1.


Aici revin si dau una din adresele de internet ale unuia din cei mai cunoscuti poti sibieni (dupä Mircea Ivänescu, Oskar Pastior, Franz Hodjak, Radu Stanca, Wolf (Baron:) von Aichelburg, Georg Scherg, Ion Mircea...).

E vorba de DAN DÄNILÄ, nascut si träit in Sibiu, in prezent in Germania. Traducerile sale din Villon (francezä-romanä) mi se par mai bune chiar decit cele ale lui Romulus Vulpescu, iar cele din Rilke (germanä-romanä) ating aproape originalul..Talentul e multiplu, poezie originalä, cunoscut si tradus in Germania Franta, cunoscut chiar si in Romania, dar necunoscut de tineretul din Sibiu.

Picturä si sculpturä, (Liceul de Artä din Sibiu), Colectionar entuziast a tot ce este-n legäturä cu Sibiul.
Pagina lui de INTERNET este o Enciclopedie interesantä peste poate...http://www.dan-danila.de
Vederi vechi din Sibiu, Fotografii, poezii originale si traduceri in si din....

Deschideti pagina, oamenilor, altfel iar vä väitati cä in Sibiu nu e culturä...Este, orasul geme sub greutatea ei, dar culturä inseamnä sä mai deschizi si o carte, sä mai asculti de ex. pe lingä mieunata de Carey si ultratalentata Xtina Aguilera, deci sä mai asculti si eventual Toccata si Fuga de Bach, sau Requiemul lui Mozart. Incercati... Pofta vine mancand....

Deci

http://www.dan-danila.de


Salue

Georg Schoenpflug von Gambsenberg

2.

Deci e vorba tot despre http://www.dan-danila.de.....

Intre timp s-au mai adunat aici pe FORUM secvente cu IMPLICATII de substrat, incluse in:

View topic - Dan Danila: Mastile lui G.L. (Gabriel Liiceanu)
http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?f=21&t=4909

View topic - Mircea Ivanescu. Str. Vasile Aaron 3 Sibiu
http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?f=21&t=4681

View topic - 03.04.2013 18:00 ASTRA Dan Danila: Dimineata Tarzie. Lansare de carte (n-a incaput tot titlul)
http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?f=7&t=16601&p=43549&hilit=Dan+Danila#p43549

mai sunt, dar va trebui sa dati in Forum un search : Dan Danila si da totul afara ca la securitate..






Insa: hic et nunc/häpt-aci & amú

Acesta de mai jos e un TEXT CRITIC ESENTIAL.
Puteti sa-l folositi prin Copy-Paste unde vreti...dand eventual si numele celui pe gard scris..

Dan Danila devine tot mai subtil si mai rafinat...
In TEXT-ul urmator
a redescoperit aliteratia
si rima interioara
unde nu te astepti...
si
discursul pare
atat de obisnuit,
dar
te paleste-n rarunchi.
Incantatie de balada,
suflare de
psalm-cu-semnul-invers.
(Georg Schoenpflug vonGambsenberg.)

http://www.romlit.ro/poezii111111112


Romania Literara 2013/Nr. 45/Poezii

Home > Arhivă > 2013 > Numarul 45 > Poezii


Poezii:
Poezii de Dan Dănilă


***

nu sunt bogat dar pot să dau pomană
melancolii, dezamăgiri, idei răzleţe:
îngerul meu respiră printr-o vrană,
doar când sunt afumat îmi dă bineţe

nu ştiu să oblojesc a lumii rană,
dar las o umbră veche să mă-nveţe
că nu desparţi orfanul de orfană,
nici omul mic de grijile măreţe

dau bună dimineaţa – prea departe
sunt zorile pe care le aşteaptă
cei care niciodată nu au parte
de fericirea stinsă într-o şoaptă –
cu gândul la bucatele din carte
zic seara bună – foamea se deşteaptă...

***

tot vorbind de poezie se face târziu,
în suflet e mult loc pentru mai bine:
de cauţi o rimă la ceva – vino la mine,
cuvinte am avut de când mă ştiu

dar nu mă întreba nimic de focul
care s-a stins pe când dormeam adânc –
ce pot să fac, îmi tot încerc norocul,
ca omul necăjit – nu plâng, mănânc

iar seara, uneori, mă bate gândul
să iau vaporul lung spre un atol
să mă întind pe plaja albă, gol,
să năpârlească grijile de-a rândul:
visez un vis cam palid în hamac
şi mă trezesc mai roşu ca un rac.

