SIBIU HOME  |   CONTACT  |   SERVICII  |   WEB DESIGN  |   WEB HOSTING  |   DIGITAL PHOTOGRAPHY  |   SEO (SEARCH ENGINE OPTIMIZATION)  |   INTERNET CONSULTING



Memoria cararilor

Stiri din Sibiu: Administratie Adauga un comentariu »

Nu-i frumos!

Asa cum am mai scris, sasii nostri, - pe la 1750 - Iacob Zultner urca frecvent in munti, in 1837 - Iuliu Ackner cucerea Negoiu, in 1782 W.Fichtel atingea Vf. Suru s,a. - au fost primii care au patruns in inima muntilor de placere, din curiozitate, oricum fara un interes material. Pe celalalt versant al Carpatilor, in 1839 Mihai Hart, la numai 18 ani, facea " O excursie in Bucegi" , cum si-a intitulat mai apoi una din scrierile sale. ~i acolo au fost create cluburi si asociatii ale iubitorilor naturii si distinct ai muntilor - Clubul Alpin Roman, ADMIR "Hai la drum" s.a. Dupa 1900 aveau sa se afirme ca "deschizatori" de carari - numindu-i doar pe cei pe care i-am cunoscut - Ion Ionescu Dunareanu, Emilian Cristea, Nicolae Baticu, Toma Boerescu, Sandu Floricioiu, Heintz Dezideriu, Nae Popescu, Vasile Glavan, Ica Giurgiu si alti valorosi fondatori de "scoli" si mentori ai multor oameni de munte. Pe multi altii doar i-am vazut sau le-am citit lucrarile. Dupa '60, in urmatoarele patru decenii, Carpatii au fost asaltati si cotropiti de turisti. ~i de la an la an de tot mai multi din tari vest-europene. In 1990 in judetul nostru mai activau 36 de cercuri si cluburi de turism montan. (Pastrez si acum tabelul cu numele fiecarui club si membru) " Activau" insemna participarea - incepand din 1975-, cu echipe de 3, la 4 categorii de varsta - in competitiile initiate de federatia de profil (FRTA). Cele mai preferate au fost "~tafeta Muntilor" si "Amicii Drumetei" . Totul era de "masa" atunci. La stafeta din Piatra Craiului, de exemplu - au luat startul (un traseu in functie de categoria de varsta, testarea cunostintelor: de geografia fizica, flora, prim-ajutor, orientare, notiuni de alpinism, cultura) peste 2000 de purtatori de rucsac, bocanci si trusa medicala. Competitia dura o saptamana, spre disperarea securistilor (haios deghizati) picotind noapte de noapte la focurile de tabara ce se stingeau, mai totdeauna in zori. Cazare numai la cort, de-ale gurii din traista. Au fost 16 editii - din ce in ce mai disputate - in care participantii au cunoscut si invatat tot atatia munti - actiunea desfasurandu-se in fiecare an intr-un alt masiv. ~coala reala nu -" altfel" . La sosirea in locul de bivuac Mircea Mihailescu - secretarul general al FRTA, ne intampina de fiecare data cu: "A mai ramas careva in Sibiu?" sau "Ati mai lasat pe cineva acasa?" . Sibienii n-au lipsit niciodata de pe podiumul de premiere. Competitiile aveau loc in fiecare an in august-septembrie. Am gazduit si noi cateva in Cindrel si Fagaras. In Lotru, la Voineasa, gazde bune au fost vecinii valceni ca si la editia din Cozia.

 Sindicatele din marile intreprinderi si institutii de atunci - "Independenta" , IPS, "Balanta" , Marsa, "Automecanica" - Medias, "Magura" Cisnadie, Centrul Judetean de Proiectari, "Condorul" juristilor s.a - sustineau formatii puternice si aveau orgoliul sa-si organizeze manifestari proprii, dotate cu premii, cupe, medalii etc. Incepeau din prima luna a anului si continuau dupa "stafeta" pana in noiembrie. Erau luni in care se dadea startul la doua - trei astfel de competitii "de casa" . Asa se omogenizau echipele, competitorii fiind mereu "in forma" . Toate contineau cam aceleasi probe ca stafeta de la sfarsitul lui august. Este si explicatia succeselor constante ale reprezentativei sibiene la marea competitie nationala din fiecare an. La dezvoltarea turismului sibian o contributie exceptionala si-a adus-o orientarea. "Sportul padurii" , cu ani in urma, a stabilit in Dumbrava un record national de participare datorat si participarii entuziaste a zecilor de cluburi si cercuri de turism sibiene. Este adevarat ca nu-i frumos sa te lauzi. Dar cand n-ai cu ce te lauda - cum e ?

"P�LCUL DE FLUTURI"

