SIBIU HOME  |   CONTACT  |   SERVICII  |   WEB DESIGN  |   WEB HOSTING  |   DIGITAL PHOTOGRAPHY  |   SEO (SEARCH ENGINE OPTIMIZATION)  |   INTERNET CONSULTING



"Eu de fapt vroiam sa fac sculptura "

Stiri din Sibiu: Social Adauga un comentariu »

La 23 noiembrie 2011, maestrul Ilea a implinit 70 de ani, deschizand chiar in aceeasi zi o retrospectiva de pictura, in sala de expozitii a Primariei din Sibiu. La vernisaj, in fata numerosilor admiratori ai artei si artistului, a vorbit criticul de arta dr. Alexandru Lungu.

Am nimerit in atelierul din Piata Mare - Sibiu al pictorului Constantin Ilea, intr-o zi de Cuptor (14 iulie), poate ca maximul de temperatura al verii anului 2008, intampinat ca de la izvor, cu o bere "Bergenbier ". Asadar, suntem in Europa. Şi cafea "Obersteituber ", intervine gazda, explicand imediat: - "Nu stiu ce-i aia ".

Din binecuvantate pricini, convorbirea noastra a ramas, pana azi, inedita. Prezentam, in semn de omagiu, cateva fragmente din amplul dialog realizat atunci cu pictorul si profesorul sibian Constantin Ilea.



Mihai Posada: intrebarea obisnuita ar fi - pentru o mica prezentare - despre locul de nastere, scoala cu figura deosebita a vreunui profesor, apoi devenirea in meseria de pictor si dascal de pictura.

Constantin Ilea: Am aparut pe lume in 1941, 23 noiembrie, la Turda. Am avut o copilarie nemaipomenit de fericita, intre ciment si var. Dupa sapte clase, parintii au vrut sa ma faca doctor. D'apoi, eu nu prea le aveam cu sangele: stiam ca daca esti doctor vezi numai sange. De la Turda ne-am mutat la Cluj, c'a zis Tata ca cresc copiii si trebuie sa faca scoala - asta era in 1956 - si m-a inscris la un liceu de cultura generala, in ideea ca voi fi pana la urma doctor. Dar, intre timp, am facut o vizita unui unchi de-al meu care era pictor, eu fara sa stiu ca era pictor. ii ziceam "Profesorul ", in familie. Acolo am vazut prima data pictura, in viata mea, la 14 ani. Cand am vazut lucrari pe pereti, am zis: -"Ei, asta as vrea sa fac si eu! Dar cum? ". Şi discutia dintre Tata si Unchiu': -"Mai baietica, asa-i zicea el lui Tata, daca nu va intra la liceu, poate il aducem aci, la scoala noastra, ca pan-acuma era scoala de meserii si s-a facut liceu, scoala medie, s-apoi vedem... ". Ma intreaba: -"Ştii sa desenezi? ". Zic : -"Ştiu. Am avut note de 9 si de 10 la desen ". D'apoi, ce faceam atunci, cruciulite si alte chestii, ca faceam desen cu profesorul de sport [rade]. Cu el faceam si muzica: sport, muzica, dexteritati - toate le faceam cu profesorul respectiv. Şi mi-a incoltit ideea ca daca reusesc la liceul teoretic, nu pot sa ma mai duc dincolo, cum zicea Unchiu'. Ce sa fac? M-am dus la examen, ca eram constiincios de felul meu, am trecut de romana, am trecut de matematica, nu stiam cum sa fac, pentru ca eram bunicel la invatatura, peste medie si'mi era rusine sa nu scriu. Şi am gasit solutia: sa nu ma prezint in final. Asa am facut. Sigur, a fost chemata Mama, sa ia actele, s-a inchis toata problema. Frate'meu mai mic, cand a auzit, imediat, s-a dus sa-l informeze pe Tata, la serviciu. Şi-mi spune: - "Bai, a zis Tata sa nu te prinda acasa, ca te omoara " [rade]. Bine, Tata nu stia ce intentionam eu. Drept pentru care, mi-am luat ceva in buzunare si am plecat la Turda, pe jos, ca bani n'aveam - sa nu ma prinda Tata, sa ma bata. O singura data m-a batut, dar atat de rau, incat n-as mai fi vrut sa ma bata...