***

nimeni nu ştie cine a ros chiparosul,
cine a mâncat noua răşină din parcuri:
noaptea se petrec umbre tare ciudate,
oraşul pare stăpânit de nişte noime

de aceea trei borne se plimbă, amorţite,
pavajul năpârleşte ca un guşter gras,
statui solemne se ascund sub poduri,
pubelele valsează, un clopot n-are glas

hingherii se ascund, măturătorii negri
de frică au intrat în greva foamei lor,
pe la răscruci, hîrtii şi pungi dansează,
spre luna plină urlă haitele de câini.
primarul fanfaron cu urechi înfundate
doarme păzit de un cerber din carton.

***

pe o sfoară de rufe ne-am văzut viitorul
mai clar decât în oracolul de marmură:
atârnă tare greu trecutul sub cearceafuri,
am tot spălat sudoarea fără rost – de mâine
intrăm în post şi vom săruta cenotafuri

manole ştia – vântul nu urcă pe ziduri,
deci să ne fie iertate prea sfânta sărăcie,
exodul spre bodegi sau vorbele cam plate:
doamne, tu ştii că nu e nici o şmecherie
când simţi nevoia scumpă de dreptate,
doar plaiul ne cunoaşte, pe toate le ştie

câteodată ne cutremurăm de atâta curaj,
uneori urcă în noi un fel de rapsodie –
urând cuvintele urâte, şomaj, ecarisaj,
şi ocolindu-le subtil, noi scriem poezie.

***

e tot mai subtilă capra vestită a vecinului,
ştevia şi bozul nu mai sunt cuvinte rare:
de dorul ploii s-a îmbolnăvit ţăranul,
cresc buruienile din milă şi uitare

ceva intră şi iese mereu din istorie,
cineva ne priveşte încruntat cam de sus –
încă n-am spus tot ce-am avut de spus,
azi ciripeşte imnul de stat o prigorie

iar mâine un vultur falnic, fără glas:
până când să tot cântăm după ureche?
de fapt, puţine strofe au mai rămas.
degeaba pârleaz, poarta-i tot mai înaltă,
nu se nasc arhitecţi pe oricare maidan,
nu faci vikingi din marinari de baltă.

***

nu urăsc viermii, dar există oxiuri verticali?
la festin, chemaţi de clopote, duşmanii care
numai acolo se mai suportă între ei, visează
un imn cu totul nou, salvarea generală – dar
goi de-ar fi, tot s-ar fura între ei de luni

milogii de la catedrală îi îndeamnă – fraţilor!
dar ei sunt orbi, doar prin deşertul sufletului
au tot umblat cu mâinile întinse, viclenia
atoatevăzătorilor arde ca seceta în august:
să lapidăm şamanii mincinoşi, strigă unul
mai curajos de la nivelul trotuarului murdar,
de când dreptatea a căzut din efigie, pumnul
concret se împarte egal tuturor, pe meninge
cheaguri de sânge, doar roşu în faţa ochilor –
să tăiem viţelul ispăşitor sau ţapul de aur,
ori invers, fiul rătăcitor repatriat prin decret
sau vaca europa căreia i-a cam secat laptele.
important e să curgă ceva tulbure între noi,
să simţim izul binecunoscut de carne arsă.

(o zâs Dan Danila, sa nu uitati)


Georg Schoenpflug von Gambsenberg

3.

Dan Danila: Ispita Labirintului Editura Karth Poezie 2014 (15 Lei)
http://www.hergbenet.ro/produs/ispita-labirintului-dan-danila

Dan Danila-pagina personala: http://www.dan-danila.de

Ispita_labirintului-Dan_Danila.jpg

Citind și recitind labirinticele ispitiri poematice ale lui Dan Dănilă, iscate parcă de sub pana mult încercatului Ulise, le prizăm ca și când am fi devenit prietenii săi de taină cărora poetul uliseic le încredințează acum, la vârsta resemnărilor și bilanțurilor, aceste amintiri ale trăirilor și rătăcirilor, viselor sau premonițiilor sale, întrețesute cu melancolii temperate de pătrunzătoare cugetări asupra condiției umane. Îl însoțim în acest regal liric cu bucuria de a fi avut șansa rară a reîntâlnirii unui poet de primă mărime.

