SIBIU HOME  |   CONTACT  |   SERVICII  |   WEB DESIGN  |   WEB HOSTING  |   DIGITAL PHOTOGRAPHY  |   SEO (SEARCH ENGINE OPTIMIZATION)  |   INTERNET CONSULTING

Manastirea Dominicana Veche Fratres Praedicatorum

"Avem un oras frumos" zicea cineva odata. Hai sa le aratam tuturor ce se poate vedea la noi , pentru ca se poate...

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 31.05.2013 18:08
1.



Dominic004


Nu dezvolt acum tema, marchez numai cateva aspecte importante.

Veche: extra-muros JOS, langa actuala gara, in functiune 1224-1474

Primul Prior: Frater Theodoricus OP 1224- din 1229 Episcop de Cumania/ Milkovia, care a acceptat functia de Episcop de Cumania/Milkovia cu conditia sa-si pastreze si functia de Prior al Manastirii si Conventului OP din Vltrasilua (prima si singura atunci inca din Vltrasilua, vide Horst Klusch in pirvinta aceasta)

http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/detail/35

Anno 1474 Fratres Praedicatores sunt mutati intra-muros SUS pe panta dealului in NOUA MANASTIRE DOMINICANA/NEU-STIFFT (Acum Ursuline).
http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/detail/26

Cea VECHE era cea unde acum in Piata Garii se afla Capela Crucii. DAR, poate, putin-putin mai catre gara decat unde s-a sapat acum recent. O sa vedeti de ce...

Avea Convent. Conventum Ordinis Praedicatorum .

Biserica: Templum/Basilica Ordinis Fratribus Praedicatorum Sanctae Crucis Passionis Christi.

Biserica avea DOUA TURNURI, lucru rar atunci si mai ales in Provincia Cibiniensis.

Nu stim cum arata, insa presupun, asemanatoare cu aceasta, este cea mai plauzibila forma, dar TURNURILE cu CRUCI sus, nu bilele Reformatilor:

szilagy-3-032.Akosi egyhaz(1)




Vine SURPRIZA:

CRUCEA imensa (mester austriac Lantregen:1417) de piatra care acum se afla in Capela Crucii NU se afla initial in Biserica Manastirii Dominicane, asa cum credem noi acum si lasa sa se inteleaga toata bibliografia, nici macar intra-muros de manastire, ci extra-muros de manastire, deci IN fATA MANASTIRII..libera (ca avea oarece acoperis sau imprejmuire de protectie ATUNCI inca nu stiu.

Aici este de fapt net contrazisa informatia data in wikipedia.ro, bazata pe bibliografia traditionala (gura-lumii):

In anul 1417, sculptorul austriac Peter Lantregen a sculptat un crucifix monumental, înalt de 7,30 m, dăltuit dintr-un singur bloc de piatră. El a fost amplasat în biserica dominicanilor, deasupra altarului.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Capela_Sf%C3%A2nta_Cruce_din_Sibiu


Din bibliografie rezulta cam..manastirea a fost complet daramata ABIA in sec XVII, deci anno 1659 pentru a nu servi ca adapost atacatorilor..
Crucea ar fi fost o perioada(24 de ani) scufundata in mlastina de acolo (unii scriu SUB DARAMATURI/moloz, unterm Schutt, ceea ce nu e o contrazicere in sine, sigur cu daramaturile manastirii s-a umplut oarecum mlastina dimprejur).
Apoi in sec.XVII sub Johannes Haupt crucea a fost scoasa si inaltata liber, cu un acoperis deasupra. In sec XVIII s-a ridicat Capela Crucii unde Crucea si-a gasit insfarsit adapostul binemeritat.

(Aici fac mereu Copy-Paste din mine, repet formulele daca se potrivesc)

Pornesc de fapt invers, desi abia acum bibliografic-cronologic corect. Informatiile stau degeaba asa in cartea nu atent citita.
E vorba de un pasaj esential din Georg Soterius:Cibinium (lat. & germana), aici partea latina, pag 33/partea germana pp. 152-153..
.La punctul II greseste patrocinul, nu e Sta. Maria, ci Sta Crux.(corect ar fi: Templum Sanctae Crucis Passionis Christi), de aici apar alte confuzii.

DAR... ce bibliografia ulterioara nu a citit atent:

[...] Basilicae vel Templa ergo sunt:
Die Gotteshäuser[basilicae] oder Kirchen sind:

I. Templum Majus B. Virginis Mariae de S. Trinitate.
1. die große Kirche der heiligen Jungfrau Maria von der heiligen Dreifaltigkeit.

II. Templum Ecclesiae B. Virginis ad Conventum S. Ecclesiae Ordinis Fratrum Praedicatorum.
2. die Kirche der Gemeinschaft [Ecclesia] der heiligen Jungfrau beim Kloster des Ordens der Predigerbrüder.

(Aici greseste total patrocinium, e vorba de fapt de , pentru a folosi exact formula lui, desi ciudata prin repetare: Templum Ecclesiae Sanctae Crucis de Passionis Christi ad Conventum S. Ecclesiae Ordinis Fratrum Praedicatorum)

III. Templum ejusdem B. Virginis Mariae in Hospitali Pauperum.
3. die Kirche der heiligen Jungfrau Maria im Armenspital

IV. Templum S. Ladislai , quod hodie ad Scholam pertinet.
4. die Kirche des heiligen Ladislaus , die heute zur Schule gehört.

V. Capella S. Jacobi, quae in area Ecclesia B. Virginis Mariae sita est.
5. die Kapelle [capella] des heiligen Jakobus, die auf dem Platz der Kirche der heiligen Jungfrau Maria liegt.

VI. Templum S. Elizabethae.
6. die Elisabethkirche

VII. Aliud non procul inde est opposito.
7. eine andere Kirche, nicht weit davon, gegenüberliegend

VIII. Templum Monialum, quod est apud Dominicanorum Coenobium, nuper Franciscanis concessum.
8. die Kirche der Nonnen beim Dominikanerkloster, kürzlich den Franziskanern überlassen.

IX. Templum Jesuvitarum.
9. die Jesuitenkirche

X: in aedibus Lutschianis.
10. im Hause der familie Lutsch




Praeter haec videntur fuisse:
Außer diesen scheint es noch gegeben zu haben:




I. Templum ad Crucem superiorem.
1. die Kirche beim oberen Kreuz

II. Templum ad Crucem inferiorem.
2. die Kirche beim unteren Kreuz

III. Templum in Nosodochio.
3. die Kirche im Siechenhaus


unde de fapt, trebuie sa privim lucrurile din perspectiva lui, ce se stia inca in sec. XVIII, ei mai aveau in minte Manastirea Dominicana NOUA, desfiintata la Reforma Lutherana, deci cea DE SUS, cu patrocinium Stae Crucis Passionis Christi, patrocinium UITAT deja de Lutherani si inlocuit, sa fie ceva, cu Sta. Maria.

II. de sus este identic cu I.de jos, il dau cu nota mea, altfel iarasi se incurca lucrurile:

II. Templum Ecclesiae B. Virginis ad Conventum S. Ecclesiae Ordinis Fratrum Praedicatorum.
2. die Kirche der Gemeinschaft [Ecclesia] der heiligen Jungfrau beim Kloster des Ordens der Predigerbrüder.

(Aici greseste total patrocinium, e vorba de fapt de , pentru a folosi exact formula lui, desi ciudata prin repetare: Templum Ecclesiae Sanctae Crucis de Passionis Christi ad Conventum S. Ecclesiae Ordinis Fratrum Praedicatorum)

I. Templum ad Crucem superiorem.
1. die Kirche beim oberen Kreuz



JOS stim ca a existat o cruce de piatra imensa (si mai exista, mergeti JOS la GARA si intrati in CAPELA CRUCII).

SUS, deci la actuala Ursuline, potrivit acestor texte, unde apare mereu CRUCEA nu ca patrocinium, ci ca OBIECT CONCRET (Realia), trebuie sa fi existat ALTA CRUCE de piatra, tot in ARIA din FATA PORTALULUI BISERICII, deci catre VEST, si sigur, TOT LIBERA, deci nu intera muros ale manastirii) (poate acoperita) sigur nu tot atat de mare.
PRESUPUN ca era pe insula aceea la intersectia Y de strazi in fata Ursuline, unde e castanul acela mare si acum parca bustul lui Nicolaus Olahus, Archiepiscopul Catholic de Strigonium/Gran/Esztergom.

Trecem la un alt text, de data aceasta bibliografie primara, document Registru de socoteli in:

Toma-Cosmin Roman: Sibiul intre siguranta si incertitudine, in zorii epocii moderne (1528-1549) Alba Julia, Editura Altip 2007. pg.151 (transport de pietrisarene schuth-umplutura, cat s-a platit pentru asta: ultimele doua randuri, asa gasiti mai usor)
Registrul de socoteli al villicului Balthasar Aurarul 1530 si 1531 care incepe in carte la pagina 123
Si anume este vorba de anul 1530, Fila 37.1 candva intre 28 August (documentul anterior datat) si 4 Septembris (dupa o serie de socoteli nedatate,urmatoarea socoteala prima datata este tot pe Fila 37.1. la 4 Sept. acelasi an, 1530,(pag. in carte 152).
deci repet, in carte pagina 151 ultimele doua randuri de jos:

Fila 37.1
Item pro vectura arene schuth ante portam Elisabet iuxta crucifixum, ff. 0. d. 10
Item 3 vecturas Schuth sub portam Sagen ff. 0. d. 18


Aici trebuie sa facem o disociere, nu atent urmarita de istoricii sasi:
(Bau-)Schutt = moloz, resturi de var si caramizi, umplutura.
DAR arene schuth/arena schuth/Schutt= ( germana contemporana:) Sand-Schutt=pietris+nisip (eventual tot pentru umplutura).
Se umplea mereu locul cu pietris+nisip fiindca era mlastinos, cu insule uscate, unele prin aceasta artificial create si intretinute.
La Porta Saag/Saag-Tor/Poarta Joagarului se aduce, potrivit contextului, NU moloz Schutt, ci tot (item) (arene) (Sand-)schuth= pietris+nisip...

Nu este o simpla toana de-a mea sa dau aceste amanunte..serveste fantastic de mult ARHEOLOGIA si anume la STRATIGRAFIA DIFERENTIATA IN TIMP, prin aceasta ajuta la DATAREA PRECISA pe felii-de-timp.

Cantitati de material:

vectura= die Fuhre= transport in genere.Dar, spre deosebire de vectura/transport, die Fuhre specifica implicit si CANTITATEA de material.
Transportul se executa in genere cu un car/caruta. Deci in genere, cand avem numai o cantitate nespecificata de material Die Fuhre= o incarcatura de car/caruta .
Aici, inapoi transferat dinspre asa-intelesul die Fuhre (limba materna a locuitorilor), catre latinul vectura, se subintelege deci la transport= un car de/o caruta de.
Clar ca nu totdeauna functioneaza ASA... Daca avem vectura bombardae , accentul nu cade pe cantitate, ci pe transport in sine..transportul unui tun...


________________________________________________

Deci asa ii raspundem acum lui Soterius (+1728) ce inseamna Biserica, Manastirea la Crucea de Sus (Ursuline) si la Crucea de Jos (Gara)..desi Gara l-ar lasa paff...

Si fiindca e vorba de Crucea de Sus si Crucea de Jos, problema asta m-a zapacit cativa ani... Seivert in monografia lui Hermannstadt (o avem aici in Forum/Sibiul Vechi) explica altfel, dar e plauzibil sa fi existat si acestea, nu neaparat cu DE SUS si DE JOS: El afirma ca ar fi existat
o Cruce de Piatra la Porta Heltensis/Heltauer Tor/Poarta Cisnadiei (langa Hotel Bulevard) care ar fi fost CRUCEA de SUS,
si alta laPorta Consulum/ Porta Civium/Burger-Tor/Poarta ConsilierilorII/Poarta Burger/Poarta Ocnei (langa Uzinele/fosta fabrica metalurgica: Wagner/Rieger/Independenta), care ar fi Crucea de Jos.
NU este de exclus ca la porti ar fi existat cruci..era foarte normal si uzual atunci, mai ales ca PAGANII tot atacau..dar se pare ca in DENUMIRE Seivert le amesteca..a mai facut-o, lansand in lume ipoteza, luata apoi de catre istorici drept certitudine a existentei unei fantomatice Capele St. Stefanus, inventata de nevoie la el, nu avea ce nume sa dea Capelei care-i ramasese in plus dupa o incurcatura totala de nume.
Dar LUMEA CITEAZA SEIVERT si nu SOTERIUS sau DOCUMENTELE...
_______________________________________________________________________________

DACA Capela Crucii s-a ridicat din intamplare sau cu stiinta exact pe locul unde fusese CRUCEA de JOS, si daca crucea se afla extra muros de manastire, la oarecare distanta, atunci portalul Bisericii ,deci partea de vest, se afla mai catre gara de acum, si nu exact in locul unde s-a sapat. Poate aici zidul de circumferinta al Manastirii si Bisericii...