M. P.: V-ati luat lumea'n cap?

C. I.: Sa nu ma bata Tata. La Turda, prima noapte am dormit in podul casei unde am locuit, ca se intra pe afara. A doua zi, seara, podul era inchis. Am dormit intr-un cotet de pasari sau de porci, dar era unul nou facut. A treia zi am dormit la un coleg. De 23 August am fost la demonstratie cu echipa sportiva si cand ne-am intors la stadion, ma astepta Frate'meu: -"Hai acasa, ca m-a trimis Tata dupa tine! ". -"Nu viu, ca ma bate ". -"Nu te bate, ca a picat de pe scara, si-a scrantit un picior si sta in pat ". Era zidar, Tata. in sfarsit, ne-am dus la examen, la scoala din Cluj, care se transforma din scoala de arte si meserii, in liceu de arte. Dar inainte, Unchiu'meu m-a chemat, sa vada ce stiu la desen. imi da o planseta de 50 pe 70 de centimetri, cu foaie pe ea, cum nu mai vazusem pana atunci, si zice: -"Mai, ce sa-ti dau eu tie sa desenezi? Deseneaza tu galeata asta! ". O galeata simpla. A plecat, aproape o ora. Eu am desenat o galeata nemaipomenita. Şi cand revine, se porneste pe-un ras, de se tinea cu mainile de burta. Am crezut ca intru-n pamant. Am desenat eu galeata, dar mica, de doi-trei centimetri, intr-un colt, pe foaie [radem amandoi, cu pofta]. in coltul din dreapta, sus.

M. P.: Cu modestie?

C. I.: Totala. Şi a inceput sa-mi explice sa desenez pe toata foaia, ca de-aia am foaia, m-a invatat sa masor, si pana la urma am desenat galeata pe toata coala. Nenorocirea mare a fost la valoratie, la umbra si lumina. Nu aveam mana facuta, nu stiam, dar, ma rog... -"Vii, maine, la examen! ". La examen, m-am chinuit cu o vaza tip amfora. Acum, stiam sa desenez, dar nu-mi iesea simetrica. Daca n-am sters, pana aproape sa rup foaia. Pana la urma, a iesit ceva. A doua zi, era compozitia. Nu stiam ce-i aia compozitie, habar n-aveam. Vine directorul Motu, sculptor si zice: -"Ce sa va dau eu voua? De Ion Creanga ati auzit? ". Normal, a auzit toata lumea. -"Da'de badita Vasile ati auzit voi, cum l-a prins cu arcanul, sa-l duca la oaste, ma? ". Unii da, altii nu prea. -"Na, asta trebuie sa faceti! ". Ş-apoi, am desenat acolo, am facut in centru doi politisti, cum il tineau pe unul, sa-l lege, sa-l duca. Şi-n rest, un santier, ca se lucra la strada. Cum l-a prins: l-au luat de la lucru, ca lucra la drum. La drum m-am priceput: oameni cu roabe, cu lopeti, ca asta stiam de la taica-meu, ca de multe ori m-a dus la lucru pe santier si stiam. Numai ca am facut toate figurile cam mititele, dar compozitia, plina foaia, avea multe personaje. M-a trimis Tata sa-ntreb pe Unchiu'ce-am facut. Eu stiam ca am trecut, ca ma vazusem pe o fisa acolo, si zic: -"Trebuie sa ma duc la oral! ". N-am dat limba romana, asta am dat numai la facultate. S-a dat numai istorie. Şi am trecut. A fost bine, am tras un pic cam tare, ca erau unii mai talentati decat mine, eu trebuia sa vin din urma. Pana la urma am razbit cu bine.

M. P.: Au fost, in viata scolareasca, si momente de disperare, de pierdere a increderii?

C. I.: Au fost, sigur ca au fost, pentru ca eram ambitios si nu razbeam. Ma grabeam, si nu reuseam sa ajung la nivelul dorit, pe care-l vedeam la altii, mai buni decat mine.

