Blocaj în confectii

♦ Patronii firmelor de confectii si textile se plâng de o lipsã acutã a fortei de muncã în domeniu ♦ Sibiencele preferã sã munceascã în alte domenii de activitate, din pricina salariilor mici, a conditiilor grele de muncã si a programului foarte încãrcat, de care au parte ca salariate la societãtile de confectii si textile ♦ Patronii sustin, însã, cã nu pot ridica nivelul salariilor, din cauza dãrilor prea mari la stat si spun cã munca la negru practicatã de multe societãti-fantomã le iau posibilii salariati ♦ Numai 5 locuri de muncã din 100 se ocupã în confectii, fatã de aproape 40, în servicii ♦ Industria confectiilor si textilelor ocupã primul loc din judet în topul exporturilor si a înregistrat o crestere de 2,5 ori a productivitãtii, din 1990, în 2001 ♦ Cu cât cererile din strãinãtate cresc, numãrul salariatilor se reduce, în 2003 dispãrând peste 1.000 de anagajati din acest sector

Munca la masina de cusut sau surlfilat nu le mai atrage deloc pe sibience. Desi firmele de confectii sau textile se înmultesc pe zi ce trece, iar exporturile din domeniu ocupã primul loc în judet, numãrul salariatilor se reduce. Penuria de confectionere - cãci femeile reprezintã peste 90 la sutã din numãrul celor care muncesc în acest sector - este puternic resimtitã de patronii societãtilor, care se plâng cã nu îsi pot onora comenzile. Pe de altã parte, liderii sindicalistilor din industria textilã si a produselor textile spun cã nu ar trebuie sã mire pe nimeni faptul cã femeile nu se înghesuie sã lucreze, pentru cã aici au parte de cele mai reduse salarii din tarã, iar programul de lucru este, adesea, infernal, fiind necesare ore de muncã suplimentarã. În plus, conditiile de lucru sunt destul de dificile. Patronii spun, la rândul lor, cã nu pot creste salariile, din moment ce dãrile cãtre stat sunt atât de ridicate, iar Guvernul nu se implicã mai deloc în sustinerea acestor sectoare ale industriei, foarte profitabile pentru economia tãrii, de altfel. Mai mult, chiar, ei sunt nemultumiti de concurenta "neloialã" pe care le-o fac firmele mici, unde se presupune cã se munceste la negru.

Salarii nestimulante
Industria confectiilor si textilelor a fost, dintotdeauna, "copilul sãrac" al economiei românesti, iar salariile s-au situat la nivelul cel mai de jos. Cu toate acestea, productivitatea a crescut, din 1990 încoace, de 2,5 ori, în timp ce, la salarii, nu s-a vãzut aceeasi dimanicã. "Potrivit unui studiu fãcut de Cartel ALFA la nivel national, în textile, productivitatea crescuse, la nivelul anului 2001, fatã de 1990, cu peste 250 la sutã, în timp ce salariatii sunt cei mai prost plãtiti din tarã" , spune Marius Vingerzan, liderul filialei Sibiu a Cartel ALFA. O confectionerã câstigã, în momentul de fatã, circa 3.600.000 de lei, lunar.

Un alt motiv care se pare cã le îndepãrteazã pe femei de munca la masina de cusut este programul foarte dificil. Sindicalistii spun cã, pentru a-si putea face norma, o confectionerã trebuie sã facã multe ore suplimentare, care nu sunt plãtite. În plus, zgomotul si cãldura din halele de lucru nu sunt tocmai plãcute, asa cã multe angajate preferã sã se lase de meserie si sã îsi încerce norocul în alte domenii de activitate.

<>"Textilistele" se apucã de facultate.
Penuria de confectionere este cauzatã si de faptul cã absolventii liceelor si scolilor profesionale de profil nu sunt atrasi deloc de aceastã muncã. "Înainte, elevii de la aceste scoli aveau contracte cu societãtile, care le plãteau scolarizarea, pentru ca, mai apoi, ei sã lucreze în societatea respectivã. Acum, nu se mai întâmplã deloc asa, iar absolventele liceelor textile se înscriu în masã la facultate. La final, având o diplomã, normal cã nu se mai angajeazã ca muncitoare" , spune Carmen Marian, director Resurse Umane la Mondex.
Mai mult, se pare cã multe dintre femeile calificate în domeniu au plecat deja cu contracte de muncã în strãinãtate.