Argumentul meu pentru toata poliloghia?
E vorba de automatisme-de-vorbire, bazate pe receptarea-de-atunci:
Nu scriu si vorbesc oamenii despre Biserica de Sus (noua) si Biserica de Jos (veche) (Dominicane), ci, cand vor sa le deosebeasca, le marcheaza simplu prin de Crucea de Sus si Crucea de Jos.

Crucile erau evidente, sareau in ochi, deci erau libere la vedere.



Deocamdata atat...



Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:42, edited 14 times in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 07.06.2013 21:25
2.

Iarasi despre localizarea precisa a Vechii Manastiri Dominicane, ca reper luata fiind actuala Capela Crucii.
Scriam mai sus:

DACA Capela Crucii s-a ridicat din intamplare sau cu stiinta exact pe locul unde fusese CRUCEA de JOS, si daca crucea se afla extra muros de manastire, la oarecare distanta, atunci portalul Bisericii ,deci partea de vest, se afla mai catre gara de acum, si nu exact in locul unde s-a sapat. Poate aici zidul de circumferinta al Manastirii si Bisericii...


Din intamplare? recitind Emil Sigerus: Vom alten Hermannstadt . I. Hermannstadt 1922, reeditarea 2003 Johannis Reeg Verlag Heilbronn, in capitolul Hermannstadt im Spiegel seiner Zeit/Hermannstadt in oglinda timpului sau, -deci Scrieri Vechi,- unde reda textual parti massive din descrierile vechi ale orasului, incepand cu pagina 48 (a reeditarii 2003), reda un articol nesemnat din Siebenbürger Zeitung/1784 (autorul, banuiesc: Martin von Hochmeister), care, e drept, are si inadvertente, trambiteaza fals in lume Clarissele ar fi fost acolo unde acum e Biserica Franciscana, dar da corect localizarea de Capella St. Ladislaus, pe care Sigerus la nota de subsol respectiva o corecteaza FALS, spunand ca acolo s-ar fi aflat Capella St. Jacobus, citand (se putea altfel?) tocmai studiul din 1898 (autorul nenominalizat: Carl Albrich) care lanseaza aceasta teza eronata pana in anul 2000 in functiune.(nu la toti: Entz cca 1986 stia adevarul, am citit astazi aici in FORUM),

dar, ce ne intereseaza, da neobisnuit de precise date ale caror surse nu le cunosc.

Sa trecem la text: il dau in original, germana si incerc sa traduc, in caz ca traducerea mea schioapata (nu prea stiu sa traduc, gandesc de fiecare data in limba respectiva si nu transfer, pe de alta parte vreau TEXTUAL sa transmit, nu literar), atunci aveti si originalul spre corectura.

pag. 64 (ed. 2003), textul e 1784 editat:
(inconsecventa: Kruzifix/Cruzifix apartine editiei 2003, 1922 sau 1784?)

[...] Die Nordöstliche Seite, voll von Gräbern unserer Väter, die der Würgengel getödtet hat, ist wegen des daselbst befindlichen Lazareths merkwürdig.
Vor dem stunde auch hier die Dominikanerkirche zum heil. Kreuz. Sie wurde in der Rakoczischen Belagerung geschleift, und das Kruzifix in den Kirschner Teich versenkt, ohne daß jemand wissen konnte, wohin es gekommen. man fand es endlich wieder im Jahre 1683, und das es vorher nur mit einem Gewölb und doch bedeckt gewesen, so wurde jetzt eine förmliche kleine Kapelle
aber höher ans Thor herauf aufgeführt, wo die katholischen Glaubensgenossen noch immer ihre Andacht haben. Das Cruzifix ist sehr alt. Petrus Landregen, ein Steinmetz aus Oesterreich hat es noch im Jahre 1417 ausgefertigt.
[...]

[...]Partea de Nord-Est (a Orasului, n. G.S.v.G.), plina de mormintele parintilor nostri pe care i-a rapus Ingerul Sugrumator, este comemorabila datorita Lazaretului chiar acolo aflator.
In fata lui ar sta aici si Biserica Dominicana a Stae. Crucis. Ea a fost razuita in timpul Rascoalei lui Rakoczi, iar Crucifixul scufundat in Iazul Cojocarilor, fara ca oarecine sa aiba stire unde a ajuns, a fost insfârsit regasit in anul 1683 si daca a fost intai numai cu o bolta si totusi acoperit, a devenit acum ca forma o mica Capela, insa adus mai in sus incoace catre Poarta, unde credinciosii catolici isi au inca si acum Locul de Pioasa Reculegere ((Andacht). Crucifixul este foarte vechi. Petrus Landregen , un sculptor in piatra din Austria, l-a intocmit inca din anul 1417.[...]

Cred ca banuiti ...Poarta este Porta Elisabetha.
Mai jos este mai catre actuala gara. mai sus, incoace, mai catre oras, mai catre Porta Elisabetha.
Acum incerc sa inteleg CE PRESUPUNE AUTOMAT autorul:Crucifixul, fara s-o spuna, banuieste ca e de la sine inteles, s-ar fi aflat IN BISERICA DOMINICANA.
Insa ce afirma sigur: ACUM Crucifixul se afla (in Capela Crucii), dar mai sus, mai incoace fata de locul lui initial, deci (presupus intra-muros de) Manastirea Dominicana.
Asa sau altfel, esenta ce rezulta..Manastirea Dominicana s-ar fi aflat mai catre actuala gara fata de Capela Crucii, fie si numai cativa metri, in orice caz distantare clara..

Si se pare ca de fapt Crucifixul s-a aflat tot AICI, sigur insa mai incoace, mai sus fata de Manastirea Dominicana.

Nu stiu daca e destul de clar..
Indiferent de, Crucifixul a fost LIBER, in fata Manastirii Dominicane, nu intra-muros de manastire si, implicit, nici in Biserica din incinta Manastirii..



Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:43, edited 2 times in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 08.06.2013 00:56
3.


http://www.tribuna.ro/stiri/editorialul-zilei/zidurile-fostei-manastiri-dominicane-scoase-la-iveala-5677.html


logo.gif
logo.gif (8.15 KiB) Viewed 11940 times




Re–descoperind Sibiul
Zidurile fostei mănăstiri dominicane– scoase la iveală


24 ianuarie 2007 00:44
93 vizualizari

Text şi foto: D. CHISELIŢĂ

Una din marile, să le zicem aşa, necunoscute ale Sibiului era, până nu demult, locul unde se afla, iniţial, mănăstirea dominicanilor. Se ştia că era în zona actualei gări. Lucrările din Piaţa 1 Decembrie 1918 au adus însă o surpriză. La câţiva metri de Capela Crucii, cunoscută şi sub numele de „Bisericuţa”, au fost găsite, recent, resturi de zidărie. Acestea confirmă faptul că aici a fost de fapt locul unde dominicanii şi-au clădit prima mănăstire. Dr. Marian Ţiplic, şef de catedră la Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu” din Sibiu, cel care a efectuat săpăturile şi cercetările în zonă, ne-a spus că ceea ce se vede lângă capela Crucii este o parte a zidului de incintă al fostei mănăstiri, el continuând, se pare, sub actuala biserică şi sub parcarea Autogării Transmixt. Prima "probă" a existenţei ordinului călugărilor dominicani la Sibiu este o menţionare în Cronica de la Erfurt, unde se face referire la distrugerea, de către tătari, a mănăstirii lor, la 1241. Este şi prima menţionare a Sibiului într-o cronică străină. Dominicanii, alături de franciscani, erau un ordin de călugări-cerşetori-militari care, la Sibiu, aveau mănăstirile învecinate, ambele fiind aflate în afara zidurilor cetăţii, lângă intrarea dinspre Guşteriţa (actuala stradă 9 Mai). Cele două ordine călugăreşti participau şi la apărarea oraşului în caz de atac. La 1470, dominicanii au voie să se mute în interiorul cetăţii Sibiului, ei aşezându- şe pe locul bisericii ce va deveni mai târziu a Ursulinelor. „Extra muros”, pe locul fostului claustru, se pare că a rămas spitalul-leprozerie. Geografic, vechea mănăstire a dominicanilor era aşezată pe un grind, înconjurată de mlaştini (ca dealtfel cam toată cetatea Sibiului). Construcţia a fost distrusă complet în timpul războiului cu curuţii (rebeli maghiari antihabsburgici) din 1703-1711, aceştia fortificându-se în ruinele fostei mănăstiri şi atacând oraşul. Pentru a elimina acest pericol, localnicii au distrus aproape complet (dr. Petre Beşliu Munteanu, arheolog, folosind termenul de „distrugere sălbatică”) locul. Dominicanii au lăsat, printre altele, Sibiului, o moştenire materială arhicunoscută: crucifixul din Capela Crucii, realizat de Petrus Lantregen din Austria, la 1417. Iniţial, crucifixul se afla pe locul fostei biserici a mănăstirii dominicane. Unde , ulterior s-a ridicat, în anul 1755, Capela Crucii. Deci, o posibilă continuitate a prezenţei ordinului dominican la Sibiu. Invităm pe iubitorii istoriei sibiene să se cam grăbească să viziteze locul, deoarece resturile fostei mănăstiri a dominicanilor vor dispărea. Sau sub pavajul nou, sau sub maldărul de gunoaie....

_____________________________________________________________________________

Nota: au fost DOUA razboaie cu curutii, unul la mijl .sec XVII, altul la inceputul sec XVIII, insa corect aici ar fi vorba de cel din 1659, nu cel din 1703-1711 potrivit datarii din articol.


Foto n-am mai reusit sa gasesc in aceasta arhiva..


Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:43, edited 3 times in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 08.06.2013 01:14
4.


http://baroc.sibiu.ro/4/sf_cruce.html

ca sa fiu sigur ca nu dispare complet, aici Screen-Shot,
2xKLICK





Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:44, edited 1 time in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 08.06.2013 01:33
5.

le mai incurca in istorie, dar apar totusi unele amanunte interesante..


http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/strafulgerari-27973.html

logo.gif
logo.gif (8.15 KiB) Viewed 11932 times



Amintiri despre Sibiu
Zoltan Kalmár despre Paşa Kara Mustafa, Sibiu şi Capela Crucii


24 octombrie 2008 20:52
308 vizualizari


Domnul Zoltan Kalmár, preşedintele de onoare al Asociaţiei Cetăţeneşti de Cultură Maghiară din Sibiu, „recidivează” (pozitiv!) în pagina aceasta. De data aceasta cu ceva mai vechi din punct de vedere cronologic, respectiv o poveste despre un paşă (imortalizat într–un cântec–joc onomatopeic de copii: „Paşa Kara Mustafa / Mustafa–fa–fa–fa /Comega–ga–ga, ca să nu credeţi că m–am ţicnit dintr aşa, dintr–o dată), de fapt paşa Merzifonlu „Kara” (cel negru) Mustafa, de al cărui nume este legată expansiunea Imperiului otoman până la porţile Vienei. Lectură plăcută!.




Cititorul va rămâne sigur surprins, văzând titlul de mai sus, deoarece este cunoscut că nici o oaste turcească nu a cucerit vreodată zidurile acetui oraş. Şi totuşi, numele conducătorului de oşti turceşti are însemnătate indirectă cu evenimentele petrecute în vechiul Hermannstadt. Să întoarcem însă cu 325 de ani în urmă paginile istoriei.

Kara - Mustafa se căsătoreşte cu fata marelui conducător de oşti turceşti, Mehmet Köprülü. După moartea acestuia, îi ia locul în 1676 şi devine mare vizir al armatei turceşti. Dar nici pe departe nu moşteneşte calităţile antecesorului său. În calitate de conducător suprem al oastei turceşti, atacă zidurile Vienei în vara anului 1683 cu sute de mii de soldaţi. Însă aici întâmpină o rezistenţă dârză, vienezii fiind ajutaţi de armatele germane şi poloneze. La 12 septembrie 1683 oastea turcească este zdrobită, Kara - Mustafa fuge împreună cu oastea lui până la Belgrad, unde îl aşteaptă sentinţa sultanului: condamnarea sa la moarte, pentru insuccesul suferit.

Totuşi, ce legătură are acest eveniment cu oraşul nostru, aţi întreba. Iată:

În urma înfrângerii turcilor, toată Europa a răsuflat uşurată pentru că a scăpat de primejdia turcească. În biserici s-au tras clopotele şi prin slujbele religioase oamenii au mulţumit lui Dumnezeu pentru ajutorul primit, iar ca semn de bucurie şi recunoştinţă, primarul Şibiului, Johann(es) Haupt, dă dispoziţie ca crucifixul uriaş din să fie scos de sub dărămături şi fixat în poziţie verticală. La fel, ordonă ca deasupra lui să se construiască o boltă susţinută de doi stâlpi, dintre care pe unul să fie scris o poezie latină, iar pe celălalt una germană, de mulţumire către Dumnezeu, pentru că au fost salvaţi de primejdia păgână.

