Greseala baronului Brukenthal, castigul nostru

in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, baro­nului Samuel von Brukenthal i se dusese faima in Imperiul Habsburgic ca este un avid colectionar, asa ca in doar cativa ani era posesorul a peste 16.000 de carti de valoare, a peste 1.200 de picturi si peste 800 de gravuri. A batut adeseori drumul Vienei ca sa cumpere lucrari de arta sau si-a trimis agentii sa le achizitioneze in numele sau. Rezultatul? Una dintre cele mai bogate si rafinate colectii din Viena. Fara doar si poate ca baronul a achi­zitionat lucrari dupa bunul sau plac, dar a avut si sfa­tuitori de nadeje, precum pictorul Franz Neuhauser. Cu toate acestea, a facut si "gre­seli" in achizitia de lucrari de arta, iar una dintre ele avea sa se dove­deasca... profitabila.

Un Durer ce se transforma in Van Eyck

Mult trebuie sa se fi bucurat baronul Samuel Von Brukenthal atunci cand a reusit sa intre in posesia portretului "Omul cu tichia albastra", o lucrare realizata de Jan Van Eyck, dar care i-a fost mult timp atribuita lui Albrecht Durer.

imprejurarile exacte ale achizitionarii nu sunt cunos­cute, dar se stie ca, la data achizitiei, Samuel von Bru­kenthal era sigur ca lucrarea a fost realizata de Albrecht Durer; la fel credeau si specialistii in arta ai vremii si tocmai de aceea a cumparat-o baronul. "Durer era un pictor foarte la moda in mediul german din acea vreme, iar baronul a fost pacalit pentru ca pe atunci Van Eyck nu era atat de important pe cat e astazi. Pe termen lung, pacaleala s-a dovedit a fi in beneficiul posteritatii", spune Alexandru Sonoc, sef Sectie Galeriile de Arta Palatul Brukenthal.

Primele suspiciuni in privinta paternitatii portretului au aparut inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand pe baza de analogii stilistice s-a emis supozitia ca lucrarea nu ar fi fost executata de Durer. Confirmarea a venit abia in 1991. S-a descoperit ca monograma lui Durer era falsificata, la fel ca si datarea 1492. Åži, uite-asa, specialistii au ajuns la concluzia ca pictura dateaza de fapt de pe la 1430. Punct ochit, punct lovit, pentru Muzeul National "Brukenthal", pentru ca astfel valoarea lucrarii a crescut. Care ar fi valoarea ei in pre­zent? Greu de spus, pentru ca valorile de inventar si valorile pentru care se incheie asigurarile sunt confi­dentiale. Ce se poate spune totusi? Ca "Omul cu tichia albastra" este considerata drept cea mai importanta pictura din colectia muzeului, spune Alexandru Sonoc.

in ceea ce ii priveste pe cei doi artisti, trebuie spus ca amandoi s-au bucurat de prestigiu in vremea lor. Durer, de exemplu, a fost preferatul imparatului Maximilian I, iar Ducele Filip de Burgundia, in al carui serviciu Jan van Eyck era, i-a certat pe angajatii lui pentru ca salariul lui Van Eyck nu a fost platit la timp.

Ecce Homo: de la un duce decapitat la un arhiduce de Austria

Dintr-o colectie de familie imperiala provine lucrarea "Ecce Homo", care din 1948 si pana in 2006 a stat la Muzeul National de Arta al Romaniei. Abia in urma cu cinci ani s-a intors acasa, in Muzeul National Brukenthal. De atunci spune povesti despre capete incoronate sau vieti sfarsite prin deca­pitare. "Ecce Homo" a fost pictat in ulei, pe lemn, de Titian sau Tiziano Vecello da Cadore, in anul 1560.

"Ecce Homo", la fel ca si "Omul cu tichia albastra", face parte din celebra colectie alcatuita la Viena in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea de catre Samuel von Brukenthal. Traiectul lucrarii pare sa fi fost unul tare sinuos de la inceputurile ei si pana cand a intrat in colectia baronului. Astfel, a ajuns in posesia lui Samuel von Brukenthal dupa ce i-a apartinut arhiducelui Leo­pold Wilhelm de Austria. Acesta achizitionase pictura din colectia lui James, duce de Hamilton, executat prin decapitare, in 9 martie 1649. Hamilton, amator de arta si el, o cumparase de la un italian care o avea de la un negustor de arta sau de la un sculptor.

Cum de ajungeau tablo­urile din colectii imperiale in colectia lui Samuel von Brukenthal? Fie pentru ca au fost primite in dar, fie pentru ca au fost achizitionate la licitatii de arta. "Razboaiele au secatuit vistieria imperiului si, in consecinta, casa imperiala a organizat licitatii pentru a vinde lucrari de arta si pentru a-si rotunji venitu­rile", explica Alexandru Sonoc. Astfel a fost posibil ca Samuel von Brukenthal sa intre in posesia unor lucrari de mare pret astazi, capo­dopere ale colectiei baronului si ale muzeului sibian.