Agenda vietii spirituale

Suntem in saptamana a 34-a dupa Rusalii. Mantuitorul rosteste Pila Fiului Risipitor (Lc 15, 11-32), una din cele mai frumoase si cunoscute parabole evanghelice, in contextul unor discutii aprinse cu carturarii si fariseii. Iisus incerca sa-i convinga pe acestia ca trebuie sa fie intelegatori cu pacatosii care se intorc la pocainta. Åži aceasta pentru ca multi pacatosi si oameni Il urmau pe Iisus si Il ascultau. Carturarii si fariseii nu-i puteau suferi alaturi de ei si carteau. Ei credeau ca Dumnezeu trebuie sa tina si sa-i pretuiasca numai pe ei, iar pacatosii sa fie repudiati. Nu intelegeau de ce Iisus ii trateaza cu bunavointa pe pacatosii care se intoceau de la pacatele lor.

De aceea, Iisus le spune aceasta pilda, in care, in persoana unui protagonist se regasesc chiar ei.

Se spune ca un tata avea doi fii, iar cel tanar a venit intr-o zi si i-a zis: "Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Åži el le-a impartit averea". Apoi, acest fiu a plecat intr-o tara indepartata, unde si-a risipit averea, "traind in desfranari". Dupa o vreme, mai precis dupa ce si-a risipit averea, acest tanar a avut de infruntat "o foamete mare" in tara aceea, cauzata de o seceta prelungita. Iar el a inceput sa sufere cumplit de foame, incat a ajuns pastor de porci, porcar. Acum, mirajul libertatii si al fericirii departe de casa parinteasca s-a risipit, iar tanarul si-a dat seama ca a gresit. Isi aminteste de traiul din casa parinteasca, unde si slugile duceau o viata imbelsugata, in vreme ce lui, aici, nu ii era ingaduit sa manance nici macar din roscovelele care se dadeau porcilor. Din acest motiv, tanarul constientizeaza starea de decadere in care a ajuns si "venindu-si in fire", s-a hotarat sa se intoarca la casa tatalui sau, pentru a-i spune: "Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai". Tatal, insa, l-a iertat de indata si a poruncit sa se junghie vitelul cel gras si toti sa se veseleasca.

Aceasta atitudine a tatalui insa va starni indignara fiului mai mare care, in tot acest timp, i-a fost ascultator si a muncit din greu in casa parinteasca. Acesta i-a reprosat: "Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Åži mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care si-a mancat averea cu desfraurile, ai injunghiat pentru el vitelul cel gras".

Atunci, tatal ii va da fiului cel mare o lectie de dragoste si de milostenie, spunandu-i: "Trebuie insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat".

Prin intermediul acestei pilde Mantuitorul ne spune ca orice intocmire de pe drumul pacatului e posibila. Orice intoarcere insotita de cainta, de regret, este primita de Dumnezeu, "Tatal nostru", si binecuvantata cu iertarea tuturor pacatelor. Greseala facuta de acest tanar este repetata de generatii si generatii de oameni, desi au fost preveniti de atatea ori. Toti ne regasim in acest fiu risipitor, cazut din cinstea de fiu al lui Dumnezeu, pana la aceea de porcar.

Important este ca si in cazul acestui tanar sa ne dam seama ca am gresit, sa ne recunoastem pacatele si sa ne pocaim. Mai precis, sa ne venim in fire si sa realizam ca ne aflam pe un drum gresit.

Iar apoi, prin puterea caintei, sa ne ridicam din mocirla pacatului si sa ne intoarcem la Dumnezeu, "Tatal nostru", care ne asteapta cu bratele deschise.