M. P.: Era ca un handicap de trecut?

C. I: Eu nu auzisem pana atunci de pictura si vroiam sa fac ce vroiam. Pana la urma, a fost bine, am luat si premiul de specialitate. Cu premiul trei am terminat liceul, numai ca am picat la Bac': deceptie puternica in dragoste, care m-a daramat total. Asa ca am picat, cu aia mai slabuti din clasa, dar pana la urma, am luat Bac'ul in toamna si am si intrat din prima la facultate. Culmea, am intrat la facultate cu desen si cu acuarela, ca eu nu aveam culori de ulei. Numai acuarela, ca nu aveam bani, eram sarac. Tehnica era la dispozitia candidatului, numai ca si acolo m-am simtit un pic handicapat de altii pe care-i vedeam cu truse, cu chestii...

M. P.: Cum a fost studentia la Cluj?

C. I: Era o scoala buna si facea treaba buna, cu, ma rog, umanism-socialismul de rigoare, dar meserie se facea. Pe parcursul facultatii i-am avut pe: Kadar, Fulger, Harsia, Abody - patru profesori am avut, de la fiecare am invatat cate ceva. Primul an, l-am avut la desen pe Tibor Kadar, bun profesor, care in vara dintre anul I si II s-a spanzurat, s-a sinucis, a avut ceva probleme cu revolutia din Ungaria, nu stiu amanunte. Şi Motu, la fel, directorul liceului, a fost inchis, iar dupa aia... Motu, mai tarziu, cred ca in inchisoare, nu stiu amanunte. Dar, de la Kadar am invatat desen.

M. P.: Era sectie de pictura?

C. I.: Nu, in primul an, faceam toti: 33 am fost, toti faceam, primul an, la un loc, de toate: pictura, sculptura etc. Din anul doi se faceau optiuni, se alegeau sectiile, timp era destul, inca cinci ani. Cu Kadar am vut un moment interesant, la un moment dat, la corectura. Facusem, dupa parerea mea, un portret exceptional. Un desen dupa model. Vine la corectura. Trece pe langa mine, face corectura la toata lumea. Eram 12 in atelier, ca nu incapeam toti in acelasi loc si eram impartiti pe ateliere. Eu am zis ca m-a lasat la urma, pentru ca desenul meu e mai bun. Dupa ce i-a terminat pe toti, vine la mine si zice: -"Auzi, tie iti place grisul cu lapte? ". Zic: -"Nu, dom'profesor, nu-mi place nici laptele, nici grisul ". -"Atunci, de ce-l faci? Ce-ai facut aicea e un gris cu lapte ". Şi a plecat. Am fost descumpanit, am rupt foaia, am aruncat-o la gunoi. Apoi, mi-a zis ca trebuie sa termin desenul. Am luat alta coala. Era bine la institut [Institutul de arte plastice Ion Andreescu din Cluj], pentru ca ni se dadeau materiale, ni se dadeau hartie, culori, pensule, tot - a fost o treaba nemaipomenita.

M. P.: Şi nici studenti nu erau putini?

C. I: De regula, eram cam 30 pe an, pe vremea aia. Acesta a fost un moment de corectura foarte puternic si foarte important. Era priceput la oameni, Kadar, stia unde sa te atace. A facut un pic de bascalie si asta a fost corectura care mi-a prins bine.

M. P.: Şi pe urma, a iesit un desen cum trebuie?

C. I.: Pe urma, a iesit bine. Şi zice: -"Na, vezi, asa mai merge ". Ce se intamplase? Eu lucrasem in carbune si lucrasem foarte usor, fara sa intind culoarea pe foaie, cu degetul. Şi suprafata a ramas poroasa, fiindca hartia era granulata si dadea impresia de gris cu lapte. M-am prins dupa ce m-am macinat eu un timp: era frumos, dar de suprafata. Gris cu lapte.

La sfarsitul anului s-a facut o sedinta mare de U.T.C. [Uniunea Tineretului Comunist, organizatia nationala oficiala pentru tineret]. Nu eram singurul inculpat in probleme de nerespectarea realismului socialist.

M. P.: Studentul isi luase o independenta prea mare?

C. I.: La sedinta aia am fost discutati: Ştefan Berthalan, care era in anul cinci sau sase, Ciato Victor, Florin Maxa si eu. Am fost discutati si am primit, pe ideea ca nu respectam tematica si nu respectam umanismul socialist, vot de blam cu avertisment.

