Legea trece, tarele raman. Daca scandalul legat de taierea lefurilor politistilor si discutiile despre efectele devastatoare pe termen lung ale acestei masuri stupide s-au topit in valvataia altor evenimente din spatiul public, nu inseamna ca subiectul e unul inchis. Nici pe departe. Duminica, pe la ora amiezii, cei care au mers pentru targuieli prin piata Cibin, au avut parte de un spectacol gratuit, un fel de bonus deasupra caruia scria "Multumim ca ati ales Piata Cibin, va mai asteptam, avem multe sa va oferim!". O concitadina arsa bine de soare, incaltata cu o pereche de slapi din care se iteau niste degete mistuite de dorul apei, cu un pantec rotunjit ce-ti dadea de veste ca sorocul nasterii nu-i departe, cu dantura rarita si-un glas ce-ar fi facut orice portavoce sa roseasca, tinea lectii de conduita unui politist care avusese tupeul sa-i reproseze ceva. Lectiile erau predate intr-un limbaj al naibii de colocvial, la volum maxim, sa bage la cap tot precupetul si, eventual, locatarii din zona, dac-or fi fost curiosi. Omul de la Politia Locala era usor incurcat, acoperit fara drept de apel de cascada de argumente, afuriseli si expedieri slobozite de femeia deranjata. Nu stiu care era pricina pentru care doamna era atat de revoltata, nu cred ca discutia era legata de vreun principiu democratic interpretabil, dar stiu sigur ca purtatorului de uniforma nu i-a fost prea moale cand au inceput sa curga peste el suvoaiele de blesteme si reprosuri - repet - enuntate intr-o maniera deosebit de colocviala. Mi-am amintit brusc de o discutie pe care am avut-o prin toamna cu o fosta colega de facultate, azi politista in Toronto. Spunea colega asta a mea ca la ei, peste garla cea mare, cand un individ devine recalcitrant si insulta/apostrofeaza un politist, situatia devine cam albastra. Adica politistul il pune la punct. La punct, nu la punct si de la capat. Åži asta din Piata Cibin era un caz obisnuit de mahalagioaica dezlantuita. Ma intreb ce-or face infractorii aia care nu-s dusi pe la biserica in momentul in care un politist indrazneste sa-i intrebe de sanatate? E adevarat ca infractorul se perfectioneaza in pas cu evolutia tehnologica si ca tupeul lui creste proportional cu defaimarea si umilirea politistilor de catre reprezentanti de seama (a se intelege cu functii importante) ai statului. E adevarat ca o parte dintre legile Romanesti si halul in care ele se aplica iti dau impresia ca totul e facut pentru confortul si linistea infractorului. Te gandesti insa ca peste cativa ani, in ritmul asta, s-ar putea ca simpla iesire pana la magazin sa fie o aventura periculoasa. Åži pentru noi, cetatenii de rand si pentru politistul umilit prin declaratii iresponsabile si masuri descurajante. Episodul de duminica pe care l-am descris aici e unul obisnuit si, daca in prezent nu s-ar lucra la ridiculizarea Politiei, l-am fi incadrat la incidente obisnuite, cu parfum de tupeu indo-balcanic. Dar neputinta si timiditatea politistului din povestea noastra devin - de teama, de lehamite - simptome din ce in ce mai des intalnite. Ceea ce s-ar traduce prin inceputul sfarsitului statului de drept!
de Dragos Bako
Aprilie 2024