(Ștefan Stoenescu)

Despre Dan Dănila am auzit mai întâi pe la sfârșitul anilor ’90 de la Mircea Ivănescu – marele poet vorbea cu apreciere & căldură despre acest poet optzecist care, spre deosebire de congenerii lui colocvializanți pe model american, îl afecționa pe oracularul & reflexivul Rilke, din care de altfel a și tradus excelent. Apoi, înainte de a-l întâlni în carne și oase, am găsit în redacția Transilvaniei un cap al lui Bacovia sculptat de Dan Dănilă – remarcabil în expresia lui tristă și cumva surprinzător rilkeană. Aveam să constat, peste alți câțiva ani, că acest cap semăna deopotrivă cu Bacovia și cu Dan Dănilă însuși; iar poezia artistului român avea să mi se pară o bizară, personală contragere a hieratismului oracular al lui Rilke în substanța melancoliei primului Bacovia.

Nu substanțial diferite mi se par aceste poeme din Ispita labirintului; așa anacronice cum pot părea în reflexivitatea și metaforismul lor târziu-moderniste, mă atrag totuși prin curajul lor de a fi altfel decât stipulează Vulgata optzecistă. Dan Dănilă e un poet cultivat, și știe foarte bine ce riscuri își asumă prin erezia aceasta rilkeană; și nu doar rilkeană, ci și cumva borgesiană în culturalismul ei galopant. Poetul însuși se vede, în fapt, astfel, într-o imagine foarte frumoasă: „Precum un Borges purtând sub pleoape / toate bibliotecile lumii – ce atlet, dacă / numai pe cearcănele lui poate duce atâta, / dar brațele, dar mușchiul mai obstinat / al inimii, încărcat de runele sângelui?”. Într-un fel, gesticulația aceasta culturală a lui Dan Dănilă amintește de aceea a lui Ion Pillat – branșat la tot ce însemna revoluție poetică europeană în interbelic, acela alegea conștient o formulă neoclasică care, născută gata bătrână, s-a dovedit totuși mai rezistentă decât multe ale contemporanilor săi. Tot astfel, textele lui Dan Dănilă sunt născute cumva vechi; dar ele se vor învechi mai greu decât multe alte noutăți ale vremilor noastre.

(Radu Vancu)

bacovia-dan-danila.jpg


http://www.hergbenet.ro/produs/ispita-labirintului-dan-danila


Mijlocitor-de-LINK

Georg Schoenpflug von Gambsenberg

4.

Dan Danila: Ispita Labirintului

”Ispita labirintului”, de Dan Dănilă

Apr 10th, 2014 | By admin | Category: Agenda de carte

De curând, la editura Karth, a apărut a 11-a carte de versuri a poetului sibian strămutat în Germania, Dan Dănilă. Este vorba despre volumul ”Ispita labirintului”, care a fost lansat la sfârșitul lunii martie în sediul nou al Bibliotecii ASTRA din Sibiu. Au vorbit profesorii Walter Johrend, Silviu Guga și Ion Dur, au recitat actorii Lerida Buchholtzer și Cătălin Neghină.

”Despre Dan Dănilă am auzit mai întâi pe la sfârșitul anilor ’90 de la Mircea Ivănescu – marele poet vorbea cu apreciere & căldură despre acest poet optzecist care, spre deosebire de congenerii lui colocvializanți pe model american, îl afecționa pe oracularul & reflexivul Rilke, din care de altfel a și tradus excelent. Apoi, înainte de a-l întâlni în carne și oase, am găsit în redacția Transilvaniei un cap al lui Bacovia sculptat de Dan Dănilă – remarcabil în expresia lui tristă și cumva surprinzător rilkeană. Aveam să constat, peste alți câțiva ani, că acest cap semăna deopotrivă cu Bacovia și cu Dan Dănilă însuși; iar poezia artistului român avea să mi se pară o bizară, personală contragere a hieratismului oracular al lui Rilke în substanța melancoliei primului Bacovia.

