mar 28 2011
|
|
Prin multe gropi dai pana sa ajungi la Ţichindeal. E limpede ca drumul ar avea nevoie de reparatii, dar pana sa fie facute, tot merita sa inghiti cateva hurducaturi... pentru ca la final ajungi in unul dintre acele sate ce te intorc inapoi in timp, spre inceputul secolului al XX-lea. E drept ca exista electricitate, e drept ca, din pacate, au aparut si vreo doua case vopsite in lavabila ca la Sibiu. Dar per ansamblu, Ţichindeal miroase a viata linistita de la tara. insa in tot idilismul, doua neajunsuri arata cat sufera satul: neajunsul caselor parasite si darapanate pe care nu le mai locuieste si nu le mai repara nimeni, neajunsul de a vedea ca tineretul s-a cam dus din sat. "in casa asta nu sta nimeni " Avea odata Ţichindealul si copii, si tineri si batrani, dar lumea s-a tot rarit si astazi, daca bati la o poarta, apoi la a doua si apoi la treia, risti sa nu-ti deschida nimeni. Pentru ca acolo nu locuieste nimeni. "Daca te uiti pe ulita asta, vezi ca tot numa` la a doua-a treia casa mai sta cineva: acolo-i o casa de adunare, dincolo e casa unor pensionari care stau iarna la copii, la Sibiu, in casa asta nu sta nimeni si nici in urmatoarea, doua-trei case sunt nelocuite si abia dupa mai vine una locuita ", spun Florian Dragoman si Ioan Brancovean, ghizii nostri in Ţichindeal. Explicatias Multi sunt locuitorii de sezon din sat: vin primavara si pleaca toamna. Cat e vremea buna, mai trebaluiesc cate ceva prin gradina, mai stau de vorba cu un vecin, iar cand se astern frigul si zapada, lasa noroiul pentru confortul de la oras. Vreo doi-trei oraseni si-au cumparat case aici in sat, dar vin doar in vacanta si la sfarsit de saptamana. De scumpe, nu sunt scumpe casele: cu o suta si ceva de milioane de lei vechi iti cumperi si curtea, si gradina, si vreo doua camere. Nu e cea mai buna casa, dar se poate repara. Şi Florian Dragoman si Ioan Brancovean au plecat din sat si s-au intors. Depopularea a inceput pe vremea comunismului, cand tinerii au fost indemnati sa plece, sa-si faca un rost la oras. Atunci au parasit si ei satul de bastina: "Am plecat din Ţichindeal si am ajuns la CFR, am lucrat la Cisnadie, apoi am ajuns la Sibiu la un meserias. Altii au plecat pe la Brasov si asa a ramas satul fara tineret ", povestesc cei doi. Florian Dragoman a locuit mai bine de 30 de ani la Sibiu si nu credea ca se va mai intoarce in Ţichindeal, dar a facut-o in urma cu 12 ani. "E frumos aici, e liniste, dar iarna parca-i prea liniste ", spune doamna Dragoman cu un zambet usor melancolic. E atata liniste ca nici postasul nu bate la poarta in fiecare zi, ci doar o data pe saptamana. Se munceste ca-n 1907 toamna... ...cu sapa, cai, caruta, uneori si cu vreun tractor. Cine a dat vreodata cu sapa si a tras cu coasa, stie ca nu-i usor. O stiu si oamenii din Ţichindeal, dar tot se mai incapataneaza sa lucreze pamantul. Unii dintre ei doar, ca "altii, care ar putea sa faca plecaciuni la cartofi, nu mai fac ", spune cu umor Florian Dragoman. El, in schimb, face multe plecaciuni in fata gliei: e de ajuns sa intri in cele trei solarii ca sa stii ca ziua lui de munca incepe dimineata devreme si se termina seara tarziu, tare tarziu. in solarii, ceapa, spanac, salata se inalta centimetri buni deasupra pamantului, semn ca au fost bine ingrijite si ca nu-i nevoie de hypermarket ca sa mananci o frunza de ceapa verde sau o mancare de spanac taman acum. Florian Dragoman e mandru de solariile si rasadnitele lui si are si de ce sa fie, ca doar aici munceste de saptamani bune si va mai munci: "vara ma scol devreme tare ca sa vin in solar, ca daca da un pic caldura, nu mai pot intra, asa cald se face ", spune nenea Dragoman, in timp ce arata si spanacul, si salata, si usturoiul si rasadnita cu rosii si alte cele. "Daca nu lucram, ma imbolnaveam mai tare ", adauga omul. Sarbatoris! Acum e liniste in sat, dar au fost si ani in care in fiecare duminica era joc, au fost vremuri cand tinerii mergeau pana la Vurpar sa tocmeasca si sa aduca muzicantii. "Cand eram noi ficiori se facea joc, sezatoare, se faceau piese de teatru. Ba aveam si echipa de fotbal. Acum mai bine de 70% din obiceiuri au disparut: se mai colinda de Craciun, dar in rest... nu se mai prea tin traditiile ", isi amintesc