Cat pe-aci sa fim normali

Oare ce anume din discursul Regelui Mihai sustinut ieri in Parlamentul Romaniei i-ar fi putut deranja pe marii absenti ai acestui eveniment? indemnul la unitate? indemnul la incredere in institutiile statului? Invocarea necesitatii consolidarii infrastructurii, agriculturii si invatamantului? Pomenirea rolului important pe care il au elitele in bunul mers al societatii? Nevoia acuta de pastrare a identitatii nationale? Asumarea istoriei? Discursul fostului suveran nu a continut nimic pompos, nimic scandalos, spre necazul speculatorilor, al celor ce fac bisnita cu senzationalul. A fost un discurs simplu, decent, am spune usor trist si emotionant, rostit de un om care nu e manat de vreo miza electorala. Pentru o zi, presa straina, casele regale europene si nu numai au privit catre Romania. Ce au vazut? Din fericire, nu o sala a Parlamentului pe jumatate goala, asa cum cobeau unii, in ajunul discursului. E adevarat, absenta presedintelui tarii, a premierului, a presedintelui Camerei Deputatilor sau a Patriarhului romanilor de la acest moment solemn va ridica unele semne de intrebare celor mai putin familiarizati cu blaturile politice dambovitene si cu eschivele din aceeasi gama. Daca Regele Mihai a indemnat poporul sa manifeste incredere (si implicit respect) fata de institutiile statului, ei bine, nu a avut parte de acelasi tratament din partea unora dintre reprezentantii acelor institutii. E ca si cum ai merge la o inaugurare de spital, le-ai spune celor prezenti ca trebuie sa aiba incredere in medicii de acolo, iar doctorii ti-ar intoarce spatele, te-ar ignora, de parca nici n-ai fi de fata. S-ar zice ca fiecare e liber sa aleaga la ce evenimente participa, in functie de convingeri, disponibilitate samd. Numai ca atunci cand ocupi functii inalte in stat, cand nu esti un simplu trecator de pe Magheru si cand sta in puterea ta sa dai un exemplu de unitate, de responsabilitate, convingerile tale fie trec prin filtrul diplomatiei, fie iau o gura mare de aer si-si tin respiratia. Åži, cum societatea romaneasca e macinata de ura, cum oamenii sunt din ce in ce mai dezbinati, un exemplu de unitate, de impacare cu trecutul istoric (desi nu cred ca are vreunul dintre cei nepomeniti cu nume si prenume caderea sa puna astfel problema) ar fi fost mai mult decat binevenit. Era vorba despre o demonstratie simbolica, dar plina de vigoare. Romanii au nevoie de salarii decente, de pensii, de spitale, de locuri de munca, dar nu in ultimul rand au nevoie de modele sanatoase si de unitate. Geme societatea romaneasca de manifestari cu o pronuntata duhoare de mitocanie, de smecherie transformata in falsa virtute; o lectie de decenta, de firesc, de bun simt, de igiena morala n-ar fi stricat nimanui. Dincolo de aceasta anomalie, orice om de bun simt, cu scaun la cap - fie ca are simpatii regaliste sau republicane - a putut descifra un alt mod de de abordare a celor bune si mai putin bune ce s-au petrecut si se petrec in tara asta. in fond, vorba unei colege: unii merg la ziua Regelui, altii la zilele altor regi (incoronati si neincoronati), in functie de prietenii si afinitati.