Capitala preturilor europene

in ultimele doua saptamani, m-am simtit ca Mos Craciun. Am adunat un sac de motive care ma fac sa cred in continuare ca pe piata imobiliara din Sibiu este o aberatie mare cat galaxia. M-am convins mai mult, ajutand niste oameni de afaceri din Italia sa se informeze despre situatia imobiliara de la noi. Oameni veniti cu planuri mari, care s-au lovit de preturi cat China. Şi care nu intelegeau cum romanii, care se plang ca au standardul de viata cel mai mic din Europa, tin asa de mult la preturi. Nu vorbesc doar de marii patroni, ci si de taranii care mulg vaci si care se viseaza mari antreprenori.
Am mai dat, apoi, si peste un comentariu excelent, pe un anume site de stiri, pe care incerc sa il dezvolt de ceva vreme. Omul cu princina, numindu-se Steve, povestea urmatorul scenariu, inainte de mijirea zorilor: imi cumpar un teren in satul cu nume extrem de sonor Agarbiciu. imi construiesc o casa cu muncitori ce ma fura de imi platesc casa de doua ori cat pretul real. Apoi ies din curte si ma plimb pe strasse. Ce vad imprejur? O carciuma, o bodega, un magazin comunal cu pufuleti si vodca in rafturi, apoi ma intorc in casa plina de praf si, cu glezna luxata de gropile din drum, ma spal la lighean, ca nu am canalizare. Şi apoi, ma uit la Surprize - Surprize. Nu exista discoteci, cluburi, teatre, cinema, terase, locuri de intalnire, nu exista arhitectura. Nu exista plan urbanistic, nu exista multe facilitati camparativ cu micile orasele din vestul Europei. Cu care, adaug eu, ne asemanam din punctul de vedere al preturilor.
Concluzia lui Steve? Sa vedem ce o sa se faca samsarii atunci cand se vor mari impozitele la proprietati si vor scadea preturile, ca nu o sa isi permita sa le mai tina. Sa vezi ce o sa se grabeasca ei sa le vanda!