In Marginime, dreptatea se imparte in paragina. Asemeni si judecatoria

In doua camere paraginite, incalzite cu foc de lemne si unite printr-o usa deschisa ce aduna la un loc nici 40 de metri patrati se strang procesele ciobanilor din Marginimea Sibiului. La Judecatoria si Tribunalul Sibiu, in fiecare zi lucratoare, judecarea cauzelor aflate pe rol incepe de la ora 8.00. In Marginime, la Saliste, nicio zi de lucru nu incepe mai devreme de ora 9.00. Joia trecuta programul oficial indica ora primei cauze 9.30.Cladirea in care se imparte dreptatea nu este greu de gasit. Pe strada din centrul orasului, de cateva sute de metri, e cea mai paraginita cladire. Scorojita toata, dar cu steagul Romaniei si al UE, in frunte. Plus cativa lati implantati la intrarea blocata si de un panou "santier in constructie". Pe panou se vorbeste maret despre reabilitarea instantelor de judecata etc. etc. si ca termenul de finalizare a lucrarilor de sapte luni durata este 15 ianuarie 2010. Suntem in 18 februarie la 2010 si la cladirea cu iz de dugheana nu lucreaza nici naiba. Si nici schele sau alte indicii ca acolo ar fi un santier nu se vad.

Si cata vreme e santier, judecata se poarta intr-o aripa a cladirii. Intrarea se face prin lateral. Printr-un fel de curte. Unde, desi e inca ora 9.00, au aparut deja unii. Unul e din Baia Mare, a venit de musai, ca i-a batut politia la usa. Altul n-are treaba directa, e adus ca martor, ceea ce il irita la culme. "Cine, Dumnezau, m-o pus martor? Io le spui azi. Le spui. Ma, ca...tilor, pe mine sa ma platiti. Cum vine, o zi de lucru. Ce, eu imi tot pierd vremea prin tribunale? Ca martor? Ca nu am nicio treaba cu batranul", se otaraste martorul cu caciula uzata si tuguiata in varful capului. Pufaie scurt si rapid dintr-o tigara pe care o tine lipita de buza degetelor. Povesteste cu jandarmul care il priveste serios si intra impreuna in curtea judecatoriei. Trista imagine. Darapanaturi in stanga. Aidoma imaginilor din Zorba Grecul, curtea stramta e colorata doar in alb si negru. Pare si mai stramta. In fundul curtii sta haita o fantana. Nu e mai adanca de patru metri, iar deasupra apei plutesc numai jeg si sticle de plastic.

In curtea astupata din toate partile de ziduri razbate brusc sunetul clasic al unei toalete la care s-a tras apa. Sunetul e extrem de aproape, iar explicatia e simpla - WC-ul e in curte. Macar aerisirile sunt acoperite cu poliester. Se mai strang cateva fete de oameni simpli, printre care se scurg si costume spilcuite de avocati de la oras. Din Sibiu. Se strang in biroul unui avocat al carui sediu da direct in curte. Prin noroiul inca tare calca sub privirile timide ale barbatilor Marginimii si doua doamne cu cizme cu toc cui. Se ascund pe scarile care urca la etaj - de fapt o mansarda de lemn care le tradeaza cu sunet grav fiecare calcatura."Au fost aduse dosarele?", intreaba pe rand avocatii. E ora 9.20 si in sala in afara de o jurista credincioasa nu e nimeni. Sala e mult spus. Dincolo de holul mic, dar dotat cu un infodesk cu touchscreen, intri intr-o camera cu peretii strambi si scorojiti. Doua banci sunt paralele cu usa de la intrare, celelalte trei sunt perpendiculare pe usa de la intrare. Si alt loc nu mai este. Cealalta usa da inspre a doua camera a judecatoriei, unde e loc pentru boxa acuzatilor, biroul grefierei, al judecatorului, procurorului, plus una bucata masa cu doua scaune pentru avocati. Toate atat de apropiate incat daca nu ar fi trist, aproape ca ar fi intim. Cu cinci minute inainte de inceperea zilei lucratoare sunt aduse dosarele zilei respective, de catre un al doilea jandarm. Avocatii vin pe rand sa le cerceteze, musai inghesuiti, n-au voie sa le scoata din camera unde-si are grefiera biroul.

In incaperea destinata prostimii venita la proces se inghesuie, la 9.30, aproape 20 de persoane. Si loc nu mai e. Printre ei e si primarul din Tilisca, in proces cu Directia Silvica din primul lui mandat. Acum e la al treilea mandat si procesul nu s-a terminat.

Usa dinspre hol se deschide brusc, sub apasarea celui de-al doilea jandarm care vorbeste gatuit - "ridicati-va! Vine instanta!". Intra cu privirea in pamant, printre prostimea inghesuita, cele doua doamne cu tocuri-cui. Una e judecatoarea, cealalta, procuroarea. E ora 9.37. Se discuta rapid amanarile. Vreo cinci la numar. Printre care si a primarului din Tilisca, ce primeste un nou termen, pe 18 martie. Primarul pleaca zambind, ca din casa unei vechi cunostinte. La terminarea fiecarei cauze, avocatii care ies se izbesc de cei care intra, in sala e o forfota muta. Inculpatul venit din Baia Mare mai cere si el o amanare. "V-as tare multumi daca ar fi pe 25 martie". 25, incuviinteaza si presedinta.

In urmatoarea jumatate de ora, sala incepe sa respire mai lejer. Glasul monoton al avocatilor, judecatoarei si procuroarei se amesteca peste lumina gri ce curge printre ferestrele acoperite cu perdele indoielnice. In Marginime se imparte dreptatea.