Fara memorie as fi pierdut

Un prieten din copilarie, ajuns general - desi n-a luptat in niciun razboi si-a purtat uniforma doar la parada, ca si multi altii, stiuti si nestiuti - imi facea reprosul ca prea ma uit in urma, in loc sa privesc inainte. I-am raspuns ca, daca mi-as pierde memoria si amintirile, as fi pierdut ca individ. Åži-apoi, scriind despre ce-a fost, impusc doi iepuri cu un glont: le reimprospatez memoria celor mai vechi si ii initiez pe cei mai noi. Spre exemplu, cine ar fi crezut ca, in secolul XXI, in Sibiu nu va mai functiona decat un singur cinematograf, cand, in urma cu 40 de ani, erau cinci si nu s-ar putea spune ca duceau lipsa de spectatori (cel putin cele din centru, unde rulau filme in premiera).

Din "Pacea" n-a mai ramas decat firma, pe str. N. Balcescu, acolo unde am stat la coada cateva ore ca sa "prind" bilete la "Vagabondul", versiunea indiana (fiindca a rulat si una... in limba rusa!). Dar macar exista un semn ca, acolo, candva, a fost un cinema, fiindca din "Tineretului" (devenit "Arta"), "Victoria" (devenit "Tineretului"), "Independenta" si "7 Noiembrie" n-a mai ramas nimic. inainte de razboi, cinematografe erau in cladirea actualului Teatru National "Radu Stanca" si in Orasul de Jos, pe strada Faurului, de-i zicea "Rio", particulare. in primii ani de "democratie populara", cele mai multe filme erau sovietice, chinezesti, est-germane (DEFA), unguresti, dar, treptat, mai scapau si occidentale. intr-o vreme, la Cinema "Arta" - cel de pe str. Tribunei - era "sef" un amic. Cand ii venea cate un film prost, punea o banda in diagonala afisului: "Interzis tinerilor sub 17 ani" si veneau spectatorii ca mustele la miere. Sau statea pe scarile de la intrare si tuturor celor care-l intrebau, le raspundea dupa preferinte: "E de dragoste?" "Bineinteles, cu scene fierbinti!" "E cu batai?" "De la inceput pana la sfarsit, numai impuscaturi, batai si sange!". Cei pacaliti plecau injurand pe la jumatatea filmului, dar el isi facea planul de incasari.

Cu un coleg de redactie, intr-o zi ploioasa de toamna, am plecat, maram, in docu­mentare si-am ajuns tocmai in Terezian, unde era clubul si cinematograful "7 Noiembrie". Se apropia ora 10, cand trebuia sa fie reprezentatia de matineu. Rula un film pe care nu-l vazusem, asa ca am vrut sa intram. Casierita ne-a avertizat ca nu incepe proiectia daca nu sunt minimum opt spectatori. Am stat ce-am stat, sperand sa mai vina niste cinefili, dar degeaba. Atunci,Traian Suciu - caci cu el eram - a avut o idee: "Auziti, doamna, pe dum­neavoastra va intereseaza spectatorii ori biletele vandute? Daca luam noi opt bilete, dati drumul la film?". Femeia s-a consultat cu proiectionistul si-au cazut de acord. Acolo biletul costa 1,25 lei. Am pus 5 lei eu, 5 lei Traian si-am vazut una dintre cele mai grozave pelicule - "Moscova nu crede in lacrimi", care si-a meritat toti banii.

Cateodata mi se face dor sa mai vad un film la cinematograf, dar nu din cele care ruleaza acum. Mi-ar placea sa se (re)infiinteze o cinemateca, numai ca din asa ceva nu se poate face avere...