Dar despre ce crucifix este vorba şi cum a ajuns el sub dărmături? Istoria acestui eveniment o putem înţelege numai dacă aruncăm o privire pe paginile istoriei care descriu cele întâplate înaintea celor amintite mai sus. În anul 1215, în regiunea Castiliei, localitatea Calaroga din Spania, un bărbat credincios, cu numele de Dominic, a înfiinţat ordinul călugărilor dominicani. Ei erau predicatori foarte talentaţi şi ca atare s-au răspândit cu repeziciune în Europa, ajungând şi la Sibiu. Aici au înfiinţat o mănăstire şi o capelă în locul unde se află azi terenul autogării,(ruinele zidurilor se văd şi acum). În 1241, tătarii năvălitori au dărâmat mănăstirea şi capela. Însă sibienii credincioşi le-au reclădit în scurt timp. În anul 1417, sculptorul austriac Petrus Lantregen a făcut, dintr-o singură bucată de piatră uriaşă, un crucifix: o cruce cu Mântuitorul răstignit. Opera a fost aşezată în capela dominicanilor.

La Sibiu, călugării, fiind stabiliţi în afara zidurilor oraşului, au fost expuşi în permanenţă la atacurile diferitelor bande ori grupuri înarmate. De aceea, în anul 1474 s-au mutat, cu aprobarea magistraturii oraşului, în interiorul oraşului, unde se află azi biserica Ursulinelor şi fosta lor mănăstire, pe locul lor fiind azi Colegiul Pedagogic. În acel secol, în Europa era la modă stilul gotic: mănăstirea şi capela părăsită au fost predate oraşului, care a înfiinţat acolo un spital pentru leproşi. Este interesant faptul că că magistratura sibiană a aprobat mutarea călugărilor numai cu condiţia ca stareţul şi majoritatea călugărilor să fie... de naţionalitate germană.

În anul 1730, dominicanii părăsesc oraşul. În locul lor se stabilesc în oraş călugăriţele ursuline, care înfiinţează mănăstirea lor şi biserica de lângă ea o reclădesc în stil baroc. Din vechiul stil gotic se poate vedea astăzi numai portalul şi contraforturile.

Fosta mănăstire dominicană şi capela romano-catolică, împreună cu crucifixul lui Petrus Lantregen au rămas neatinse până în anul 1659. În acel an, printr-o duşmănie ivită între Gheorghe Rákóczi II, principele Transilvaniei (1648-1660), şi Ákos Barcsai, susţinut de Înalta Poartă la scaunul Transilvaniei, Rákóczi porneşte cu oaste contra lui Barcsai, care, la rândul lui, se refugiază în Hermannstadt. Oraşul este asediat din decembrie 1660 până în mai 1661. În timpul asediului, conducerea oraşului ordonă ca toate tufele, toţi arbuştii şi toţi copacii aflaţi în afara zidurilor cetăţii să fie tăiaţi, iar clădirile dărâmate, pentru ca duşmanul să nu le folosească pentru ascunziş. Astfel este dărâmată şi vechea capelă, crucea ajungând sub moloz.

În anul 1755, Martin Wenkel von Seeberg , consilier al Curţii Transilvănene, aprobă ca în locul boltei, sub care era crucifixul, să se clădească o capelă, iar în spatele altarului să fie aşezată opera lui Lantregen. Bisericuţa, o clădire simplă, fără stil, există şi azi în fosta Piaţă a Gării, (azi 1. Decembrie,1918). Pe partea dreaptă a stâlpului vertical al crucii se poate citi următorul înscris: „Hoc opus fecit Peter Lantregen von Oesterreich.”, adică: „Această operă a fost executată de Peter Lentregen din Austria”. Pe partea dreaptă stă scris următoarea peopoziţiune: „Anno Domini millessimo CCCCXVII.” (Anul Domnului 1417).








mijlocitor de LINK

Georg Schoenpflug von Gambsenberg




.
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:44, edited 1 time in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 08.06.2013 01:48
6.




Razvan Pop

MEMORIA CETĂȚII - CAPELA CRUCII
memoria cetatii adaugati comentariu

10.04.2013


În această dimineață s-a difuzat în emisiunea „Ce Bună-i Dimineața” o nouă ediție a Memoriei Cetății, la Antena 1 Sibiu.

Am ales de această dată împreună cu bravul regizor, Nicu Dobre, să prezentăm Capela Crucii, mica bisericuță din piața 1 Decembrie 1918, adică în fața Gării.


Sper să vă placă.

http://www.razvanpop.ro/blog/2013/04/10/memoria-ceta%C8%9Bii-capela-crucii/










mijlocitor de LINK
Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:44, edited 1 time in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 08.06.2013 01:59
7.

Si acum ce ne spune si arata Ildikó din Magnum Varadinum/Groß-Wardein/Nagy-Várad/Oradea-Mare, acelasi lucru, in mai multe limbi:

romana:

Sibiu, Capela Sfintei Cruci

http://www.welcometoromania.ro/Sibiu/Sibiu_Capela_Sfcruci_r.htm

english:

Sibiu, Saint Cross Chapel

http://www.welcometoromania.ro/Sibiu/Sibiu_Capela_Sfcruci_e.htm


magyar:

Nagyszeben, Szent Kereszt Kápolna

http://www.welcometoromania.ro/Sibiu/Sibiu_Capela_Sfcruci_m.htm




Mijlocitor de LINK
Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:45, edited 1 time in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 08.06.2013 02:30
8.

s-a sapat de mai multe ori, uneori in echipe diferite, alteori combinatii de membri de echipa care au mai participat tot aici la alte sapaturi..incep cu ce gasesc intai:

Arheologia anno 2003

ne informeaza mult in legatura cu istoriografia:
sa vedem:

http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=2348


Sibiu | Punct: Piaţa Gării, Strada Alexandru Odobescu - Sala De Sport, Strada Cetăţii | Anul: 2003

Anul 2003
Epoca Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Categorie Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tip sit
Judet Sibiu
Localitate Sibiu
Comuna mun. Sibiu
Punct Piaţa Gării, Strada Alexandru Odobescu - Sala De Sport, Strada Cetăţii

Sector
Toponim
Colectiv Petre Munteanu Beşliu (MNB Sibiu)
Colectiv sector
Cod RAN 143469.07 143469.08 143469.09
Raport Piaţa Gării (săpătură arheologică preventivă)

Zonele din proximitatea porţilor de intrare aparţinând fortificaţiei Sibiului medieval au intrat în sistemul de informare arheologică cu ocazia unor săpături supravegheate şi a unor sondaje arheologice efectuate în zona Porţii Elisabeta.

Dintre toate structurile de apărare ale oraşului medieval, Poarta Elisabeta a fost pusă în evidenţă datorită prezenţei în vecinătate, pe lângă structurile defensive (şanţ, val), a unor mănăstiri şi biserici cercetate arheologic.1 De asemenea, terenul din afara zidului de apărare a fost sondat arheologic în 1996, cu ocazia amplasării pe strada Blănarilor a sediului BRD. Actualul raport cuprinde informaţiile arheologice esenţiale rezultate din întreaga zonă.

Proiectul de restructurare urbanistică a zonei a permis continuarea cercetării arheologice în terenul aflat la V de Capela Crucii. În prezent, zona din exteriorul Porţii Elisabeta, marcată de capela Crucii şi Gara C.F.R. este cunoscută sub numele de Piaţa Gării.

Scopul cercetării arheologice în zona apropiată Capelei Crucii este acela al relevării încărcăturii istorice, cerinţă a Planului Urbanistic Zonal. În mod concret, sondajele arheologice au avut sarcina de a verifica ipoteza amplasării mănăstirii dominicanilor lângă sau sub Capela Crucii, de a stabili traseul zidului de apărare şi amplasamentul construcţiilor legate de apărarea intrării în oraşul medieval.

Condiţiile din teren şi cele financiare au modificat planul iniţial al studierii arheologice a Porţii Elisabeta. Proiectul arheologic a cuprins două secţiuni perpendiculare la V de Capela Crucii. Secţiunea I (S I) a avut L de 19 m şi l de 1,5 m şi a fost trasată la 25,70 m de zidul vestic al Capelei Crucii. A doua secţiune, de verificare a informaţiilor din S I, a avut dimensiuni mai modeste: 5 x 1 m.

Capela Crucii a intrat în circuitul bibliografic prin monografia lui Soterius de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Autorul a transcris inscripţia aflată pe stâlpii bolţii ce adăpostea Crucifixul începând cu 1683.2

Grupul statuar format din Isus pe cruce, Maria şi Ioan, împreună cu bibliografia Capelei Crucii au fost cuprinse în corpul de inscripţii medievale ale oraşului Sibiu.3

Capela Crucii este menţionată în ghidurile oraşului Sibiu. În ghidul semnat de Alexandru Avram şi Vasile Crişan aflăm că grupul statuar a fost recuperat dintre ruinele mănăstirii dominicanilor.4 Afirmaţia a fost nuanţată în ghidul cultural - artistic apărut în 1998: "Crucifixul, provenit cu mare probabilitate din mănăstirea dominicană din afara cetăţii, a fost reamplasat pe locul respectiv (??), în aer liber, în anul 1683".5 Alte informaţii ce trebuie verificate le aduce Andrei Kertesz în Ghidul Sibiul şi împrejurimile: destinaţia de biserică de cartier a capelei ridicate în 1755 şi trăsăturile crucifixului care sugerează mai degrabă o lucrare târzie de la începutul secolului al XVIII-lea, în pofida semnăturii şi a datei pe care o poartă.6

Chiar şi numai aceste referinţe bibliografice ridică semne de întrebare asupra locaţiei mănăstirii dominicanilor şi a relaţiei ei cu Capela Crucii. Din aceste motive este necesar să aducem în discuţie monografia lui Friedrich Ziglauer7 şi informaţiile istorice primare.

Studiul fundamental pentru evoluţia fortificaţiilor oraşului medieval Sibiu, inclusiv pentru Poarta Elisabeta, rămâne cel scris de Ludwig Reissenberger.8 Descrierea turnului şi a porţii se regăseşte în albumul lui Johann Böbel. Informaţiile istorice au fost preluate în ghidurile de oraş menţionate. Apartenenţa turnului la incinta lărgită a oraşului nu ridică semne de întrebare.

Zona din afara Porţii Elisabeta este cunoscută mai ales datorită existenţei mănăstirii dominicanilor, distrusă de tătari, după cum relatează Analele de la Erfurt.9 Menţionarea refacerii mănăstirii în 1246 trebuie privită cu rezervă, documentele referindu-se în general la ajutorul acordat tuturor mănăstirilor din Ungaria pentru a se reface.10 Călugării dominicani sunt pomeniţi în mai multe rânduri în secolele XIII-XIV, între altele, ca beneficiari ai unor donaţii testamentare.11 Mănăstirea dominicanilor reapare în documente doar în 1474, când Magistratul permite comunităţii de călugări să se mute între zidurile oraşului: "monasterium extra muros Civitatis invasionibus Teurcorum expositum intra muros transferatur".12 În testamentul plebanului Mathäus din Şona este amintită o biserică sub numele de Zum Heiligen Kreuz.13 Prevederea testamentară are în vedere mănăstirea dominicanilor şi nu capela rămasă în afara oraşului.

O biserică a leproşilor a fost distrusă prin ordinul municipalităţii la 28 decembrie 1659, după cum relatează Paulus Prölfft: "28 Dezember-Item ist die Seich-Kirch ausser dem Elisabether Thor von uns in Grund abgebrochen worden".14 Anul 1683 aduce menţiunea existenţei unui acoperiş pentru Crucifix15, dar în 1755 se ridică o construcţie specială pentru adăpostirea lui: Capela crucii.16

Turnul de poartă Elisabeta a fost pomenit în lista cu depozitele de pulbere ale oraşului din 1560 Beim Elizabeten thor in der kyrschner turren 80.17 Poarta Elisabeta a beneficiat în mai multe rânduri de subsidii din partea comunităţii sibiene. Prima menţiune este din anul 1478: Ad portam Elisabet dedi duobus custodibus flor.1 Steffano Curssori et Valentino Lanifici.18 Consemnările despre poarta, podul şi valul de la "Sfânta Elisabeta" se pot urmări până în anul 1501.19

Săpături mecanice efectuate în anii 1987-1988 au afectat zidul de apărare şi şanţul adiacent în zona de la intersecţia străzilor 9 Mai şi Blănarilor. Buza dinspre est a şanţului se afla la 7,50 m faţă de zidul de incintă. În partea inferioară, aflată sub apă, profilul şanţului este marcat de un zid lat de 60 cm. În profilul şanţului, zidului din piatră i-a corespuns un strat de nisip suprapus de nivelul de construcţie a zidului. El a fost suprapus de un strat de pământ negru, mâlos. Şanţul a măsurat 3,50 m adâncime. Din zona investigată stratigrafic a fost recuperat un fragment dintr-un gard din lemn format din pari dispuşi oblic şi crengi împletite. La baza gardului au fost observate urme de arsură. Substrucţia zidului de fundaţie este lată de 1,50 m. Zidul a fost observat în groapa de excavator până la adâncimea de 0,80 m. Elevaţia zidului de apărare are lăţimea de numai 50 cm.