Munca la negru dãuneazã firmelor seriose
Chiar dacã verificãrile inspectorilor de muncã nu au scos la ivealã decât câteva cazuri de muncã la negru în domeniul textilelor, sindicalistii si patronii firmelor spun cã sunt multe societãti unde oamenii lucreazã fãrã forme legale si sunt plãtiti la mica întelegere. "Se stie cã sunt locuri unde se lucreazã cu lacãtul pe usã, iar muncitorii sunt plãtiti dupã bunul plac al patronilor" , spune Marius Vingerzan. Aceastã practicã, alãturi de dãrile mari cãtre stat, nu face altceva decât sã dãuneze societãtilor care au mare nevoie de fortã de muncã. "Dacã aceste dãri ar scãdea si s-ar demara o campanie mai puternicã de verificãri si sanctiuni ale muncii la negru, societãtile ar putea plãti mai bine oamenii" , spune Carmen Marian.

Numai 5 locuri de muncã din 100 se ocupã
Din cele aproape 200 de locuri de muncã vacante în domeniul confectiilor pe care le pun la bãtaie sãptãmânal firmele din judet, abia dacã se ocupã 5 la sutã. "Rata ocupãrii locurilor de muncã din domeniul confectiilor este de 5 la sutã, fatã de aproape 40 la sutã, cât este în domeniul serviciilor" , spune Gheroghe Minune, director Analiza Pietii Muncii în cadrul Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Muncã. Situatia este cu atât mai gravã cu cât solicitarea de fortã de muncã în acest sector este cea mai ridicatã.

Lohn-ul se mutã spre Est
Explozia firmelor de textile si confectii s-a datorat, în mare parte, comenzilor de tip lohn venite din strãinãtate. Sistemul lohn presupune introducerea în tarã a materiilor prime care urmeazã a fi puse cap la cap de cãtre salariatii firmelor românesti si exportate ca produse finite la un pret la care se adaugã contravaloarea manoperei. În plus, pentru a încropi o afacere în domeniu, nu e nevoie de o investitie prea costisitoare, utilajele fiind destul de ieftine. Asa se face cã, acum, îsi desfãsoarã activitatea, în judet, circa 120 de astfel de firme.

Chiar dacã numãrul firmelor este în crestere, numãrul salariatilor nu numai cã se mentine constant, dar, în ultima perioadã, s-a si redus. Asa se face cã, dacã, în 2002, erau înregistrati circa 15.500 de salariati în industria textilã si a produselor textile, în 2003, numãrul acestora s-a redus cu peste 1.000.
Cât despre operatiunile de tip lohn, investitorii strãini se pare cã au descoperit, mai nou, cã în statele din fosta URSS si din Asia, mâna de lucru este mai ieftinã ca la noi, iar, în curând, o parte din afacerile bazate pe lohn vor dispãrea. "Dupã ce ne-a distrus toatã industria, lohn-ul merge mai departe spre Est" , spune Vasile Bãrbat, directorul SC Bãrbat&Co. din Cisnãdie.

tãrãncile vor sã munceascã, dar nu stiu
Singurele care se mai înghesuie sã se angajeze la patronii firmelor de confectii sunt femeile din zona ruralã. Din pãcate, însã, atât pentru ele, cât si pentru patroni, acestea prind destul de greu mestesugul cusutului sau croitului si nu fac fatã cerintelor. "Noi ne confruntãm mai degrabã cu lipsa personalului calificat. Chiar dacã vin foarte multe femei pentru a se angaja, foarte putine reusesc sã se descurce. Munca în acest sector cere îndemânare, atentie, rãbdare si vitezã, asa cã, din zece solicitante abia dacã douã fac fatã" , spune Geanina Lup, responsabil de productie la Marinest Orlat.

Cãtãlina SLUJITORU