tichindelenii. De alte sarbatori care sa-i stranga la un loc pe localnici, parca nici nu mai poate fi vorba. Ultima data, Fiii Satului s-au organizat in... 1978. "Tata a organizat atunci sarbatoarea si a fost plin satul. De atunci nu s-a mai facut nimic ", povesteste Florian Dragoman, in timp ce dezleaga istoria pozelor de pe un perete. De fapt, pe doi pereti ai holului din casa familei Dragoman stau fata in fata, in rame mari, zeci de fotografi facute in urma cu mai bine de trei decenii. Acolo e nepotul, acolo e nepoata, ala e Nelu, venit de la Sibiu... si uite- asa se dezleaga misterul fiecarei fotografii si al chipurilor necunoscute. A fost atunci mare larma in sat pentru ca zeci, sute de tichindeleni au imbracat straiele populare, au impodobit cai si boi, au cantat si au jucat. Au ramas doar fotografiile si un buzdugan, adica o cununa de spice de grau. Atunci a fost facut buzduganul si de atunci, agatat in tavanul de barne de lemn, buzduganul ureaza bun-venit si bun-ramas oricui trece pragul familiei Dragoman. Comoara ascunsa a sasilor Povesti mai are multe de spus Ţichindealul celui cui are timp sa le asculte. Prima dintre ele este cea a ruinelor cer se ivesc, printre case, pe un tapsan. Acolo a fost odata o biserica greco-catolica, acum au mai ramas cateva pietre si amintirea clopotului de argint ce stralucea odata in turla bisericii. Şi tot din vremuri de poveste vine si legenda comorii ingropate de sasi. Ei, legenda asta este, de fapt, o istorie adevarata. Se spune ca, in timpul navalirilor otomane, sasii ar fi ingropat o comoara in galbeni de aur, in curtea parohiei. Turcii au cautat comoara, dar nu au reusit sa o gaseasca pentru ca valea satului si-a schimbat cursul, iar Harta lor a devenit inutila. incercari de a descoperi comoara au mai fost, dar toate au ramas fara succes. Ce s-a gasit in timpul acestor cautaris Un fisic de bani turcesti, o spada, o potcoava si oseminte ale mortilor ingropati in curtea bisericii. O istorie de 660 ani Prima mentiune documentara a satului dateaza din 1350, cand asezarea este mentionata cu numele de Chekendeal. Un alt document din acelasi an atesta faptul ca in sat locuiau sasi de confesiune romano-catolica. Nici referirile la romanii din alte timpuri nu lipsesc, iar traditia orala mentioneaza ca primele familii de romani asezate aici ar fi fost Dragoman, Tatu, Aron, Hidu, Ienciu si Mihai. Cel mai vechi recensamant al satului arata ca in 1488, Ţichindeal avea 23 de gospodarii locuite si una nelocuita, iar in 1695 erau 26 de gospodarii, 7 vaduve si 55 de gospodarii parasite. La inceputul secolului al XX-lea, mai precis in 1914, in Ţichindeal traiau 152 de familii, iar in 1976, numarul acestora scazuse la 68. Ce oameni a dat localitateas Pe Teodor Aron (1803-1859) - cleric, pedagog, carturar roman, profesor si director al gimnaziului din Beius, rector al seminarului roman leopoldin din Oradea. Ca discipol al lui Petru Maior, Teodor Aron a sustinut ideea continuitatii romanilor in Dacia Traiana. De asemenea, tichindelenii spun ca Dimitrie Ţichindeal (1775-1818) s-ar fi nascut in acest sat si nu in Becicherecu Mic. A fost preot, fabulist, traducator, iar in "Epigonii", Mihai Eminescu l-a numit "Chichindeal, gura de aur". in 1845, trei capitani din Ţichindeal serveau in armata austriaca, iar alti trei fii ai satului erau avocati in Cluj. in plus, catastifele arata ca pana in 1879 satul avea o situatie materiala mai buna decat asezarile invecinate. Asa ca nici nu e de mirare ca aici s-a deschis prima scoala romaneasca de pe Valea Hartibaciului, conform Monografiei satului Ţichindeal, intocmita de Florian Dragoman, cu sprijinul mai multor fii ai satului. *** Cam atat a avut astazi Ţichindealul de spus, dar vom reveni in sat pentru a vizita Biserica ortodoxa, monument istoric ce dateaza din anul 1791. Totul - pe larg, in cadrul campaniei "Salveaza-ti trecutul! Salveaza monumentul!". cisnadie poze vurpar buzd oradea cluj austria harta teatru avocat biserica brasov valea hartibaciului dacia fotbal mihai eminescu biserica ortodoxa ispa cfr bac lemn ips calnic rai reparatii zapada biserica greco-catolica biserica ortodox pensionari grad fotografii curs camere de Maria Spatariu Alte stiri adaugate luni, 28 martie 2011Arhiva stirilor locale |
|