Materialul arheologic a fost evident până la adâncimea de 1,70 m. Sub această cotă s-a aflat un strat de pământ mâlos cu bucăţi de lemn. Puţine fragmente ceramice şi materiale de construcţii au mai apărut în unele sectoare ale secţiunii lungi de 29 m şi între –3 şi –3,50 m.

Prezentarea situaţiei stratigrafice este necesară pentru a convinge că zona cercetată nu era favorabilă unei mănăstiri. Stratigrafia secţiunii I este dominată de un strat de nivelare format din pământ brun, cu porţiuni în care a apărut material arheologic bogat. Dedesubtul straturilor de nivelare se evidenţiază un strat consistent de pământ cenuşiu, mâlos cu puţine materiale arheologice - bucăţi de cărămizi şi fragmente ceramice. În carourile 2-3, sub stratul mâlos, a fost observat un nivel de pietriş cu câteva fragmente ceramice medievale. În stratul negru, crescut sub cel descris, se află unul format din pământ negru, mâlos, marcat în caroul 3 de arsură. Stratul de nisip, fără materiale arheologice se adânceşte de la 2,70 m.

În extremitatea nordică a secţiunii, stratul de pietriş cu bucăţi de mortar se adânceşte până la 2,20 m. Pe malul de N al secţiunii nu se observă stratul de pietriş. Sub nivelul de construcţie al zidului se află un strat de pământ brun, cu pete galbene, precedat de un strat de pietriş şi unul de pământ brun, cu pete maronii. Straturile nu conţin materiale arheologice.

Amenajarea din cărămizi şi pietre de râu este precedată de straturi de nisip, arsură şi de pământ brun şi succedat de un strat de pământ negru ce poartă în partea superioară pietriş sau beton.

În analiza situaţiei stratigrafice a terenului trebuie să evidenţiem şi nivelul consistent de nisip ce succede într-o zonă a secţiunii stratul de pământ cenuşiu, mâlos cu puţine materiale arheologice.

Secţiunea II a ilustrat existenţa unui strat format din pietre de râu, precedat de arsură la adâncimea cuprinsă între limitele 0,80 m şi 1 m. Nivelul de depunere geologică - pământ brun-maroniu cu pete galbene - se adânceşte de la 1,30 m. Terenul se profilează în pantă de la jumătatea secţiunii spre S, nivelarea fiind marcată de un strat de pământ cu fragmente de cărămizi şi pietriş. Între –1, 10 m şi -1,30 m se observă straturi de pietriş cu sau fără material arheologic. Peste amenajarea cu pietre s-a depus un strat de pământ cu fragmente de cărămizi şi moloz.

- substrucţie din pietre de râu şi puţine fragmente de cărămizi groase de 4 cm. Zidul a fost afectat de o posibilă revărsare de râu şi de un şanţ ulterior. Faţa nordică a zidului are h de 50 cm. Un rând de pietre iese în afara planului suprafeţei laterale formând talpa zidului. La acest nivel au apărut alte câteva pietre în vecinătatea zidului. Faţa nordică a zidului a fost ascunsă de pământul aflat sub un cablu electric.

- pavaj din pietre de râu. Pavajul are lăţimea de 80 cm.

- pavaj din cărămizi. Urmele unui pavaj din cărămizi se află în continuarea pavajului din pietre de râu. Pavajul a fost amenajat pe un strat de pământ brun-gălbui.

- amenajare din cărămizi şi din pietre de râu.

Pavajul era format din două rânduri de cărămizi suprapuse. Latura dinspre N a fost afectată de rădăcina unui pom. Pe suprafaţa pavajului au apărut urme de arsură. Sub pavaj au fost observate straturi de nivelare şi urmele unui incendiu.

- în secţiunea I au mai apărut cabluri protejate de canale din cărămizi şi o ţeavă de apă.

- urmele şanţului unei conducte din lemn au fost vizibile în S II.

- urmele unor ateliere pentru prelucrat fier şi sticlă au apărut în S II.

Cercetarea arheologică a permis recuperarea unor piese arheologice, a unor fragmente de piese din lut, sticlă, metal.

Materialul ceramic descoperit aparţine în mare măsură sec. XVII-XVIII: fragmente de recipiente smălţuite sau nesmălţuite (oale, tigăi, căni, urcioare) capace, cahle cu ornamente vegetale. Informaţii mai ample despre materialul ceramic vor fi furnizate odată cu publicarea raportului final al cercetării arheologice din zonă.

Într-un singur loc, într-un nivel inferior de pietriş, au apărut fragmente ceramice nesmălţuite: două buze de oale, una lăţită şi cealaltă rotunjită, un fragment de capac. Din stratul inferior de pământ negru a fost recuperat un perete de oală, fiind evidentă folosirea nisipului cu mică ca degresant.

Piese din sticlă: partea inferioară a unui recipient din sticlă cu diametrul de 6 cm; flacon din sticlă cu planul circular, înălţimea 8 cm, diametru 4 cm; flacon pentru parfum în forma unui animal, fragmentar, L = 13 cm; eprubetă din sticlă, fragmentar, l = 8 cm, d = 2,2 cm.

Piese din metal: aplică din bronz cu inscripţia GESETZLICH GESCHUTZ ETERNIT; d = 2,5 cm; potcoavă din fier cu deschierea arcului de 5,7 cm; fragment de cuţit din fier cu l = 3 cm; răzuitor din fier, fragmentar, L = 14 cm; verigă din fier, d = 9 cm; cârlig din fier, lungimea 16 cm.

Cercetarea arheologică a pornit de la prezumţia expusă explicit sau implicit în bibliografia problemei, a existenţei unei continuităţi de locuire începând cu mănăstirea dominicanilor, biserica leproşilor şi leprozeria oraşului până la construcţia ce adăposteşte, începând cu anul 1755, grupul statuar creat de Petrus Lantregen. În analiza istorică avem în vedere că nu există o bază de date istorice solide pentru a demonstra relaţia topografică directă între mănăstirea dominicanilor şi Capela Crucii din 1755. Cea mai veche localizare a adăpostului grupului statuar - care a mobilat după cele mai avizate opinii mănăstirea dominicanilor - este datorată lui Morando Visconti. Mărturiile mai vechi indică doar o localizare generală a bisericii - în afara oraşului sau în afara Porţii Elisabeta. Pro monasterio sanctae Crucis pomenită în testamentul plebanului din Şona din 1502 poate fi la fel de bine mănăstirea dominicanilor din interiorul incintei medievale şi nu biserica rămasă pe locul fostului claustru dominican. Conţinutul testamentului este util însă analizei istorice pentru că o prevedere se referă la leprozeria oraşului .20

Scrisoarea în care se fixează condiţiile intrării dominicanilor în Sibiu aduce în discuţie vechea mănăstire, spune documentul, distrusă.21 Este la îndemână ipoteza că mănăstirea ruinată nu a fost abandonată, ci transformată în leprozeria amintită în 1502, ce trebuia amplasată la o distanţa de siguranţă faţă de oraş.

Cercetarea arheologică nu a relevat însă un teren bun de fundaţie ci unul inundabil, neprielnic unei construcţii de amploare. Chiar zidul care a fost amenajat într-o perioadă care, stratigrafic analizată, succede evului mediu a fost afectat de sursele de apă învecinate: canale şi heleştee. Secţiunea II a arătat că spre est nivelul de la care s-au depus straturile de pietriş este mai înalt. Pe de altă parte, ea a surprins, sub forma a doi bolovani de mari dimensiuni, limita zidului din S I cu funcţie, probabil, de dig. Descoperirea este interesantă pentru că, după informaţiile de până acum, digurile erau confecţionate din împletituri de lemn şi pământ.

Pe un teren uşor înălţat s-au amenajat înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea ateliere de fierărie şi sticlărie. Lipsa flacoanelor din sticlă pledează pentru producerea sticlei de ferestre, iar consistenţa depunerilor pentru o perioadă scurtă de folosire.

De fapt, trenul a devenit prielnic activităţii umane după ce a fost ridicat considerabil nivelul de călcare prin depuneri repetate de pietriş şi moloz. În secolul al XVIII-lea, acţiunea a fost finalizată şi în această zonă au apărut, potrivit informaţiilor lui Johann Böbel, grădinile baronului Brukenthal şi Reissenfeld împreună cu Capela Crucii.

La nivelul actual, al cercetării arheologice a terenului de la V de Capela Crucii, nu se poate concluziona că mănăstirea dominicanilor şi leprozeria au fost pe acest loc. Amplasarea unei comunităţi de leproşi în zona cercetată arheologic este greu de crezut, având în vedere distanţa faţă de oraş. Mai degrabă, amplasarea Capelei Crucii este rezultatul restructurărilor urbanistice şi sociale (vezi comunitatea care producea sticlă) din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi secolul următor.
_________________________________________________________________


(plansa 4 lipseste pe pagina CIMEC. G.S.v.G.)

KLICK










_________________________________________________________________________________________



Note:

1.Asa-zisa probabila REVARSARE de RAU care ar fi afectat zidul a avut loc anno 1533 la marea inundatie care a distrus zidurile orasului pe mai mult de 100 m si care a distrus ATUNCI si DE ATUNCI Turnul Spart de langa Boita.

2. pentru nivelul consistent de nisip, ca simpla EXEMPLIFICARE vide posting 1., unde se arata clar de unde provine si cand a fost ADUS cel putin o data, ce cantitate, si si cat a costat transportul:

Fila 37.1
Item pro vectura arene schuth ante portam Elisabet iuxta crucifixum, ff. 0. d. 10
Item 3 vecturas Schuth sub portam Sagen ff. 0. d. 18


G.S.v.G.



Mijlocitor de LINK

Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:45, edited 1 time in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 08.06.2013 18:12
9.

Arheologie 2006.

la deschidere aveti pe mana dreapta sus PLANSE, una este importanta de tot, cea cu PLANUL....din pacate plansele sunt in FLASH si nu reusesc sa o scot si s-o pun tot aici, s-o vada direct toti.

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2007/rapoarte/171.htm



Planşe
171. Sibiu, jud. Sibiu
Punct: Piaţa Gării (1 Decembrie), C.F. 51.216, nr. topo 3236/1/1/1/1/1/1/1/1/3
Cod sit: 143469.14
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 508/2006


Colectiv: Sabin Adrian Luca - responsabil, Aurel Dragotă, Dumitru Popa, Silviu Istrate Purece, Alexandru Sonoc, Ioan Suciu, Ioan Marian Ţiplic (ULB Sibiu -IPCTE)

Cercetarea arheologică a zonei numită “Piaţa Gării” se realizează în urma contractului de prestare servicii nr. 1701 din 23 octombrie 2006, încheiat între S.C. Sephora Impex S.R.L. şi Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.

În funcţie de Caietul de sarcini şi Contractul încheiat s-a iniţiat sistemul de săpătură pe două sectoare, unul în vecinătatea capelei Sf. Cruce şi celălalt pe zona de lângă intrarea în autogara Transmixt.

