|
|
feb 01 2011
Articolul " Palatul nimanui, de pe Victoriei " se pare ca nu a luat calea, obisnuita uneori, a indiferentei tipic sibiene. Multimea de comentarii online si numarul de accesari (2161 pana ieri dupa-amiaza) arata ca multi concetateni ai nostri nu stau cu mana in san cand e vorba de patrimoniul istoric si arhitectonic al Sibiului. Chiar daca rermarcile gratuit-rautacioase nu au lipsit (avem si noi " clientii " nostri ori altii ne au drept " clienti "), concluzia este ca " palatul nimanui " respectiv resedinta mitropolitana de pe Victoriei nu ne lasa reci. Am primit pe adresa redactiei o noua luare de pozitie, de data aceasta din partea unui om " de meserie ", arhitectul Liviu Niculiu, care si el isi exprima mahnirea fata de starea complet nedorita in care se afla aceasta bijuterie a arhitecturii. Åži sincer, ne-am bucura sa publicam si o pozitie a proprietarilor " de facto si de jure " ai cladirii, asta pentru a nu fi acuzati de partinire ori ca " facem jocurile " cine stie cui. " ...Folosesc acest prilej pentru a va transmite sincere felicitari cu ocazia publicarii articolului " Palatul nimanui , de pe b-dul Victoriei ". Este o mai veche framantare sufleteasca a mea, in calitate de cetatean al orasului in care m-am nascut, arhitect si autor al mai multor proiecte de restaurare a monumentelor istorice din Sibiu. in acelasi timp este si o fixatie in memorie, de mic copil, cand bunicul meu, preotul Nicolae Dobrota, m-a luat cu Domnia sa sa-mi arate Vila si Resedinta Mitropolitului Nicolae Balan, al Ardealului pe atunci, fost coleg de facultate la teologie cu Dansul. Am fost fascinat de primul palat pe care am avut ocazia sa-l vad in viata mea, nebanuind ca aveam sa ajung in meseria mea de mai tarziu, un propovaduitor al frumusetilor palatelor lumii, atat ca preparator, asistent, conferentiar si apoi profesor universitar la catedra de istoria arhitecturii din cadrul Institutului de Arhitectura " Ion Mincu " din Bucuresti-filiala Iasi si apoi la Universitatea " Lucian Blaga " din Sibiu. Amplasat la coltul strazii unde locuiam, fosta Partenie Cosma, astazi Rennes, aproape zilnic admiram minunatul edificiu, amplasat intr-un ansamblu peisagistic care semana cu un adevarat paradis vegetal si floral, intretinut de o famile de decoratori maestri gradinari, care avea efectiv darul mirific al maretiei spirituale... Timpurile m-au alungat din orasul in care m-am nascut si am crescut, revenind dupa douzeci de ani acasa.
" Nu mi-a venit sa cred ochilor ce aveam sa revad: in locul micului Eden de la coltul b-dului Victoriei cu str. Cerandu-va scuze pentru ca v-am retinut atentia intr-o expunere poate prea lunga, ma abtin in continuare de la orice comentariu... Arh. Liviu NICULIU ![]() Alte stiri adaugate marti, 01 februarie 2011Arhiva stirilor locale |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |