Fierar si rotar, la 90 de ani

in atelierul timpului

... da, aici ai impresia ca ai patruns, odata ce deschizi usa atelierului sau, mai bine zis, atelierelor in care Ilie Baba, mester din Apoldu de Jos, lucreaza in fiecare zi. Ne-a intampinat in usa atelierului, tinand in mana un cerc din metal. Desi era putin trecut de miezul zilei, adica timpul la care altii isi fac siesta, pe Ilie Baba, amiaza l-a prins in atelier, mesterind. Åži tot asa se intampla si dimineata sau seara. Åži nu te mai miri de asta atunci cand afli ca omul din fata ta are "are 90 de ani fara o luna " si ca lucreaza in fierarie de la 14 ani. Mestesugul l-a deprins in familie, caci si tatal si bunicul lui au fost fierari. in plus, el a invatat si rotarie: "tatal o zis: Ma, baiete, traba sa ne facem rost si de un rotar care face lemnul pentru caruta (atunci se faceau multe carute); si m-am dus si am invatat trei ani de zile la Rasinari, la Lungu; apoi am venit acasa si am facut si carute ", povesteste Ilie Baba.

La inceput, au lucrat in fierarie si ceilalti patru frati ai lui, dar apoi fiecare dintre ei si-a facut un alt drum: "cand ne-am mai ridicat, au plecat la liceu, la facultate, unul a fost pilot de aviatie si a murit, altul - mecanic la fabrica de avioane... am ramas singur din toti fratii ", adauga batranul, in timp ce priveste linistit bucata de fier din mana. De fier a fost legata toata viata lui, asa ca in fierarie s-a intors si dupa ce a luptat in cel de-al doilea razboi mondial: "mi-a randuit Dumnezeu de am fost si pe front numai 3 ani de zile. Pana la Stalingrad, ne-am dus cu nemtii si am venit inapoi cu rusii. Am fost la infanterie, Regimentul 90. in Muntii Tatra am fost ranit; mi-a ajutat Dumnezeu si am avut o singura rana care s-a vindecat ".

Unelte mostenite din tata-n fiu

A strabatut fierarul noua decenii, iar multe dintre unelte - odata cu el. Din multimea de ciocane, clesti, masini manuale de gaurit, masini electrice de gaurit, menghine si alte cele, unele sunt noi, moderne, altele sunt vechi si ii sunt tovarase mesterului de cand a invatat mestesugul. "Apoi sunt vechi multe unelte; pe unele le-am de la tata, pe altele le-am cumparat recent ca daca ai un utilaj bun, iti usurezi munca ", spune Ilie Baba, in timp ce privirea i se roteste pe peretii atelierului de fierar. Sunt toti bine "tapetati " cu unelte de tot soiul, incat ai impresia ca la orice unealta te-ai gandi, aici o poti gasi.

in atelierul de rotar, atelier ascuns in sura, lucrurile stau la fel si mesterul porneste pe rand aparate electrice, taie bucati de lemn, le slefuieste tot cu masina sau cu rindeaua, precum a invatat in urma cu multi ani la Rasinari.

De lucrat, lucreaza si lemnul, asa ca o caruta e gata pregatita si isi asteapta cumparatorul: "Am lemnele facute pentru un carut gata... asta e partea din spate - rigla se cheama, asta e partea din fata; aici is roti facute de batranul, aici e loitra, aici e roata, leuca... " , spune mesterul, in timp ce se invarte prin atelier si aduna partile componente ale carutei. Cate piese intra intr-un caruta, nu a numarat niciodata, dar multe trebuie sa fie, daca stai sa te gandesti ca la o singura roata, are destule spite... Pentru carutul asta a lucrat in iarna si acum e gata sa se desparta de el, e gata sa il vada plecand pe poarta casei lui, tras de un cal.

Cat te-ai minunat in atelierul de fierar, pe atat te minunezi in cel de rotar, unde lemnul e domnitor. Oriunde ai privi, dai de bucati brute mai mici sau mai mari de lemn, de lemn transformat in unelte... pe toate le stapaneste Ilie Baba cu stiinta data de zeci de ani de experienta si cu harnicia omului ce nu are odihna, atunci cand e de munca. Åži lucru are pentru ca lumea il cunoaste de mester bun si stie ca are linga el si un mester mai tanar, pe fiul lui. Tot Ilie il cheama. " Din Miercurea, Ludos, Sangatin, Amnas, toti vin aici ca nu mai sunt fierari nicaieri. Eu lucrez demult, de pe cand era agricultura agricultura si oamenii vorbesc intre ei: - Ma unde sa ma duc la fierar, - Sa te duci la Baba, ca e si batran si stie si are si putere... "