Uite ca nu e chiar asa peste tot, duduie draga!
In toata iubirea zace si nitel rahat...in cele ce urmeaza, al autoritatilor!
Spre deosebire de Hayssam sau Zaher
O italianca asteapta de trei ani sa obtina cetatenia romana
Adrian NICULAE | 19 martie 2007
Valentina de Piante traieste la noi in tara si e casatorita din 1999 cu un roman care a obtinut de mult cetatenia italiana.
Obtinerea cetateniei romane, atat de facila pentru indivizi de genul lui Omar Hayssam, se dovedeste a fi un veritabil calvar pentru oamenii obisnuiti. Lucru e valabil chiar si in cazul unor cetateni ai unor state membre ale UE care solicita, pe baza unor motive cat se poate de intemeiate, obtinerea cetateniei romane. De exemplu, Ministerul Justitiei, institutia abilitata, prin Serviciul Cetatenie, sa gestioneze aceste cazuri, a reusit o performanta de un penibil aproape inegalabil: sa nu acorde cetatenia unei italience casatorite in Romania, desi sotul acesteia, cetatean roman, a dobandit deja cetatenia italiana.
Situatia ar fi de-a dreptul comica daca n-ar vorbi de la sine despre incapacitatea Serviciului Cetatenie de a rezolva intr-un interval de timp rezonabil cazuri care nu ridica probleme deosebite: Valentina de Piante, cetatean italian, s-a casatorit cu un roman pe 4 aprilie 1999, s-a stabilit in Romania, unde si-a terminat si studiile, a nascut doi copii, in 2001 si 2003, iar in 2004, la implinirea termenului legal de cinci ani, a solicitat cetatenia romana.In paralel, tot in 2004, a depus la Consulatul Italiei de la Bucuresti o cerere de acordare a cetateniei italiene pentru sotul ei.
Obtinerea cetateniei romane nu este insa un lucru usor daca nu te cheama Hayssam: italianca a trebuit sa sustina un interviu in care sa demonstreze ca e buna romanca, iar anumite intrebari au frizat absurdul.
De pilda, faptul ca probabil vreo 80% dintre romani n-au auzit in viata lor de alt principe al Transilvaniei decat Mihai Viteazul nu a parut sa-i jeneze pe membrii comisiei, care pareau sa-si imagineze ca orice cetatean roman trebuie sa fie istoric de profesie. Femeia a reusit totusi sa treaca testul, a facut si dovada faptului ca a locuit in permanenta in Romania, iar cererea sa de acordare a cetateniei a fost avizata pozitiv de Comisia pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei in sedinta din 23 noiembrie 2004. De aici incepe insa nebunia: s-a intocmit un proiect de hotarare de Guvern, transmis Executivului abia pe 19 aprilie 2006, pentru a fi inscris pe ordinea de zi. Ce-o fi facut vreme de doi ani Serviciul Cetatenie nu e foarte clar, dar cert e ca nici guvernul nu s-a dovedit a fi mai breaz: pe 27 aprilie 2006 proiectul a fost restituit Ministerului Justitiei, ca amanat de la sedinta de guvern. Dupa aproape sase luni proiectul a fost retransmis in original Secretariatului General al Guvernului si, de atunci, zace prin vreun sertar. In acest timp, sotul roman a devenit deja de multisor cetatean italian: pe baza cererii depuse in 2004, fara a solicita vreun interviu sau dovada faptului ca aplicantul ar fi locuit in Italia, autoritatile italiene au emis pe 6 august 2006 decretul de acordare a cetateniei. Dupa cateva luni omul a depus si juramantul, tot in Romania, la Consulat, si acum este cetatean italian cu drepturi depline. Sotia sa n-a putut afla nici pana in ziua de azi de la Serviciul Cetatenie al Ministerului Justitiei cand ar putea spera intr-o solutionare favorabila a cererii.
adrian.niculae@gandul.info sau...
http://www.gandul.info/articol_34052/o_ ... omana.html