Da, Gigel, asa este, blasfemii! Dar acestea ne fac uneori sa avem pentru ce!
Aramis, ma bucur ca iti place, dar daca ceea ce facmen noi aici incepe sa semene a terapie cred ca telul nu este nici macar format, dar nici pe atat atin! Fericirea: cu drag pot sa ti-a arat (si asta numai ca sa nu iti gadil sinele, care e pierdut in orbire). Nimicnicie... In nimicnicia mea, am vrut sa lg soarele la ochi! De altfel, e mai usor si cu atat mai tlacut sa iti iubesti poezia decat trairea!
Si gigel, cu ceasca de cafea, intr-adevar, poate ca nu esti in stare (ce frumos suna!) sa versi decat cafeaua altora! Incearca, ca sa scapi de acest cumplit blestem transformat in epitaf!
Again sex....

Terapie? Sa devin dependent de voi? Imi place gandul...dar mi-e teama ca voi o-ti disparea odata si doza cine-mi da? Prea tragic...
Ai gasit fericirea? Te rog un strop da-mi si mie si ma-nbata sa uit de suferinta toata in care zac. Si soarele te rog nu-l leaga, ci lasa-l ca sa vada, caci pentru el jucam a noastra piesa toata....si spectator fidel ne e doar el!
Nimic nu sunt si sunt un pic din toate sau cel puti asa doresc sa fiu. (poate mai putin o cana de cafea! Daca in cele din urma Gigel isi depaseste stadiul si ma varsa?)

Atunci cand noi nu vom mai fi, alege sa te-mbeti cu propria-ti melacolie. Poate ca asa vei gasi si fericirea. Spune cineva (iar memoria imi joaca feste) ca dintre toate roadele pamantului, omul este singurul care nu se coace. Nu exista maturitate, ci doar tinerete."
Din asta, ce sa inteleg? FAptul ca pentru societate este un dezastru: aici conflict, catastrofe chiar, inadecvari uneori. DAr pentru ns: ce binecuvantare sa ramai ingenuu toata viata
Zic: Traiasca infantilul din mine!
Iar in ceea ce priveste jucatul, jucam doar pentr "dncolo", si numic altceva...

as vrea sa plec ca am atata treaba, la lucru sa ajung... de ce trebuie sa muncesc pentru altul? Nu ma lasi, tu vrei sa beau paharul pan' la fund, dar daca e venin si nu nectarul pe care ni-l dorim?

Infinitate-n mine...is limitat de stadiul meu de larva, de pacat... Si daca-ar fi sa ies voi fi iubit in stadiul meu de molie?... sau voi fi hartuit? Sa spun si eu ca Lapusneanu: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!"?(cat poate sa imi placa Portishead- ascult muzica lor si imi rupe fiinta cu Undenied) Cu toti stim ca dragoste cu sila e viol!

see you soon!

Indiferent ce este, am mai spus-o, experienta poate fi sublima in sine. El mai bine este sa nu iti propui un rezultat, ca sa regreti ca nu ai ajuns acolo prin acea sublima experienta.
Larva din tine: poat fi molie sau fluture. Vei alege oare sa ii distrugi din primul lor stadiu? Ai vlaga sa nu o vezi zburand, indiferent in ce se transforma?

dar ce folos, doar pentru a mea multumire?
sa zbor spre ce? si pentru ce? mi-e frica! nu mai pot si nu stiu daca vreau...tu esti o scumpa! dar ce folos, ca nu a mea!
"la multi ani!" caci astazi esti femeie mai mult ca ieri si mai putin ca maine....sa fii iubita zi de zi!

dar ce folos, doar pentru a mea multumire?
sa zbor spre ce? si pentru ce? mi-e frica! nu mai pot si nu stiu daca vreau...tu esti o scumpa! dar ce folos, ca nu a mea!
"la multi ani!" caci astazi esti femeie mai mult ca ieri si mai putin ca maine....sa fii iubita zi de zi!

Iti multumesc pentr... cuvinte, dar cred ca ai gresita at topicul cat si persoana. Ce am eu scum in mune, nu va fi a nimanui, pretuire... Iar "la multi ani" ... un pic mai jos!

azi nu lucrez ca cica trebuie sa bem alaturi de femei si sa serbam Femeia, si iata-ma acasa alergand la taste pe-aceeasi melodie.
ma scuza si ma iarta de gresit-am prin exprimare.nu am vrut sa sune a declaratie. esti scumpa ca valoare si pretuita ca existi pe forum.
ca de iubit, iubit-am si eu odata, acum e prea tarziu, ca inima de ghiata, cristalizata-n nesimtire (fara sentimente) refuza sa mai bata alt ritm decat pe cel pierdut odata. si-acuma canta vechea melodie, ce pare demodata, dar atat de draga mie...
sa fi trait si tu o drama? sa fi jucat si tu o tragedie?

lasati-ma sa-mi plang durerea-n taina
nu ma lasati! va rog sa-mi stati alaturi!
durerea nu mi-o luati...ca-mi este draga...
va rog s-o luati pe toata ...si ma scapa!

