Calfele si-au mutat atelierele. Pe strada Cetatii

De cum intri pe strada Cetatii, dinspre Bulevardul Victoriei, te "imbie" un miros de ars. De fum. De cenusa. Iar indiciul nu este deloc departe. Ci chiar in fata noastra. O tanara bate "fierul cat e cald", cum spune o vorba romaneasca. Dar in sensul propriu al sintagmei. Este insotita de alti tovarasi. Aleg sa leg un dialog cu unul dintre ei, pentru ca e mai aproape de noi. "De unde veniti?", intreb. "Din toate colturile. Germania, Elvetia", imi raspunde in limba romana Daniel Witschard. Placut surprinsa ca a invatat asa iute graiul nostru, dau sa aflu si mai multe detalii. Asta pentru ca stiam ca nu de multa vreme calfele calatoare au ajuns la Sibiu. Iar in cateva zile nu deprinzi multe...

Daniel, "adoptat" de Apos de patru ani

La atelierul de fierarie sunt circa zece oameni care pun in practica ce au invatat de-a lungul anilor, atragand atentia trecatorilor prin iscusinta de care dau dovada. Dialogul cu Daniel a durat cateva minute, timp in care, cu ciocanul in mana si cu fierul pe jar, tanara meseriasa nu si-a parasit lucrul. Nici macar cand se ivea cate un musafir, care vroia sa afle din tainele acestei traditii. Daniel imi spune ca el provine dintr-un sat din sudul Germaniei, dar din 2009 s-a mutat in Apos. "in 2008 am calatorit pe aici. Mi-a placut tot si asa am venit inapoi", spune Daniel. Astfel, a ajuns ca de patru ani sa traiasca prin datinile Sibiului. Dar nu singur. Ci cu prietena sa, care nu a stat pe ganduri si a ales sa il insoteasca pe plaiurile Ardealului. De meserie, e dulgher. "Eu fac acoperisuri, constructii din lemn", marturiseste barbatul. Acum, sta in atelierul dedicat fierariei traditionale, pentru ca vrea sa mai "fure" din secretele mesterilor de specialitate. "Eu numai ma uit aici, sa vad ce face un fierar. Ca mai sus sunt dulgherii", mai adauga, aratand spre dreapta, acolo unde celelalte calfe desfasoara activitatile de care sunt indragostite si pe care nu le-ar lasa pentru nimic in lume. Daniel a invatat meseria de dulgher din proprie initiativa. Zice ca, poate, si unchiul sau din Germania a avut o contributie, pentru ca impartasea aceleasi inclinatii profesionale, de care Daniel s-a simtit atras mai tarziu. Pentru a-si perfectiona aptitudinile, a urmat vreme de trei ani si cursurile unei scoli specializate, care l-a ajutat sa manuiasca mai bine uneltele care i-au devenit parte din viata lui in ultimii zece ani. Urmatorii ani vrea sa ii petreaca in Romania, adica tot in Apos. "Mai raman", conchide Daniel Witschard. in spatele sau, tanara fierar nu si-a lasat treaba nicio clipa. "O cheama Brigitte?", il intreb pe Daniel, vazand ca pe o bucata de fier este scris clar "Brigitte". "A, nu", imi raspunde. Åži zambeste. "Este numele unei crasme din Germania", povesteste Daniel. El mai spune ca inca din 2007 calatoreste la astfel de seminarii. Pe atunci, aproape 70 de calfe erau profesori pentru vizitatori. Anul trecut - zice - abia s-au mai strans 30 de calfe, un numar care ar caracteriza si aceasta perioada in Sibiu, pana la sfarsitul lunii lui Gustar. Atelierul de fierarie aflat pe strada Cetatii arata cum se fac unele obiecte, care inspira originalitate si autenticitate. Printre realizarile mesterilor de aici, se numara o scrumiera pentru Casa Calfelor si un cutit ce ar putea fi un real ajutor in bucatarie.

"Hello". Åži un blit

Itinerariul nostru continua pe strada Cetatii. Åži schimbam registrul lingvistic. Ca sculptor, il intalnim pe Toma, un francez din Strasbourg, care a venit pentru prima data in Romania. "Sibiul mi se pare un oras frumos. E dragut sa il vizitezi", spune baiatul. Vizavi, un alt grup vesel are de lucru. O calfa lucreaza la un geam, pe care il restaura pentru Casa Calfelor, alti muncitori se odihnesc si numai unul da sa vrea sa ne vorbeasca. "Am venit aici sa aratam oamenilor ca putem lucra si fara masinarii. Doar cu unelte de mana. E interesant sa iti amintesti cum a inceput totul in aceasta arta", povesteste Kyrilla, o tanara ce vine din Germania. Cu palaria-i neagra pe cap, spune ca inca din 2007 vine in orasul de pe Cibin in rolul de calfa. Atelierul lor da viata si unor figurine, care, realizate cu atentie si migala, pot decora orice spatiu. Calfele atrag atentia si, odata cu ochii privitorilor, si numeroase blituri. Trecatorii fie se opresc sa fotografieze, fie sa se informeze. "Multi spun doar <> si pleaca", incheie Kyrilla, legand, la final, si un suras.

inca nu au ajuns multe calfe intre Turnurile Olarilor si Dulgherilor de pe strada Cetatii. Atelierele de lucru sunt organizate de Asociatia Calfelor Sibiu, cu sprijinul societatii Deutsche Gesellschaft e.

V. Berlin, al Consiliului Local Sibiu, al Primariei Municipiului Sibiu si al Casei de Cultura a Municipiului Sibiu.