Mănăstirea ordinului dominican se presupune că era situată în capătul estic al actualei străzi 9 Mai, în faţa porţii Elisabeta (Guşteriţei) pe locul unde se află actuala capelă a Sf. Cruce, fapt confirmat de solicitarea călugărilor (1474) de a primi un teren în incinta fortificată pentru a-şi edifica un nou lăcaş în locul celui anterior, puternic afectat de invaziile otomane.
Vechea mănăstire a fost transformată în leprozerie (1475), iar dominicanii îşi construiesc cu începere din 1475 mănăstirea şi biserica pe actuala stradă Gh. Magheru. La 1543 datorită Reformei, oraşul vinde iazul care a aparţinut dominicanilor. Odată cu cucerirea Transilvaniei de către austrieci pe locul fostei mănăstiri dominicane se construieşte biserica Sf. Cruce la 1755. La 1282 avem prima atestare a mănăstirii dominicane Sf. Cruce dar se pare că aceasta a existat încă de dinainte de 1242. În actuala capelă Sf. Cruce se află un uriaş crucifix care a fost sculptat în 1417 de Peter Lantregen cu două personaje, Maica îndurerată şi apostolul Ioan. După incendierea şi demolarea vechii biserici dominicane, marele crucifix a rămas căzut în pământ şi a fost acoperit de moloz până în anul 1683 când sfatul oraşului a reînălţat crucea. În 1755 consilierul Martin Wankel von Seeberg a dispus construirea, în jurul crucii monolitice, a unei capele în forma care se păstrează şi astăzi. Capela a fost declarată monument istoric în 1954.
Cercetarea arheologică s-a efectuat manual prin decopertarea suprafeţei cu mijloace mecanice (aprox. 0,60 m sunt depuneri din ultimii 30 de ani - două straturi de călcare care au asfalt), săparea cu ajutorul hârleţului şi a lopeţilor, curăţarea obiectivelor cu şpaclul, măturica şi pensula, fotografierea şi desenarea detaliată a secţiunii şi resturilor arheologice.
Au fost executate un număr de 6 secţiuni şi o suprafaţă care au acoperit întregul teren aflat în discuţie. O suprafaţă a fost trasată în imediata vecinătate a secţiunilor S1, S2, S3, şi S4 pentru a evidenţia mai bine traiectul zidului. Încă de la începutul lucrărilor se bănuia că în primul sector s-ar putea găsi resturile mănăstirii Ordinului Dominicanilor. Acest lucru era posibil şi datorită caracteristicilor acestui sector care nu a fost pe traiectul vreunui drum principal şi nu a fost afectat în adâncime de marile intervenţii de la sf. sec. al XIX-lea când a fost inaugurată calea ferată Sibiu-Vinţu de Jos, iar lucrările succesive din a doua jumătate a sec. al XX-lea, în special sistematizarea din anii 80, au ridicat substanţial nivelul pieţei. Acest lucru se observă uşor şi din diferenţa de nivel între nivelul de călcare al Capelei Sf. Cruce şi nivelul actual al pieţei. Acest sector a rămas o zonă verde fără prea mari intervenţii.
Astfel în primul sector, mai sensibil, au fost trasate S1, S2, S3, S4 şi suprafaţa SI iar în cel de-al doilea secţiunile S5 şi S6. Al doilea sector a fost traversat de un drum de acces unde infrastructura modernă a coborât mult în adâncime.
Sectorul I
Secţiunea S1. Aceasta este situată în extremitatea de E a sectorului I, înspre biserica Sf. Cruce. L este de 9,50 m, iar ad. de 2,80 m. Se observă depunerile de contemporane, în special cele din anii ‘80 dar şi de mai multe gropi ale sistemului de gaz, telefonie fixă şi reţele electrice. În partea sudică a ieşit la iveală un zid realizat din pietre masive de râu, legate cu un mortar foarte rezistent. Zidul are o l de 1 m şi este susţinut de un contrafort. Zidul pare că se continuă către capela Sf. Cruce.
Secţiunea S2. A fost trasată paralel cu S1 şi perpendicular pe traiectul gardului Autogării Transmixt. L de 8,50 m şi ad. de 2,70 m. A fost afectată de intervenţii moderne dar se observă continuarea traiectului zidului surprins anterior în S1.
Secţiunea S3. A fost trasată paralel cu S1 şi S2, perpendicular pe traiectul gardului Autogării Transmixt. A fost afectată puternic de lucrările din anii 80. L de 8 m şi ad. de 2,7 m. Se observă o reţea adâncă de cabluri şi conducte ca şi o mare groapă de pietriş contemporan.
Secţiunea S4. A fost trasată în continuarea suprafeţei I, pentru a urmări zidul de piatră. Este paralelă cu gardul Autogării Transmixt şi cu traiectul străzii 9 Mai. Zidul iţi continuă ductul dar se pierde în profilul sudic. L de 10 m şi ad. de 2,6 m.
Suprafaţa I (SI). A fost săpată în continuarea S1, S2, S3, la S de acestea pentru a urmări traseul zidului care a apărut în S1. Se continuă cu S4 înspre E. Zidul este surprins 16,5 m. Gr. lui este de aprox. 0,8 m ceea ce exclude că ar fi parte a bisericii mănăstirii. Zidul prezintă contraforţi înspre partea nordică, în continuarea lui S2, în suprafaţa I, zidul este întrerupt fără a fi tăiat element care ar indica o posibilă intrare cu un turn. Din nefericire nu au fost surprinse mai multe elemente. Înspre Piaţă zidul nu mai continuă fiind tăiat de lucrările la infrastructura drumului din perioadele anterioare. Este cert că acest zid face parte din complexul mănăstirii dominicane dar nu avem mai multe elemente datorită faptului că parcela cercetată este puţin depărtată de actuala capelă Sf. Cruce pentru a observa relaţia stratigrafică.
Sectorul II
Sectorul II a beneficiat de două suprafeţe S5 şi S6.
Secţiunea S5 a fost trasată şi excavată în sectorul II, perpendicular pe gardul care delimitează proprietatea de cea a autogării Transmixt pe latura de NE. L de 24 m şi ad. între 2 şi 2,80 m. Nu au fost identificate elemente medievale, modernizările succesive au distrus nivelurile anterioare.
Secţiunea S6 a fost trasată în sectorul II, perpendicular pe gardul care delimitează proprietatea de cea a autogării Transmixt pe latura de NE. L de 20 m şi ad. între 3,4 m şi 2,7 m. Nu au fost identificate elemente medievale, modernizările succesive au distrus nivelurile anterioare.
Zidul decopertat aparţine cu certitudine mănăstirii dominicane. Nu s-au descoperit alte elemente care să ne arate evoluţia arhitecturii sau necropolei acesteia.

Abstract:
The archaeological diggings from “Piaţa Gării” were developed as preventive archaeological diggings. It was identified the wall of the Dominican Monastery, which was situated in the east side of the 9 Mai street, in front of the Elisabeth Gate. The archaeological diggings were developed manually by uncovering the surface through mechanical means, followed by the digging with spades and cleaning the surfaces with the spatula, the brush and the paintbrush. A number of 6 sections and one surface were traced. Another surface was traced near the S1, S2, S3, S4 sections, to mark the outline of the wall.
There were no elements to indicate the evolution of the architecture and/or necropolis.




Artefacte provenind dintr-un atelier de confecţionare a pieptenilor

Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Alexandru Gh. Sonoc, Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu)

Materialele care fac obiectul prezentului raport de analiză au fost recuperate în iunie 2006 cu ocazia supravegherii de către conf. univ. dr. Dumitru Popa şi asist. drd. Alexandru Gh. Sonoc (ULB Sibiu) a lucrărilor edilitare efectuate în zona Pieţei «1 Decembrie 1918» (Piaţa Gării) din Sibiu (SB-PG). Ele se păstrează în colecţiile ULB Sibiu. Artefactele provin din suprafaţa excavată plasată la capătul actual al str. 9 Mai (zona fostei str. Pieptănari) dintr-un context databil grosso modo în sec. al XVI-lea - al XVII-lea1; nu dispunem, deocamdată, de alte date utile relative la contextul descoperirii. Este vorba de un perimetru bogat în vestigii arheologice, în care se plasează, între altele, şi cele ale mănăstirii dominicane.
Piesele reprezintă două procese cornuale ale osului frontal (coarne), fragmentare, recoltate de la bovine adulte (Bos taurus) şi aflate în stadii incipiente de procesare în vederea confecţionării probabile a pieptenilor (obiecte de port şi de toaletă)1. Artefactele sunt identificabile prin indicativele SB-PG 1 şi SB-PG 2. Starea de conservare excepţională, urmele de intervenţie tehnică foarte bine marcate, valoarea lor de ilustrare a practicării unui meşteşug important în spaţiul cibinens, ca şi atenţia (încă) redusă de care “beneficiază” astfel de obiecte în mediul cercetării de la noi sunt argumente pentru o tratare detaliată a acestei descoperiri. În cercetarea arheologică din România, artefactele medievale din corn de cerb sau de vită au constituit mai rar (până de curând) subiectul unor analize extensive, care să ia în considerare ansamblul parametrilor tehnico-funcţionali: achiziţia materiei prime; «lanţul operator» al fabricării, ilustrat de piesele finite, de cele aflate în diverse stadii de procesare, eboşe, rebuturi, deşeuri; tipologia; studiul urmelor generate în timpul procesării şi al utilizării2.
Artefactul SB-PG 1 este un proces cornual stâng, reprezentând un deşeu de prelucrare. El are culoarea maro uniformă şi un luciu artificial, rezultate probabil prin aplicarea unui tratament înainte de transformarea volumelor anatomice; este vorba de tratamentul termic şi chimic de înmuiere, probabil prin imersie/fierbere în leşie. A urmat debitajul, respectiv, detaşarea de pe craniu prin tăiere transversală cu ferăstrăul, pe o direcţie oblică la nivelul colului, dinspre faţa anterioară, pe o grosime reprezentând cca 1/3 din diametru; suprafaţa de tăiere prezintă serii de striuri rectilinii specifice, generate de cursele active ale lamei ferăstrăului, striuri poziţionate transversal faţă de axul principal al cornului. Detaşarea s-a finalizat prin fracturare, recurgându-se probabil la percuţie directă lansată (lovirea violentă la nivelul colului cu un instrument dur sau izbirea craniului de pământ); marginile neregulate de fractură sunt revelatorii în acest sens. La nivel mezial, cornul a fost secţionat transversal cu ferăstrăul, pe întregul diametru, pe o direcţie perpendiculară faţă de axul său lung; marginile păstrează serii de striuri rectilinii specifice. Operaţiile au urmărit, probabil, recoltarea segmentului mezio-distal al cornului care, prin secţionare axială, tratament termic/chimic şi presare, permitea obţinerea a două plăcuţe de formă trapezoidală, utilizabile în confecţionarea pieptenilor. Dimensiuni (mm): L 128; diam. la nivelul colului 46/43; diam. coroanei 50/43; diam. părţii meziale 36/32.
Artefactul SB-PG 2 este un proces cornual probabil drept, reprezentând o eboşă - segmentul mezial al cornului, din care se extrăgeau două plăcuţe de formă trapezoidală. El are, ca şi piesa SB-PG 1, culoarea maro uniformă şi un luciu artificial, rezultate probabil prin aplicarea tratamentului termic şi chimic de înmuiere, probabil prin imersie/fierbere în leşie. La extremităţi se păstrează foarte bine urmele debitajului (secţionării pe întreg diametrul) cu ajutorul ferăstrăului, pe direcţii uşor oblice în raport cu axul principal al piesei; suprafeţele de tăiere prezintă serii de striuri rectilinii specifice, generate de cursele active ale lamei ferăstrăului, striuri poziţionate transversal faţă de axul principal al cornului. Operaţiile din etapa debitajului au urmărit recoltarea segmentului mezial al cornului care, ca şi în cazul piesei SB-PG 1, prin secţionare axială, tratament termic/chimic şi presare, permitea obţinerea a două plăcuţe de formă trapezoidală, utilizabile în confecţionarea pieptenilor. Dimensiuni (mm): L 101; diam. extremităţii proximale 62/57; diam. părţii meziale 53/50; diam. extremităţii distale 49/44.
Piesele analizate oferă indiciile existenţei în zonă a unui atelier specializat în confecţionarea pieptenilor; faptul este deja cunoscut, atestat, între altele, şi pe planul toponimiei locale (Pieptănari). Urmele specifice ale debitajului prin tăiere cu ferăstrăul, conservate în condiţii foarte bune, contribuie la îmbogăţirea referenţialului legat de transformarea/procesarea cornului de vită, în condiţiile stadiului de evoluţie tehnologică din sec. al XVI-lea - al XVII-lea. Datele etalate cu acest prilej se adaugă celor deja intrate în circuitul ştiinţific, contribuind la abordarea problematicii legate de meşteşugurile practicate în Sibiul sfârşitului de ev mediu.

Note:
1. Rusu, Mărginean 2005 - cu bibliografia; Dobrescu 2006.
2. Beldiman, Sztancs 2006; Rusu, Mărginean 2005.