Desopre asta si vorbeam: ce este scump, ramane almeu, ca daca ar fi dat nu ar fi pretuit. Cat o cunosc pe cea care nu poate sa se stinga si umbla mereu si adoarme pe un rug crezand ca o sa devina alta; si se trezeste si spune: "Sunt tot eu, sunt tot eu!"
Pretuita pe forum? Pentru cine si ce? Posteritatea?
Drama? Nu, doar esente..
Si acum sa vorbim despre Cioran:
Daca esentele pe care oamenii le stimeaza atat de mult, fara sa le iubeasca, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai ramane decat curajul amagirilor. Sa ramanem adica aici pe pamant, sa ne compromitem si sa ne lichidam ca amagiri intre amagiri.

Esentele ne distrug dincolo de lume: este o disrtugere mai interesanta, dar nu mai dureroasa.

A te distruge cu toti amaratii acestui pamant este o renuntare mai mare, mai trista, mai nemiloasa.

Sa stii sa lupti numai pentru amagiri si ca pentru esente n-are rost sa faci sacrificii presupune atatea luciditati, atatea rostogoliri si atatea victorii, incat nimic nu te mai poate opri de la un suprem orgoliu si de la o suprema umilinta.
And, I say no more...

Aha, am stiut, imediat dupa aceea: eu, ca si tine, ca si voi, si eu, eu sunt copilul nefericitei secte/Cuprins de-adanca sete a formelor perfecte.

azi sunt mai trist si-mi simt singuratatea, cu-atat mai mult cu cat vad bucurie in juru-mi...multimi imense de flori pe altarul Femeii! si-a mea nu-i langa mine, e cu altul sau cu... alta! cine stie?

dar tu de ce iti pierzi vremea vorbind prostii cu mine in loc sa fi acolo unde ti-e iubirea? tu nu ai flori de primit? nu-i nimenea sa-ti spuna cat te va fi iubit?

pretuita pe forum, cel putin azi si acum de mine. de nu erai tu stateam privind in mine, la amintirea unei astfel de sarbatoare cand daruiam si eu o floare...si daca nu am timp sa-mi plang de mila, e a ta vina!

dar macar imi place ca am cu cine firu-n patru a desface!
nu-ti dori schimbarea, decat in spre mai bine. eu am dorit schimbare si-acum traiesc cu mine...nu ma suport...i-l vreau pe cel de dinainte!

Tu ai spus-o mai devreme... femeia din tine. Ea poate ca este cu altul, cu EU!
In rest, despre mine... Daca vrei sa ma vezi nu trebuie sa ma privesti. Daca vri sa ma intelegi, nu trebuie sa ma cunosti. In rest, e dreptul meu la tacere. Flori? Le am in fereastra. Ma va fi iubit? MAi mult... candva!
Schimarea e atat de dureroasa cand se sproduce, si se intampla tocmai pentru ca te-i pierrdut pe tine, ca entitate.
Adevarul cu siguranta nu este frumos; totusi el alina, sau cel putin solicita intr-un fel sufletul, si este in afara de orice indoiala ca exista o placere a adevarului si a cunoasterii lui si ca, ajungand la el, omul simte totusio o desfatare si o multumire, oricat de urat, de cumplit si de mizer ar fi acest adevar. Cel mai rau lucru pe lume si cea mai mare nefericire a omului este insa ca, lipsit de frumusete si adevar, sa fie nevoit sa traiasca, sa convietuiasca ce ceea ce nu este nici frumos, nici adevarat!

vom fi injurati, dar nu imi pasa c-am pus pe-o pagina durerea. nu am mai mult si..dau ce am!
tacerea uneori inseamna mai mult decat mii de vorbe la un loc. ai flori la geam dar sunt de gheata...te multumesti cu-asa putin? sa te-nteleg, fara a cunoaste si sa te vad fara a privi...imi ceri sa simt! sa simt ca undeva in univers e cineva ce a trait esente, ca a varsat cafele...si-i pierdut de lume si de sine.
e prea trist!...si totusi place!

Tacerea spune multe? Oare. Ia auzi asta!
Linistea toata produce in noi sentimente de teama chiar in plina lumina a zilei. Daca ti-ai putea inchipui ca esti ultima fiinta traitoare pe pamant, cu exceptia plantelor, si daca ai sti ca esti nemuritor si ferit de primejdii pentru totdeauna, ce groaza ti-ar produce o lume in care nu exista nici un zgomot in afara de zgomotul pasilor tai sau al vocii tale, daca ai avea curajul sa o folosesti. Ti-ai putea indura singuratatea cu filosofie.

Eu una n-as tine la o asemenea singuratate nici chiar asa, dar as suferi mai putin decat daca as fi ultima faptura vie de pe un glob tacut, pe care o mare nemiscata nu ar sparge linistea nici unui tarm. Vorbind de tacerea mormantului, si, fara zgomot, lumea nu ar fi altceva decat un mormant. Sa supravietuiesti singur pe suprafata ei lipsita de viata ar insemna sa fii ingropat de viu, si, cum multi dintre noi, daca ni s-ar da sa alegem, ne-am sinucide pentru a scapa.

Asta nu inseamna ca nu ne incanta niciodata sublimul tacerii. Intr-o asemenea tacere inseamna a pasi intr-o lume noua. O tacere ca aceasta ne pregateste pentru emotii si sensibilitati neobisnuite.