Nu substanțial diferite mi se par aceste poeme din Ispita labirintului; așa anacronice cum pot părea în reflexivitatea și metaforismul lor târziu-moderniste, mă atrag totuși prin curajul lor de a fi altfel decât stipulează Vulgata optzecistă. Dan Dănilă e un poet cultivat, și știe foarte bine ce riscuri își asumă prin erezia aceasta rilkeană; și nu doar rilkeană, ci și cumva borgesiană în culturalismul ei galopant. Poetul însuși se vede, în fapt, astfel, într-o imagine foarte frumoasă: „Precum un Borges purtând sub pleoape / toate bibliotecile lumii – ce atlet, dacă / numai pe cearcănele lui poate duce atâta, / dar brațele, dar mușchiul mai obstinat / al inimii, încărcat de runele sângelui?”.

Într-un fel, gesticulația aceasta culturală a lui Dan Dănilă amintește de aceea a lui Ion Pillat – branșat la tot ce însemna revoluție poetică europeană în interbelic, acela alegea conștient o formulă neoclasică care, născută gata bătrână, s-a dovedit totuși mai rezistentă decât multe ale contemporanilor săi. Tot astfel, textele lui Dan Dănilă sunt născute cumva vechi; dar ele se vor învechi mai greu decât multe alte noutăți ale vremilor noastre.” (Radu Vancu, coperta IV)

http://www.agentiadecarte.ro/2014/04/%E2%80%9Dispita-labirintului%E2%80%9D-de-dan-danila/



la aceasta (si celelalte) un

Text Critic

Pariul cu Tine Insuti
Curriculum Vitae al
Jucatorului de Sah (Stefan Zweig)

In care

fiecare adversar
e
MASCA ALTUIA

Si

fiecare partida= remiza
Desfasurata in TEXT cu degetul arzand
Pe Table de Piatra

(Pe scena cu spatele spre Ecclesia si
Fata spre Altar
Precum in traditionala romano-catolica
Missa Solemnis)

(Georg Schoenpflug von Gambsenberg)






Mijlocitor de LINK

Georg Schoenpflug von Gambsenberg

5.

Francois Villon tradus de Dan Danila (nu e prima data - si nici ultima...)

Agentia de carte.ro

”Le Lais ou Le Petit Testament. Diata sau Testamentul Mic”, de François Villon

May 22nd, 2015 | By admin | Category: Agenda de carte

Editura Eminescu anunță apariția volumului ”Le Lais ou Le Petit Testament. Diata sau Testamentul Mic”, de François Villon. Volumul a apărut în prestigioasa serie MARI POEȚI. Traducerea, prefața și notele sunt semnate de Dan Dănilă. Coperta: Romică Neagu. Redactor: Rodica Grindei.





Traducerea, prefața și notele sunt semnate de Dan Dănilă, care a publicat deja în 1997, la Editura Hermann din Sibiu, ediția bilingvă a Baladelor lui Villon, cu o postfață de Andrei Zanca. În cele 120 de pagini ale noii traduceri, de asemenea bilingve, facem cunoștință cu Testamentul Mic, opera de tinerețe a poetului parizian, având o întindere de 40 de octete. Acestea trebuie citite neapărat în paralel cu extinsele note și comentarii, fără de care textul pre-renascentist este greu de înțeles. Însă traducătorul este un adevărat expert în domeniu, cunoscând amănunțit lexicul medieval și toate edițiile critice importante apărute de-a lungul veacurilor. Dan Dănilă a tradus de fapt întreaga operă villoniană, dar a publicat până acum doar aceste două volume. Versul lui François Villon se citește cu același interes ca întotdeauna, umorul, ironia dar și tragismul care se degajă din opera lui făcând demult parte din marea poesie a lumii.

Agentia de carte.ro
http://www.agentiadecarte.ro/2015/05/%E2%80%9Dle-lais-ou-le-petit-testament-diata-sau-testamentul-mic%E2%80%9D-de-francois-villon/


Update 28.06.2015 11:18 Uhr




Mijlocitor de LINK

Georg Schoenpflug von Gambsenberg

6.