Bibliografie:
Beldiman, Sztancs 2006 - Beldiman C., Sztancs D.-M., Analiza artefactelor provenind dintr-un atelier de prelucrare a cornului de cerb, CCA 2006, p. 324-325
Dobrescu 2006 - Dobrescu Al., Problematica şi metodologia de restaurare a unui pieptene (sec. XIX) confecţionat din material cornos, Brukenthal. Acta Musei 1/1, p. 285-288
Rusu, Mărginean 2005 - Rusu A. A., Mărginean Fl., Prelucrarea osului şi cornului în Transilvania medievală (început de abordare tematică), Arheologia medievală 5, p. 113-158

Résumé:
Analyse des restes de fabrication des peignes en corne de bovinés provenant d’un atelier de la ville médiévale Sibiu, dép. de Sibiu, Roumanie. L’ouvrage propose une évaluation morpho-technologique menée sur un petit lot inédit de deux objets en corne de bovinés; il s’agit de restes de fabrication en provenance probable d’un atelier spécialisé en confection des peignes. Ils datent probablement du XVIème-XVIIème siècles A.D., étant découvertes par le Dr. Dumitru Popa et Alexandru Gh. Sonoc par surveillance des travaux édilitaires effectuées en juin 2006 dans la Place «1 Décembre 1918» (ancienne Place de la Gare) de Sibiu (SB-PG). Les pièces sont conservées dans les collections de l’Université «Lucian Blaga», Sibiu. L’effectif compte les deux pièces déjà mentionnées: un déchet et une ébauche, pièces abandonnées après le débitage. L’analyse envisage toutes les dates concernant les artefacts: état de conservation, morphométrie, description intégrale - morphologie, l’étude technique (les étapes du débitage - décelées à l’œil nu et à binoculaire). Après le traitement probable par immersion/bouillage en solution sodique, qui a probablement rendu un poli brillant sur les objets et leur couleur brune, l’étape technique du débitage atteste l’application des procédées techniques simples comme le sciage oblique ou perpendiculaire, la percussion directe/l’entaillage; la fracturation par flexion en percussion directe lancée. Le processus technique a fait appel aux outils en fer comme la hache ou le couteau massif et la scie, ce qui a déterminé l’apparition des traces de débitage spécifiques. Dans l’étape suivante du «schéma opératoire» (absente sur les objets analyses), l’ébauche c’est fendue et les deux pièces obtenues sont pressées pour l’obtention des plaques trapézoïdales qui vont servir ensuite à la façonnage des peignes. La présente approche sur les découvertes de la Place «1 Décembre 1918» a permis de confirmer une fois de plus par la voie de l’archéologie l’existence des ateliers pour la confection des peignes dans la zone même de la ville Sibiu où ont été conservés encore il y a quelques décennies des toponymes significatifs en ce sens comme la «Rue des artisans qui confectionnent des peignes» (str. Pieptănari). Toute à la fois la démarche a mis en lumière des choix techniques dans la transformation artisanale des cornes de bovinés à la fin du Moyen Âge et a offert quelques dates aptes d’enrichir le référentiel regardant ce domaine.






Mijlocitor de LINK

Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:46, edited 1 time in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 17.06.2013 20:51
10.


Localizare si precizari:

a se reciti atent posting 1., pentru a sti cam despre ce este vorba....


1. DEZAMBIGUIZARE Crucile date de Seivert:

Am aratat in posting 1. ca Seivert numind (fals?) Crucea de Sus cea de la Porta Heltensis/Poarta Cisnadiei si Crucea de Jos cea de la Porta Consulum/Porta Civium/Burger-Tor/Poarta Consilierilor/Poarta Ocnei, incurca lucrurile cu Crucile din fata Manastirii Dominicane VECHI JOS la actuala Gara si din fata Manastirii Domincane NOI, actual Ursuline, SUS pe hangul dealului catre Orasul de Sus..
Incerc, asa ca in wiki, sa DEZAMBIGUIZEZ termenii, deci sa le dau cate o nuanta precisa, definitorie si inconfundabila..
INCERC...

rezolvarea partiala (n-am citit inca toata cartea, index-ul e redus), in deja citata:

Toma-Cosmin Roman: Sibiul intre siguranta si incertitudine, in zorii epocii moderne (1528-1549) Alba Julia, Editura Altip 2007



Da, inafara de cele doua Dominicane, au existat intr-adevar DOUA cruci libere...una sigur la Porta Heltensis, numita Crucea St. Petrus,
si alta, NU STIU inca unde, numita Crucea St. Johannes.

Nu stiu, dar de presupus ca, asa cum spune Seivert fals (?) numind-o, ar fi cea de la Porta Consulum/Burger-Tor/Poarta Consilierilor/Poarta Ocnei.

Citatele si locurile nu le-am notat inca, (sunt bolnav, am o problema serioasa cu genunchiul drept, nu ma pot concentra) dar le gasesc si le voi plasa aici.







2.
Amplasarea si extinderea Manastirii Dominicane Vechi (langa gara)

Deci Manastirea fusese 1474 parasita, si se infiinteaza AICI o leprozerie.

Toti scriu automat ca IN Manastire in primul rand avand insa BISERICA drept fixatie locativa.

Am vazut in posting 2. articolul (anno 1784) citat complet de Emil Sigerus, unde se spune clar ca actuala Capela a Crucii e mai incoace, mai SUS, mai catre Porta Elisabetha, mai catre Oras.


Sa trecem la text: il dau in original, germana si incerc sa traduc, in caz ca traducerea mea schioapata (nu prea stiu sa traduc, gandesc de fiecare data in limba respectiva si nu transfer, pe de alta parte vreau TEXTUAL sa transmit, nu literar), atunci aveti si originalul spre corectura.

pag. 64 (ed. 2003), textul e 1784 editat:
(inconsecventa: Kruzifix/Cruzifix apartine editiei 2003, 1922 sau 1784?)

[...] Die Nordöstliche Seite, voll von Gräbern unserer Väter, die der Würgengel getödtet hat, ist wegen des daselbst befindlichen Lazareths merkwürdig.
Vor dem stunde auch hier die Dominikanerkirche zum heil. Kreuz. Sie wurde in der Rakoczischen Belagerung geschleift, und das Kruzifix in den Kirschner Teich versenkt, ohne daß jemand wissen konnte, wohin es gekommen. man fand es endlich wieder im Jahre 1683, und das es vorher nur mit einem Gewölb und doch bedeckt gewesen, so wurde jetzt eine förmliche kleine Kapelle
aber höher ans Thor herauf aufgeführt, wo die katholischen Glaubensgenossen noch immer ihre Andacht haben. Das Cruzifix ist sehr alt. Petrus Landregen, ein Steinmetz aus Oesterreich hat es noch im Jahre 1417 ausgefertigt.
[...]

[...]Partea de Nord-Est (a Orasului, n. G.S.v.G.), plina de mormintele parintilor nostri pe care i-a rapus Ingerul Sugrumator, este comemorabila datorita Lazaretului chiar acolo aflator.
In fata lui ar sta aici si Biserica Dominicana a Stae. Crucis. Ea a fost razuita in timpul Rascoalei lui Rakoczi, iar Crucifixul scufundat in Iazul Cojocarilor, fara ca oarecine sa aiba stire unde a ajuns, a fost insfârsit regasit in anul 1683 si daca a fost intai numai cu o bolta si totusi acoperit, a devenit acum ca forma o mica Capela, insa adus mai in sus incoace catre Poarta, unde credinciosii catolici isi au inca si acum Locul de Pioasa Reculegere ((Andacht). Crucifixul este foarte vechi. Petrus Landregen , un sculptor in piatra din Austria, l-a intocmit inca din anul 1417.[...]

Cred ca banuiti ...Poarta este Porta Elisabetha.
Mai jos este mai catre actuala gara. mai sus, incoace, mai catre oras, mai catre Porta Elisabetha.
Acum incerc sa inteleg CE PRESUPUNE AUTOMAT autorul:Crucifixul, fara s-o spuna, banuieste ca e de la sine inteles, s-ar fi aflat IN BISERICA DOMINICANA.
Insa ce afirma sigur: ACUM Crucifixul se afla (in Capela Crucii), dar mai sus, mai incoace fata de locul lui initial, deci (presupus intra-muros de) Manastirea Dominicana.
Asa sau altfel, esenta ce rezulta..Manastirea Dominicana s-ar fi aflat mai catre actuala gara fata de Capela Crucii, fie si numai cativa metri, in orice caz distantare clara..


Fata de ce?
Si CAT, deci de unde pana unde se intindea Manastirea cu toate ale ei? Stim ca avea si iaz cu peste/piscina...
Sa revenim la LEPROZERIE care este adusa in legatura nemijlocita cu Manastirea Dominicana Veche, s-ar fi aflat in incinta sau in nemijlocita apropiere fata de ea..

Si aici vine iarasi SURPRIZA, aici dau fara mila TEXT clar, anno 1545, fila 38.2:

Toma-Cosmin Roman: Sibiul intre siguranta si incertitudine, in zorii epocii moderne (1528-1549) Alba Julia, Editura Altip 2007, pag. 153, anno 1545, fila 38.2, oamenii lucreaza acolo:Geldner=Guldner vnacum sodalibus=impreuna cu calfele; Rysbach/Reysbach/Reußbach=Paraul Rusciorului;


Ittem Andree Becker Simoni Geldner vnacum sodalibus suis in via circa leprosis rippamqum circa fluuius Rysbacis preparantibus per dietis 1138 per d. 10. ff. 14. d. 80

Si acum cautati pe aceasta harta Paraul Reußbach/Reuss-Bach colt mana dreapta sus si spuneti daca mai intelegeti ceva..
Pana aici? PESTE Cibin?
Iar acea in via circa leprosis/la drumul, pe drumul de langa leprosi, ar fi de fapt Reussbach Gasse/Strada, fost Drumul Rusciorului, pe harta, de la paraul Reuss-Bach/Ruscior, treceti spre mana stanga peste Linia Ferata si ajungeti la ea..e strada din Theresianum care duce acum direct catre Podetul paralel cu Podul Theresianum, deic strada care bate direct in colt cu Tuch-Fabrik/Fabrica de Postav mai tarziu Fabrica Libertatea..,
Deci undeva intre aeasta Reussbach Gasse si Paraul Reussbach ar fi de localizat oarecum Leprozeria, extremitatea dinafara a Manastirii Dominicane vechi..
Da, numai ca acum trece pe acolo trenul...

Königl. ung. Geisteskrankenheilanstalt/Spitalul Regal Maghiar de Tratament Bolnavi Psihici

Sau de fapt bratul acesta de acum al Cibinului a fost candva mutat mai catre/sau mai departe de oras si a inghitit restul de Parau Reußbach, de fapt in continuarea fostului vad Reußbach?
La infiintarea GARII cca 1870 a aparut aceasta noua? topografie?
Ar trebui sa cam ajungem cumva cu extinderea Manastiriii si mai in apropierea Capelei Crucii...

2xKLICK

Hermannstadt-Plan-gross.color.SKV.1914.Baedecker.1918... .2179x3072.px.




23.06.2013 19:03 Uhr

Plan Visconti 1699 nu prea ajuta..nu arata prea mult dincolo de ziduri...

Sa incercam cu
Josephinische Landaufnahme Hermannstadt, aici urmariti sus cursul paraului Die Reisbach/(corect:Reussbach) /Paraul Rusciorului, este dincolo de Cibin, bate pana-n hotarul Hammersdorf/Gusterita, unde se varsa-n Cibin.:

http://www.sibiul.ro/documenta_index/harti-transilvania-sibiu/Josephinische_Landaufnahme_pg220.jpg


23.06.2013 20:37:00 Uhr:

Aici secventa care ne intereseaza mai mult. Aici numar 7 mori
Josephinische_Landaufnahme_pg220.Ausschnitt.Muehle.jpg
Josephinische_Landaufnahme_pg220.Ausschnitt.Muehle.jpg (10.44 KiB) Viewed 11523 times


pe canalele din jur, sud (dupa Cimitirul Vechi de la Poarta Lesurilor -, pe undeva pe Trinkbach pe la Cazarma 90? sau chiar mai catre Magazinul Dumbrava? -vest- 2 sub Bastionul Soldisch, acum pe Alba Julia,nord dincolo de Poarta Burger/Poarta Consilierilor/Poarta Ocnei si parca chiar pe Moara de Scoarta. .

Josephinische_Landaufnahme_pg220.Ausschnitt.jpg



24.06.2013 10:05 Uhr
morile marcate de mai sus le puteti vedea cam in aceleasi pozitii, insa sub forma de cladiri in plansa de mai jos, comparati plansele:


ceva mai amanuntit, tot sec XVIII, (dupa Visconti 1699, iar dupa ACESTA Planul Johann Böbel sec XIX) de data aceasta aveti ca orientare Porta Elisabetha/Elisabeth-Thor (Nr. 19 din EXPLICATION) pe mana stanga, iar Paraul Reussbach/Paraul Rusciorului pe mana stanga jos, se varsa in Cibin in dreptul Commandieren General Garten/Gradina Generalului Comandant:

Plan der HAUPT- und HERRMANNSTADT in Fürstenthum Siebenbürgen (joc de cuvinte: Plan-al-Orasului-Capitala- si al-lui-Hermann in Principatul Transilvania)

Nach Visconti1699.Prospect und Plan von Hermannstadt.18 Jh..2.(1).jpg:






Si Leprozeria?! (nu confundam cu Lazaret-ul modern, ceva ma tarziu ..dar mai stii ce mai stiau aia atunci?)...daca aflam unde era, stim cam pana unde se intindea teritorial Manastirea Dominicana...