M. P.: Era cam "putreda " imaginatia tinerilor nerespectuosi, in opinia utecista?

C. I.: Da, da, da. Drept ca, pentru chestia asta am pierdut si bursa.

M. P.: Asta nu v-a dat un sentiment tineresc de haiducie?

C. I.: Dadea, sigur ca dadea, dar asta te costa. E drept ca, dupa aceea, m-am cumintit si mi-am vazut de treaba.

Dupa ce am venit la Sibiu, tot nazdravan am ramas, pentru ca asa ma stiau sibienii la inceput, de tanar. Apoi, m-am cumintit, incet-incet, cand am vazut ca daca faci treaba de asta, asa cum se zice ca trebuie facut, mai iei si un ban, ca se face contract.

M. P.: Iar munca de artist nu este nici ea tocmai bine platita...

C. I.: Mda, dupa absolvire, repartizare la Sibiu.

M. P.: Casatorie, invatamant. Ati fost profesorul meu de desen, in liceu.

C. I.: in invatamant, prima faza. Am stat patru ani in invatamant, am vazut ca salariul e cam mititel, m-am transferat in Cooperatie. Salariul era mai mare, dar n-a tinut mult, vreo doi ani, ca dupa aceea s-au egalizat toate treburile, dar am ramas in Cooperatie, 18 ani: creatie, am fost si sef de productie, vreo doi ani, la Cooperativa Arta Sibiului, dupa aceea inspector de invatamant, la U.J.C.M. [Uniunea Judeteana a Cooperativelor Mestesugaresti].

Era un lucru namaipomenit; exista o comisie judeteana care nu lasa sa treaca orice. Era o productie, nici vorba de kitsch! Acuma-i alta randuiala, adica acum nu-i nicio randuiala! Ce iese iese, ce se vinde se vinde, piata... Nu mai sunt comisiile astea: e bine, dar nu chiar. Prost inteleasa, libertatea asta, ca si democratia. Democratia nu inseamna sa faci ce vrei!

M. P.: O prostie prin care ne luam singuri aerul. Dar, hai sa ne intoarcem la lucrurile frumoase -suntem, totusi, in atelierul unui artist!

C. I.: Ce-am uitat sa spun: eu de fapt vroiam sa fac sculptura. in anul al doilea, doi, buni prieteni de-ai mei, au zis: -"Hai, mai, cu noi, la pictura, lasa sculptura, ca e mai greu, tu nu esti prea solid, sa ridici, hai la pictura! ". M-am dus la pictura. Ca dupa un an, unul din ei sa se transfere la grafica [radem]! Era vorba de Tavi Cosma si de Gert Fabritius care nu le avea cu culoarea si si-a dat seama ceva mai tarziu un pic, dar acuma face grafica foarte buna in Germania si e bine vazut, artist de succes.

M. P.: Era sibian, Fabritius?

C. I: Fabritius era din Sebes, dar a locuit in Sibiu.

La un moment dat, eram prin anul cinci, lucram la o compozitie, si parerea mea era ca lucrarea e buna si nemaipomenita, si Abody vine la corectura si zice: -"iti place? ". Zic: -"Da ". Eu eram destul de modest, dar imi placea ce am facut. Zice: -"Bine, daca-ti place, dar stii cum e lucrarea ta? E ca o cutie de conserva in care pui doua chetre si le durui asa... Foarte zgomotoasa, dar nu e ce trebuie. Numai suna ". Eu asta am inteles: ca lucrarea nu are profunzime.

Deci, am avut doua corecturi care m-au marcat foarte puternic: si aia cu "gris cu lapte ", si asta cu "cutia de conserva ". Probabil ca asta imi trebuia mie, de la profesori. I-am avut asa: in anii cinci-sase pe Abody Nagy Bella, in trei-patru pe Teodor Harsia, in doi pe Radu Fulger, in anul unu pe Tibor Kadar. Deci, e bine sa ai si mai multi profesori, ca de la fiecare inveti cate ceva: de la Kadar am invatat desen, de la Harsia am invatat culoare, el era un colorist bun, iar compozitie am invatat de la Abody.

Asta a fost, am terminat cu Institutul, am venit la Sibiu, am ajuns la Cooperatie, cu care am terminat in '89, am venit director la Oficiul teritorial al U. A. P., pana in '93 si apoi iar am venit in invatamant, la Liceul de Arta. Aici m-am simtit bine si am avut cativa elevi buni. Şi asta e o satisfactie, chiar foarte mare, la un moment dat.