Dan Danila: TRADUCERI
o dau in imagine:




Le gasiti pe pagina lui personala:
http://www.dan-danila.de



Georg Schoenpflug von Gambsenberg

7.


Afiş Dan Danila septembrie 2015-d.jpg



François Villon

Jelania frumoasei Coifărese

Îmi pare c-o aud plângând
Pe coifăreasa de-altă dată,
Că-i tinerică iar visând,
Zicând cu voce suspinată;
”Oh, bătrâneţe rea, procleată,
Să mă dobori, prea te-ai grăbit;
Ce mă opreşte, ce, de-ndată
Să mă omor cu un cuţit?

Mi-ai luat un privileg de preţ
Ce frumuseţea mi-a fost dat
Peste popi, dieci şi precupeţi,
Căci nu era născut bărbat
Averea să nu-mi fi lăsat;
Oricât la urmă se căia.
Primea orice i-am lepădat,
Ce nici milogii n-ar lua.

Pe mulţi bărbaţi i-am refuzat,
(Minte prea multă nu aveam),
Ca să iubesc un dezmăţat
Cui tare darnică-i eram.
Şi-oricâte fiţe îi făceam,
Îmi era drag, pe cinstea mea!
Din parte-i, numai chin primeam,
Şi doar pe plată mă iubea.

Oricât voia să mă prăvale
Şi calce-n tălpi, tot l-am iubit,
De m-ar fi frânt de tot de şale,
Doar un sărut de-ar fi dorit,
Uitam tot răul pătimit.
Lacom, împins de necuratul
Mă-mbrăţişa… M-a pricopsit!
Ce-am azi? Ruşinea şi păcatul.

Muri, sunt ani treizeci deja,
Şi-am rămas babă, sură toată;
Of! Când gândesc la vremea mea,
Ce-s azi şi cum eram odată!
Când, la oglindă, despuiată
Cât m-am schimbat de cercetez,
Sărmană, mică şi uscată,
Aproape-mi vine să turbez.



Ce-ajunse ’naltă fruntea mea,
Păr blond, sprâncene arcuite,
Galeşii ochi cu vino-ncoa
Ce şmecherii-i băga-n ispite,
Urechi micuţe şi alipite,
Şi nasul drept, nici mic nici mare,
Gropiţa bărbii, rotunjite
Şi roşii buze-mbietoare?

Sau umerii gingaşi, ci unde
Braţele lungi, mâini cu noroc,
Sâni mici şi coapsele rotunde,
Înalte, unduind cu foc
Să ţină al iubirii joc,
Largi şolduri şi cea păsărică,
Pe coapse pline, la mijloc,
În grădiniţa ei cea mică?

Frunte zbârcită, peri cărunţi,
Ochi stinşi, sprânceana a chelit,
(Cu zâmbre şi ocheade, mulţi
Din târgoveţi au ameţit),
Nas coroiat, de tot pocit,
Urechile lălâi, păroase,
Obrazul mort şi buhăit,
Bărbia clonţ, buzele-ntoarse.

Mândreţea omului cum trece...
Braţe uscate, mâini chircite,
Umere gheboşate, sece,
Ţâţele? Pungă-s, scofâlcite,
Bietele şolduri, încreţite,
Iar păsărica, ptiu! Cârnaţi
Par coapsele pipernicite,
Pestriţi, subţiri şi afumaţi.

Aşa, de bune vremi apuse
Jelim noi, babele netoate,
Pe vine, de spinări aduse,
Momâi, grămadă adunate
La foc mărunt de vreje-uscate;
Iute aprins, prea iute rece.
Şi eram mândre! Astea toate
Cu mulţi şi multe s-or petrece.


Traducere de Dan Dănilă ©




Mijlocitor:

Georg Schoenpflug von Gambsenberg

8.

Orașe Ascunse – YouTube
Veröffentlicht am 29.03.2016

Dan Danila: Orașe Ascunse

Radu Vancu prezintă volumul Orașe ascunse de Dan Dănilă – Sibiu, Biblioteca ASTRA, pe 17 martie 2016


https://www.youtube.com/watch?v=fxH6DZYQtXo

Orașe Ascunse - YouTube 2016-03-29 13-32-55.png




Mijlocitor de LINK:

Georg Schoenpflug von Gambsenberg