Cred ca trebuie sa revizuim cate ceva din ce ni s-a fixat in minte...


Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Last edited by Retras la cerere on 17.08.2013 12:46, edited 3 times in total.

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 26.06.2013 13:36
11.

Crucea ridicata din nou sub Johannes Haupt 1683 nu a fost chiar sub cerul liber, nici asa cum, vag, se afirma in textul Siebenbürger Zeitung 1784m citat de Emil Sigerus,( vide posting 1), cu oarece acoperis....

...] Die Nordöstliche Seite, voll von Gräbern unserer Väter, die der Würgengel getödtet hat, ist wegen des daselbst befindlichen Lazareths merkwürdig.
Vor dem stunde auch hier die Dominikanerkirche zum heil. Kreuz. Sie wurde in der Rakoczischen Belagerung geschleift, und das Kruzifix in den Kirschner Teich versenkt, ohne daß jemand wissen konnte, wohin es gekommen. man fand es endlich wieder im Jahre 1683, und das es vorher nur mit einem Gewölb und doch bedeckt gewesen, so wurde jetzt eine förmliche kleine Kapelle aber höher ans Thor herauf aufgeführt, wo die katholischen Glaubensgenossen noch immer ihre Andacht haben. Das Cruzifix ist sehr alt. Petrus Landregen, ein Steinmetz aus Oesterreich hat es noch im Jahre 1417 ausgefertigt.
[...]

[...]Partea de Nord-Est (a Orasului, n. G.S.v.G.), plina de mormintele parintilor nostri pe care i-a rapus Ingerul Sugrumator, este comemorabila datorita Lazaretului chiar acolo aflator.
In fata lui ar sta aici si Biserica Dominicana a Stae. Crucis. Ea a fost razuita in timpul Rascoalei lui Rakoczi, iar Crucifixul scufundat in Iazul Cojocarilor, fara ca oarecine sa aiba stire unde a ajuns, a fost insfârsit regasit in anul 1683 si daca a fost intai numai cu o bolta si totusi acoperit, a devenit acum ca forma o mica Capela, insa adus mai in sus incoace catre Poarta, unde credinciosii catolici isi au inca si acum Locul de Pioasa Reculegere ((Andacht). Crucifixul este foarte vechi. Petrus Landregen , un sculptor in piatra din Austria, l-a intocmit inca din anul 1417.[...]



Era sub forma unei TROITE, deci inchisa intr-o constructie cu acoperis, latura catre ORAS (Porta Elisabetha) era deschisa, imaginea nu e clara de tot,latura aceasta, catre Oras, partial sau total deschisa?
Aici ne ajuta tocmai Morando Visconti 1699, pe care intentionat l-am lasat pe mai tarziu:

Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.jpg
Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.jpg
Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.jpg (3.73 KiB) Viewed 11435 times


aici poate mai clar? sepia, putin marit:

Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Sepia.jpg
Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Sepia.jpg
Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Sepia.jpg (40.08 KiB) Viewed 11435 times



si aici Planul Visconti Hermannstadt 1699, de unde am luat secventa, marcat locul cu o cruciulita ROSIE, 2xKLICK

Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.jpg



Si acum revin si incerc sa leg logic toate:

Crucea fusese initial policroma. Culorile trebuiesc oarecum protejate fata de ploi si alte celea. deci era necesar ca de la 1417 sa fie (libera fata de manastire, in fata manastirii) oarecum sub un acoperis sau o incinta de forma unei troite (specifica SI catolicilor!) imense.

1659 este daramata DELIBERAT Manastirea de catre oraseni, pentru a nu servi de adapost curutilor-1.
Crucea este DELIBERAT scufundata in mlastina, pentru a o proteja de fapt. Probabil ca aici si acum s-au cam sters culorile.

Este vorba (legenda) ca ar fi fost impuscata, mai precis, Jesus rastignit impuscat intr-un ochi..si soldatul blasfemiator ar fi fost atins de pedeapsa divina. NU stiu daca in timpul Curutilor 1.(1659) sau Rascoalei Curutilor 2 (cca 1701-1705).O sa cercetez exact, Soterius mentioneaza asta...

De la 1659 pana la 1683 sunt 24 de ani.

In 24 de ani se pastreaza in memoria colectiva si individuala CUM era oranduita initial Crucea.

De aceea PRESUPUN ca Johannes Haupt (lutheran!)a instalat 1683 crucea exact asa CUM (nu neaparat unde) era initial, deci pana la 1659, protejata intr-o TROITA cu pereti inchisi pe 3 laturi, in orice caz latura deschisa-semideschisa catre ORAS (Porta Elisabetha).

Mai tarziu este construit inca ceva?, (vezi patrimoniu sibian) apoi Capela. In acelasi loc, sau alaturi?

Este o cruce imensa, de peste 7, inaltime. Grea... Problematic sa o desfaci din zidaria troitei, sa o culci, alaturi sa incepi o noua constructie, sa ridici iarasi crucea, sa o incadrezi in absida actuala in care se tine (si pe care o sustine) deci sa ridici in jurul ei 3 laturi de zid pentru sustinere, apoi sa construiesti mai departe nava largita a capelei in continuarea absidei.
Poate...
DAR s-ar putea Crucea sa fi fost lasata asa cum era in troita initiala (1683, nu cea din 1417), latura deschisa-semideschisa catre oras sa fi fost simplu largita, devenind absida in continuarea careia s-a construit mai departe nava capelei actuale.

oarecum asa, iau din comoditate imaginea de pe wiki.ro, intai dau secventa cu absida, mai ingista decat nava centrala, ingusta exact cat cuprinde bratele crucifixului.:

800px-Capela_Sf._Cruce_din_Sibiu.Apsis mit dem Kruzifix.jpg
800px-Capela_Sf._Cruce_din_Sibiu.Apsis mit dem Kruzifix.jpg (43.03 KiB) Viewed 11431 times


sa le comparam concret, desi nu neaparat concludent, pana si acoperisul identic:

Troita 1683 vazuta oarecum din fata:

Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Sepia.jpg
Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Sepia.jpg (40.08 KiB) Viewed 11435 times


Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Graustufen.jpg
Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Graustufen.jpg (27.54 KiB) Viewed 11425 times


Absida Capelei actuale vazuta din spate:




de aici e secventa, wiki.ro:



Deci, avem DOUA corecturi de adus.
1.Acoperisul crucii re-ridicate 1683 NU s-a construit mai tarziu, asa cum afirma text-dupa-text-copiat, ci chiar atunci, 1683 Johannes Haupt integreaza Crucea LA RIDICARE intr-o TROITA cu acoperis clar, si cu 3 pereti inchisi, unul deschis-semideschis (latura catre Oras, Porta Sta. Elisabetha).

2. Crucea INITIALA, deci chiar de la 1417 pana la 1659:

CRUCEA INITIALA a fost Libera fata de Manastire, in fata Manastirii si Bisericii, deci inafara zidurilor Manastirii, adapostita intr-o Troita Imensa.
Pana si in romaneste insa nu se spune la troita, ci la cruce.

pentru a intelege clar ce vreau eu sa spun, cu TROITA concret, mai ales cu latura semi-deschisa, incerc un foto-montaj folosind elemente de pe aici, nu e grozav de reusita povestea, dar SUGESTIVA, in nemijlocita alaturare spre comparatie a Absidei Capelei ACTUALE cu desenul TROITEI Visconti 1699.....

800px-Capela_Sf._Cruce_din_Sibiu8.Ausschnitt.jpg
800px-Capela_Sf._Cruce_din_Sibiu8.Ausschnitt.jpg (53.1 KiB) Viewed 11344 times

Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Graustufen.jpg
Morando_ Visconti.Hermannstadt-Plan. 1699.Das Kreuz.Graustufen.jpg (27.54 KiB) Viewed 11425 times



Da, sa nu uit..asa cum arata in sec.XIX vazuta de Johann Böbel,alaturi CLADIRI relativ moderne, poate se lamuresc si arheologii (vide cele doua RAPOARTE) ce este cu UNELE din urmele de ziduri descoperite prin sapaturi amanuntite:





Mai ramane sa examinam mai atent texte DE ATUNCI.



Si nu uitati LINK-ul WOLFF cu poze de pe Facebook dat de @Ann mai sus, parca pana acum sunt peste 1300 poze:

Fotos von Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken
http://www.facebook.com/media/set/?set=o.312666005441702&type=3

Nu uitati sa dati un ochi pe aici:

Sibiu Patrimoniul Istoric.Cladire de cladire cu ISTORIC
http://patrimoniu.sibiu.ro/ro




Georg Schoenpflug von Gambsenberg

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 17.08.2013 11:13
12.

adunare de LINKs, asa cum imi vin sub mana

1309. frater Henricus de Cibinio Ordinis Praedicatorum (si multi altii relevanti, trebuie TOT citit).
Archiva de Stat Ungara, Georgius Fejer:Codex Diplomaticus ac Ecclesiasticus Regni Hvngariae
http://www.arcanum.hu/mol/lpext.dll/fejer/1818/181d/1835?f=templates&fn=document-frame.htm&q=Longa%20Valle&x=Advanced&2.0#LPHit2


aici mai pe larg, pentru a intelege TOT contextul


1309 IV.nonas Decembris Gobelinus(Gobolinus), Nicolaus Comites sedis Cibiniensis
Nos Gobolinus, Nicolaus, Comites sedis Cibiniensis
http://www.arcanum.hu/mol/lpext.dll/fejer/1818/181d/1836?f=templates&fn=document-frame.htm&q=Cibiniensis&x=Advanced&2.0#LPHit1

ce este grav in ochii NOULUI Rege Caroberto de Anjou, ei Gobelinus & Nicolaus si comunitatea de Cibiniensis tin partea Regelui Otto, aici sunt parati:

An. Ch. 1309. Comites Cibiniens. cum vniuersitate Cibin Ottonem in regnum Hungariae introducere adnisi.
Litterae praedictorum Gobolini et Nicolai, et vniuersitatis Cibiniensis, tanquam rebellium sanctae Romanae Ecclesiae Domini Legati et Domini Caroli regis Vngarorum, non faciunt fidem
http://www.arcanum.hu/mol/lpext.dll/fejer/1818/181d/1837?f=templates&fn=document-frame.htm&q=Cibiniensis&x=Advanced&2.0#LPHit1

1309 penultimo die mensis Maji
Procurator Ecclesiae Albensis Transiluanae, Capitulares de Cibinio incusat. A. 1309.
Coram vobis venerabili viro Domino Philippo, auditore Domini Legati Philippus de Cingulo, Procurator Capituli et Ecclesiae Transyluaniae dixit, quod Gombolinus et Nicolaus ac Vniuersitas Cibiniensis, sunt capitales inimici Capituli et Ecclesiae Transyluaniensis.
http://www.arcanum.hu/mol/lpext.dll/fejer/19a0/19a2/19ce?f=templates&fn=document-frame.htm&q=Cibiniensis&x=Advanced&2.0#LPHit1

In acelasi an (SI pentru mai tarziu!) relevanta este si lista de eclesiastici si consilieri aici:


1309. Datum in Vinz inferiori, Sabbatho in Albis, nonis videlicet Aprilis. Anno Domini Millesimo trecentesimo nono.
frater Henricus de Cybinio, Ordinis praedicatorum (fratele sau NICOLAUS = ?! Nicolaus Scabinus vice-comes?)
Sifridus, Prior de Candela, ordinis Cisterciensium

Nicolaus Scabinus de Cibinio qui iuratus dixit (Consilier: ?=? Nicolaus (vice-)Comes, adjunctul lui Gobelinus? viitor Comes PLIN? vide supra: 1309 IV.nonas Decembris Gobelinus(Gobolinus), Nicolaus Comites sedis Cibiniensis ) (?Fratele lui Henricus Ordinis Praedicatorum?)

