 1984, privind detaliul de
sistematizare “Restructurarea zonei de locuit 9 Mai
- municipiul Sibiu, Judeţul Sibiu”, copie
3. Fabini, Hermann - “Hermannstadt. Plan der Altstadt”, Architekturbüro
Fabini, Monumenta Verlag, Hermannstadt, Januar
2000.
4. Fabini, Hermann u. Alida - “Hermannstadt. Portät einer Stadt in Siebenbürgen”,
Ed .Monumenta, Sibiu, 2000.
5. Gross, Lidia - “Dicţionarul istoric - reflexie a “rigorii şi maturităţii
unei istoriografii””, în “Anuarul Institutului de
Istorie “George Bariţiu””, 2001, ediţia online.
6. Ministerul Culturii şi Cultelor - “Lista Monumentelor Istorice 2004 – Sibiu”
7. Muzeul Brukenthal, Sibiu - Sesizarea nr. 1084 / 13 mai 1987 către E.P.C.F.L. Sibiu,
copie
8. Sigerus, Emil - “Chronik der Stadt Hermannstadt: 1100-1929”, Sibiu,
1930.
9. Oprişiu, Mircea - “Municipiul Sibiu”, fără editură, nedatată (databilă
aprox. 1975-76), Sibiu.
10. Oprişiu, Mircea - “Municipiul Sibiu”, fără editură, nedatată (databilă
aprox. 1997-99), Sibiu.
________________________________________________________________________________
Textul pdf am reusit sa-l copiez..dar IMAGINILE nu..sunt insa aici mai sus in ANEXA pdf...deschideti ca doar n-o fi foc..
aici aveti direct LINK-ul, din Tribuna, 27. August 2010 dar in Anexa sus aveti mai multe imagini..
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/biserica-minoritilor-din-sibiu-monument-pe-lmi-2004-demolat-in-1987-i-55106.html
si aici continuarea dupa exact o saptamana, deci Tribuna, 04.09.2010:
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/reveniri-la-monumente-uitate-55379.html
__________________________________________________________________________________________________________
48. Kloster der Grauen Nonnen.
Dieses Kloster befand sich in der Nähe des Elisabethtores.
Erstmals wird es 1497 erwähnt, als für die Grauen Nonnen "monialibus griseis" vom Hermannstädter Bürgermeister 10 Gulden ausgegeben werden (Quellen/241).
1507 erhalten die Franziskanerinnen ein Geschenk von 5 Gulden "Sancti monialibus sancti Franzisci Cibinii" (Quellen/453). (? nu cumva Francisci ? G.S.v.G.).
1536 sind noch Franziskanerinnen in Hermannstadt nachweisbar (Herbert/16).
Während des Großbrandes vom 31.März 1556 wird das Kloster zerstört. Ein Teil des Nonnenklosters "im Raum des Tores" wird für 95 Gulden verkauft.
1560 wird im Kloster der Grauen Nonnen Getreide aufbewahrt.
1567 ist in dem "groen Nonnenkloster in dem Gewölb" ein Kochhaus (Archiv 29/363).
1578 wird in dem "gro Nonnenkloster in der Elisabethgassen Korn aufbewahrt" (Herbert/45).
Ende des 18. Jahrhunderts funktioniert in dem Bau eine Seidenfabrik des Italieners Galeratti.
Mitte des 19. Jahrhunderts gehört das Haus dem Bäckermeister Samuel Schneider.
Im Mai 1987 wird der Chor der Kirche im Zuge von Systematisierungsvorhaben abgerissen.
Während der Abrissarbeiten kann eine genaue Bauaufnahme des Chores mit Strebepfeilern und Spitzbogenfenstern erstellt werden (Fabini 1989/255).
(Hermann FABINI & Alida Fabini: Hermannstadt. Porträt einer Stadt in Siebenbürgen. MONUMENTA & AKSL. 3. überarbeitete Auflage. Hermannstadt 2003, S. 78) (Cartea o gasiti fie la Editura Particulara-Fabini Monumenta..pe Tipografilor, fie la Libraria Schiller in Piata Mare). (sublinierea datelor cronologice si repartizarea textului sub forma de lista cronologica imi apartin..sa fie mai usor la prins-firul. G.S.v.G.)
Pana acum..mi-a mers sa ridic jumatate de schela..mai este insa..
Casa..nu cred ca o putem ridica..dar macar vedem ce-ar fi de facut..
Planul Visconti 1699.. prin dublu KLICK sparge ecranul..Biserica aceasta o gasiti langa C de la Citta Bassa..putin mai sus de ea deci peste drum e cealalta Biserica de alta Manastire, Sta. Elisabetha..orice ar scrie istoricii loco..BISERICA ACEASTA de pe Margarethen-Gasse NU BATE IN actuala 9 Mai..e mai retrasa in plan.si avea intrarea din strada laterala fata de actuala 9 Mai..
Hermannstadt-1987-Abriss (Graue Nonnen-Clarissen-Kloster) Kirchenchor -v. NO betrachtet-38percent.jpg
Hermannstadt-1987-Abriss (Graue Nonnen-Clarissen-Kloster) Kirchenchor -v. NO betrachtet-Sepia-38percent.jpg
Georg Schoenpflug von Gambsenberg