M. P.: Ştiu ca si in familie aveti elevi, pe unul din copii, din urmasii-elevi.

C. I.: Pai. Urmasii sunt cam batrani, deja [rade cu emotie].

Trebuie sa specific: am avut, am o casnicie nemaipomenita.

M. P.: Asta este, pentru un artist, o sansa?

C. I.: Mare sansa! O sotie intelegatoare peste limite, la un moment dat, cu toata sinceritatea si, din treaba asta au iesit si doi baieti, Radu si Rares. Nicio clipa, nici eu si nici nevasta mea nu ne-am gandit sa-i indrumam catre domeniul artistic, vazand cum ne merge treaba, mai ales mie. Ăl mare, care acuma este director de imagine la TV Cluj, a terminat Liceul Electrotehnic din Bucuresti, a profesat vreo doi ani ca depanator aparate Radio-TV, s-a casatorit si a zis, pana la urma, ca vrea sa faca totusi Academia de Arta, pentru ca in acel an, in '95 sau cu un an inainte, se infiintase la Cluj sectia de foto-video-procesare imagine si asta il interesa. Pana la urma e bine, si-a vazut fiecare de treaba cat au putut - sunt [in U.A.P.] membri de onoare amandoi baietii - de-acu'ncolo, treaba lor!

M. P.: Artistul Constantin Ilea a avut ceva deosebit in anul cultural 2007, adica a reprezentat ceva special legat de Capitata Culturala Europeana care a fost atunci Sibiu, impreuna cu Luxemburg?

C. I.: Eu sunt satisfacut pentru "anul cultural " [2007], pentru ca am facut o lucrare pe care am donat-o Primariei, reprezentand Piata Mare, cu fantana arteziana si porumbei. Un metru saizeci pe unu patruzeci. Asta a fost treaba mea pentru anul cultural. Am facut si eu ceva pentru anul cultural 2007. M-au intrebat unii de ce am dat-o, ce am luat: -"N-am luat nimic, am donat-o ". Asa am donat si la Muzeul Brukenthal o lucrare. Prin '73-'74, a fost o donatie, prima mea lucrare cu care am participat la un Salon republican. Asa m-am gandit eu, pentru Brukenthal.

M. P.: Asa este si cu scriitorii: pana sa-ti cumpere cineva cartile, pana sa vina la editura comanda de la biblioteci, daca te duci si donezi tu doua, trei, cinci exemplare, e bine primit. Sta cartea acolo.

C. I.: Te mai vede, te mai citeste cineva...


Med Elite



Ai ceva de comentat ?

Da o nota acestei stiri ( mai mare, mai buna ) :

1

2

3

4

5




Alte stiri adaugate luni, 28 noiembrie 2011






Poza Zilei Sibiu - Festivalul Medieval Sibiu 2019

Festivalul Medieval Sibiu 2019
~ 22 octombrie 2019 ~
2003  2004  2005  2006  2007  2008   2009  2010  2011  2012  2013  2014

Tur Virtual in Sibiu
Tur Virtual in Sibiu
( actualizat in 18 05 2010 08:39 )
Poze din Sibiu
Poze din Sibiu
( actualizat in 26 august 2019 )
Loading
Atractii turistice
Atractii turistice
( actualizat in 26 11 2012 09:17 )
Sibiu Video
( actualizat in 27 08 2019 08:17 )
Autostrada A1 / AERIAL VIDEO / Lotul 1 (km 0 - 24) Autostrada A1 / AERIAL / Lotul 4 - Viaduct SacelAutostrada A1 / Lotul 4 / Saliste - Sibiu / ON-ROADInaugurarea podurilor din Cartierul TineretuluiSibiu Rally Show 2013 Aerial VideoTargul de Craciun Sibiu 2013 / Aerial video by Ovidiu Sopa Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului / Muzeul Astra / PREVIEWPiata Unirii din Sibiu - noaptea (Aerial video) Sibiu by night (preview) / Aerial Video
Evenimente in Sibiu
Evenimente in Sibiu
( actualizat in 02 iulie 2019 )
Loading
 

Like Us on Facebook Follow Us on Twitter