Item Henricum, nuncium Prouincialium de Cibinio (=frater Henricus de Cybinio, Ordinis praedicatorum )
Item Henricum Procuratorem Ecclesiae praedictae (=frater Henricus de Cybinio, Ordinis praedicatorum care are un FRATE, Nicolaus )
item Nicolaum, fratrem dicti procuratoris (fratele lui: Henricus de Cybinio Ordinis Praedicatorum)
Georgius Plebanus de Cibinio vide:item Georgy Plebany de Cibinio.
Valterus Magister Hospitalis S. Spiritus (de Cibinio) vide: Item Valteri, Magistri hospitalis S. Spiritus ciuitatis eiusdem

vide:
Georgius Fejer: Codex Diplomaticus ac Ecclesiasticus Regni Hvngariae
XXIV.
An. Ch. 1309. Rescriptionales ad Gentilem S. A. Legatum in processu decimali inter Capitulum Transylu, ac parochos Saxonicales agitato.
http://www.arcanum.hu/mol/lpext.dll/fejer/1818/181d/1835?f=templates&fn=document-frame.htm&q=Longa%20Valle&x=Advanced&2.0#LPHit2




Du Cange, et al., Glossarium mediæ et infimæ latinitatis. Niort : L. Favre, 1883-1887.

http://ducange.enc.sorbonne.fr/doc/biblio








Si nu uitati LINK-ul WOLFF cu poze de pe Facebook dat de @Ann mai sus, parca pana acum sunt peste 1300 poze:

Fotos von Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken
http://www.facebook.com/media/set/?set=o.312666005441702&type=3

Nu uitati sa dati un ochi pe aici:

Sibiu Patrimoniul Istoric.Cladire de cladire cu ISTORIC
http://patrimoniu.sibiu.ro/ro


Medievistica.ro
http://www.medievistica.ro

este pe face-book cu IMAGINI (fiecare cu TEXT si cu comments, puteti porni in pagina si de la fotos, dar atunci pentru TEXT & comments KLICK pe imagine in colt dreapta-sus pe sageata-dubla)

Facebook. Medievistica
https://www.facebook.com/pages/Medievistica/191595097617198?ref=stream









Georg Schoenpflug von Gambsenberg

Posts: 2048
Joined: 24.10.2006 14:53
PostPosted: 09.09.2016 00:18
13.


I Domenicani in Ungheria fra XIII e XIV secolo | Luciano Cinelli - Academia.edu

http://www.academia.edu/10432845/I_Domenicani_in_Ungheria_fra_XIII_e_XIV_secolo






16 Pages
I Domenicani in Ungheria fra XIII e XIV secolo

Luciano Cinelli
Uploaded by
Luciano Cinelli
Views
130



1
UNIVERSITA’ DEGLI STUDI DI MILANO

CISUECO

(CENTRO INTERUNIVERSITARIO DI STUDI UNGHERESI E SULL’EUROPA CENTRO-ORIENTALE)

I RAPPORTI TRA ITALIA E UNGHERIA DAL MEDIOEVO A OGGI MILANO, 7-8 NOVEMBRE 2012


UNIVERSITA' DEGLI STUDI DI MILANO
PALAZZO GREPPI SALA NAPOLEONICA
VIA SANT ’ANTONIO, 12




I Domenicani in Ungheria fra XIII e XIV secolo.


Il Capitolo generale di Napoli del 1600 ordinò ai priori provinciali di affidare ad uno o più frati della propria provincia la raccolta della documentazione storica
ad componendam historiam bene digestam
, invitando altresì i superiori locali a rimettere al Procuratore
generale dell’Ordine
le copie autentiche dei documenti presenti nei vari archivi conventuali. La decisione fu motivata dalla volontà di elaborare una sorta di storiografia
ufficiale dell’Ordine, rigoros
a e fondata criticamente, sulla scia degli
Annales ecclesiastici
di Cesare Baronio (1588-1607)
1
. Nel 1601, tra l’altro, lo stesso Baronio intervenne presso il Maestro dell’Ordine G
irolamo Xavierre
2
proponendo come realizzatore del progetto il domenicano spagnolo Tommaso Malvenda
3
, che però ben presto non si rivelò all’altezza
del compito affidatogli.
1
Per Cesare Baronio, cf. A.

P
INCHERLE
, Baronio, Cesare, in: Dizionario Biografico degli Italiani 6, Roma 1964, pp. 470-478.
2
A.

P
APILLON
, Le premier Collège Historique de l’Ordre des Frères Prêcheurs, in: Archivum Fratrum Praedicatorum 6
(1936), pp. 5-37. Su Girolamo Xavierre, cf. D.

A.

M
ORTIER
, Histoire des Maitres généreaux, t. VI, Paris 1913, pp. 52-121.
3
Per il profilo bio-bibliografico di Tommaso Malvenda, cf. J.

Q
UÉTIF
-J.

É
CHARD
, Scriptores Ordinis Praedicatorum (d’ora
in poi: SOP) II, Lutetiae Parisiorum 1721, pp. 454-457

2
Infatti, il primo volume degli
Annalium sacri Ordinis Praedicatorum centuria prima
, pubblicato nel 1627, fu abbastanza deludente, anche a causa della mancata collaborazione
delle Province dell’Ordine.
Per poter disporre di
un vero e proprio archivio dell’Ordine
occorrerà attendere il 1656, quando il Capitolo generale di Roma ordinò la fondazione nella Città Eterna di un archivio, affidando
ne l’organizzazione
ad un gruppo internazio
nale di storici dell’Ordine.

L’operazione permise l’edizione del
Bullarium Ordinis fratrum Praedicatorum
, a cura di Tommaso Ripoll e di Antonino Brémond, in otto volumi pubblicati a Roma tra l729 e il 1740
4
. Divenuto Maestro dell’Ordine, Brémond chiese che fosse
ripreso il progetto degli
Annalium sacri Ordinis Praedicatorum Centuria Prima
, affidandone l’esecuzione a Tommaso
Maria Mamachi
5
, secondo bibliotecario della Biblioteca Casanatense, insieme a Francesco Pollidori, Vincenzo Badetti, Ermanno Cristianopulo e Giacomo Francesco Tommaso
d’Astesan. Nel 1756, finalmente uscì il primo volume dell’opera,
dedicato ai primordi
dell’Ordine fino al 1221, anno della nascita al cielo del Santo Patriarca.
Avere presente la modalità con cui fu organizzata e rielaborata la memoria storica da parte
dell’Ordine tra XVII e XVIII secolo è indispensabile per spiegare le sorprendenti “assenze”
nel
Bullarium
così come negli
Annales
.
Le vicende che condussero all’insediamento dei
frati Predicatori nello spazio geo-
politico denominato “Hungaria”, che andava ben al di là dei confini dell’
odierna Ungheria, comprendendo anche la Slavonia, la Croazia e la Dalmazia,
ci sono state tramandate “ex parte Praedicatorum” da
quattro fonti: la

Historia Ordinis
Praedicatorum seu Dominicanorum in Dania”, una breve
narrazione
dell’insediamento
dei frati Predicatori in Danimarca e nei Paesi scandinavi dal 1216 al 1246 composta da un anonimo frate; il resoconto di Svipert di Porroch, collocata nei manoscritti più autorevoli
delle Vitae fratrum del domenicano Gerardo di Frachet, in appendice all’opera
e composta dopo il 1259; il Liber de vita et obitu et miraculis sancti Dominici et de ordine quem instituit
” scritto
dal domenicano
Teodorico d’Apolda
intorno al 1298 e
dal “de Quatuor in quibus Deus Praedicatorum Ordinem insignivit”
composto da Stefano di Salaniaco
4
Bullarium Ordinis FF. Praedicatorum. T
H
.

R
IPOLL
-A.

B
RÉMOND
ediderunt, tt. 1-8, Romae 1729-1740.
5
Per il Mamachi, cf. C.

P
RETI
, Mamachi, Tommaso Maria, in: Dizionario Biografico degli Italiani 68, Roma 2007, pp. 367-370.

3
intorno agli anni ’70 del XIII secolo, continuato e rimaneggiato da B
ernard Gui nel primo decennio del XIV secolo (1304-1311). Gli
Annales
utilizzano principalmente queste fonti,
dedicando i paragrafi XIII e XIV del secondo libro ai primordi dell’Ordine domenicano in
Ungheria.
Oltre alle fonti medievali sull’insediamento dei Predicatori in
quelle regioni, gli annalisti domenicani settecenteschi potevano disporre già
di un’organica storia della
Provincia domenicana ungherese
, il “de Rebus Hungaricae Prouinciae Ordinis Praedicatorum” del domenicano lombardo Sigismondo Ferrari

(slides 2-3),
Maestro in
Sacra Teologia, professore presso l’Accademia
Palatina di Vienna e Commissario generale per le missioni domenicane, pubblicata a Vienna nel 1630, durante la sanguinosa Guerra
dei Trent’
anni, e divisa in quattro parti per un totale di otto libri. Nella presente relazione cercherò nei limiti di tempo che mi sono stati assegnati di fornire un quadro il più possibile dettagliato dei primi insediamenti domenicani ungheresi, proprio a partire dalle fonti d
ell’Ordine
, mettendo in evidenza le motivazioni, le implicazioni e gli sviluppi della presenza dei Predicatori
“alla frontiere della Cristianità”,
per richiamare il titolo del convegno organizzato dalla Società Internazionale di Studi francescani dodici anni fa e
dedicato proprio all’azione eva
ngelizzatrice dei Mendicanti nel XIII e nel XIV secolo nelle re
gioni poste ai confini della “christianitas”.

L’arco
temporale preso in esame ha come termine
“ a quo” l’arrivo dei primi frati in “Hungaria”
nel 1219
e come termine “ad quem” il 1304, anno della scomparsa del papa domenicano
Benedetto XI, Niccolò di Bocassio, quando ormai è già estinta la dinastia degli Arpadi e ha
inizio il periodo avignonese con l’elezione di papa Clemente V
, pontificato con il quale convenzionalmente si fa terminare il papato medievale. Nel 1996, il mio confratello p. Simon Tugwell nel
suo articolo “Notes in the life of St Dominic” apparso in “Archivum Fratrum Praedicatorum” [
il terzo della serie dei contributi che si sono succeduti con lo stesso titolo dal 1995 al 2009, vere e proprie riscritture della vicenda esistenziale di Domenico di Caleruega e dei primi passi
dell’Ordine da lui fondato
, a partire da una reinterpretazione delle fonti e alla luce delle recenti acquisizioni]
, pubblicava nella Appendice II una buona parte della “Historia
Ordinis Praedicatorum seu Dominicanorum in Dani
a”.


4
Il testo risale alla seconda metà del XIII
secolo, secondo l’ipotesi di Tugwell, presumibilmente dopo il 1261, dal momento che l’ultimo provinciale di Dacia ivi menzionato, un certo Absalon, “reverendus et bonus” come lo definisce Bernard
Gui,
guidò la provincia domenicana di Dacia per vent’anni, fino al 1261, quindi potrebbe essere stata composta poco prima o subito dopo l’elezione del successore di Absalon.

L’autore della “Historia”, nel narrare le peripezie di fra Salomone di Arhus, entrato
già
sacerdote nell’Ordine a Verona nella Pasqua del 1220 (il 29 marzo) e fondatore nel 1223 del convento di Lund, menziona “frater Paulus Hungarus”, come compagno, “socius” di
Salomone nella missione in Ungheria
(slide 3):

“Hic primum constituit ire in Un
gariam cum fratre Paulo (hic prior erat cuiusdam domus illius regni), sed cum uenissent in Frisacum in Theutonia, inuenerunt fratres illius domus solatio sacerdotis destitutos. Tunc enim inter eos prior et sacerdos erat, quem satanas expetens cribrauit ad seculum extrahendo. Unde prior Paulus fratribus compatiens reliquit
eis pro priore et sacerdote fratrem Salomonem. Ipse autem in Ungariam est profectus”
(Tugwell, p. 22). Fra Paolo, già priore di una

domus

non ben identificata
nel regno d’Ungheria, duran
te questa missione avrebbe istituito priore del convento di Friesach in Germania fra
Salomone, dopo l’abbandono dell’abito domenicano
da parte del priore locale, che Satana aveva vittoriosamente tentato. Sarebbe stato lo stesso Domenico a volere la missione ungherese, secondo quanto riporta Svipert priore del convento di Porroch
(slide 4)

“Anno domini millesimo ducentesimo
vigesimo primo cum magister Paulus Hungarus qui actu legens erat in iure canonico Bononie, intrasset ordinem, cum aliis quatuor fratribus missus erat in Hungariam per
beatum Dominicum [...]”. (VF, p. 305).

Dai due testi rileviamo n’incongrue
nza: secondo la versione di Svipert Paolo Ungaro venne inviato in Ungheria dallo stesso Domenico nel 1221, mentre fra Paolo della
“Historia Ordini Praedicatorum in

Dania” all’inizio della missione era già priore “in Hungaria”.
Secondo lo Scheeben il Paolo della Historia e Paolo Ungaro sarebbero la stessa persona. Anche Humbert Marie Vicaire, autore della nota biografia su Domenico di


Academia © 2016

_________________________________


Inca este aiurea, nu mi-a reusit tot. Il voi edita (16 pagini, din care numai cateva au aparut) si il voi formatá zilele acestea...

Cititi ORIGINALUL din LINK pana una alta, e mai corect si mai sanatos.



Georg Schoenpflug von Gambsenberg

Return to Sibiul Vechi

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 5 guests

cron