Orice eveniment care aducea si ceva zile libere era, pana in '90, binevenit pentru toata lumea. Atunci se lucra normal sambata si chiar una - doua duminici pe luna. In zilele libere oamenii se odihneau iar cei cu patima muntelui... suiau. Asa s-a intamplat in vara lui '74 cand, profesorul Ion Ionescu Dunareanu a organizat si condus prima actiune adresata tinerilor (de pana la 14 ani) pentru atragerea lor in munte, caruia IID i-a fost subjugat toata viata. Organizatia pionierilor a preluat ideea lansand "instructiuni" in 40 de judete ale tarii. Impreuna cu doi componenti ai Centrului Salvamont obtinusem 6 zile libere pentru a insoti reprezentativa sibiana la eveniment. Desi indicatia era sa mergem cu trenul pana la Curtea de Arges - umilitor pentru noi - am ales Creasta Fagarasului si pentru a-i aclimatiza pe copii cu zona. Am facut cu masina drumul din Sibiu - Poiana Neamtului si pe bocancii proprii de la Barcaciu - Negoiu- Balea Lac - in intentia de a ajunge la Gura Dobroneagului numai pe creste. Acolo era stabilit punctul de plecare spre culmile in care cele 40 de reprezentative ale judetelor urmau sa-si organizeze tabere de corturi pentru 3 zile si nopti. Aveam "infrastructura" pentru a pune dimineata 20 de ceaiuri in cani si tot atatea supe in boluri la pranz. Wili si Nik raspundeau de felul doi - tocana, fasole boabe, cricala (un fel de paparada mult si cu multe ingrediente innobilata). Fiecare dormeam in cort cu 3- 4 copii. Noi duceam si noi ridicam corturile - ei se faceau ca ne ajuta, noi pregateam masa - ei, ca termitele curatau tot. In afara de locul de bivuac - controlat si igienizat tot de noi, pe o raza de 100m minim. Noi ne sculam la 5 - sa fierbem ceaiul, sa facem sandvisurile - ei pe la 7 faceau ciupa-ciupa si pe dinti. Asa a fost in ~erbota unde am petrecut prima noapte, in Caltun si la Balea Lac. Apoi, la intalnirea cu celelalte 39 formatii adunate din toata tara la Dobroneag, noi urma sa campam - trei nopti- la "Cracii Doamnei" . Un loc fabulos in care se unesc cele doua culmi care marginesc Valea Valsanului si de unde, spre nord, se intinde o custura ingusta si priporoasa pana in Vf.

Moldoveanu. Celelalte reprezentative si-au facut tabara pe Culmea Scarisoara - est- sub varfurile Malita, Farfaescu s.a ca si pe Culmea Jepilor, sub varfurile Picuiata, |uica, Piatra Taiata s.a. In prima noapte 40 de focuri de tabara au luminat cerul si drumul undelor Valsanului peste saritori si lespezi. Tabara noastra, la 2310 m altitudine, beneficia si de 14 mici laculete adanci de mai putin de-un metru. Copiii au acaparat fiecare cate unul - personalizat apoi - din care doar cu "strigaturi" ii scoteam uzi ca paparudele. Timpul excelent a permis unui numar de 40 de copii, reprezentanti ai celor 40 de judete, sa urce la 2544m ceea ce nu-i putin lucru la 10-13 ani. Pentru a reprezenta Sibiul a fost ales Nelutu Grigore - fiul celui mai pitoresc salvamontist din toate timpurile - Ion Grigore din "Rio del Boca" . Mi-ar trebui un serial doar pentru a consemna cate a facut el in si pentru munte. Da' fiul lui- Nelutu - era cam pirpiriu desi, inca de atunci "ungea muntii pe paine" . Ajunsi pe "acoperisul tarii" , - profesorul Dunareanu (la 75 de ani), care a condus intregul "alai" pana in "Cioaca Moldoveanului" - a tinut sa-i asigure pe copii ca: "asa cum ati parcurs urcusul acesta atingand inaltul pamantului nostru romanesc sunt convins ca veti putea atinge, in viitor, inaltimi si cote care sa va onoreze pe voi, pe cei care v-au crescut si pe dascali care v-au format" . Nelutu a ramas de atunci in munti, acum si ca proprietar de pensiune turistica montana - evident. Are copii dar si burta... de cand se "da" doar cu "sitele" , urca doar cu telescaunul si nu cu "41" - cat are la picior.

Intr-o zi, o doamna, cu un suras ca un rasarit, ma opreste pe B-dul Victoriei cu: "Sarumana - Nu ma mai cunoasteti? Sunt Daciana Popa. Am fost cu dumneavoastra pe Moldoveanu in expeditia aceea formidabila.... Pentru oricare copil, aceasta inegalabila alcatuire de cremene si abisuri, de pajisti si codrii este - asa cum a vazut-o si Lucian Blaga la numai 8 ani - : "Muntele era palcul de fluturi multicolori, ce jucau in cercuri, inganand un nevazut model planetar - dupa fiecare cotitura de stanca, de carare. Muntele era aceasta priveliste in care intram."

Ramane doar sa se gaseasca cineva vrednic sa i-l prezinte copilului - si vede si alb si senin si tunand cu fulgere pe cerul noptii. si sa nu uite bujorii din iunie si rugina toamnei din frunze.

Incepand cu anul urmator aveam sa raspund de sute copii care au marcat, in 4 ani, 1000 km de carari in Cindrel, Lotru si Fagaras. "Prevenirea accidentelor" invatata pe viu si profesionalismul colegilor din Salvamont m-au ajutat sa ma intorc acasa cu trusa sanitara intacta. Nefolosite au ramas si cele 5 fiole de ser anti-viperin pe care le tineam tot timpul la 4 grade in izvoarele de pe unde eram.

 CE AVEM NOI sI NU AU EI 

 De trei ani Mihai organiza in vacanta de iarna tabara de schi cu elevii sai de la ~coala Generala nr.2 din Cisnadie. Urcau pana la Cascada ~erbanei cu tot efectivul, alimentele si trei-patru parinti care ajutau la transportul bagajelor din drumul forestier, pe poteca dura, pana la Canaia. Casa oferea 4 camere pentru cazare (paturi metalice cu saltele, paturi si lenjerie buna), bucatarie mare si camara. Izvorul - "baia" cum s-ar zice, la 3 m de cladire, wc-ul la 50 de metri distanta, alaturi de magazie si grajd. La intrarea in bucatarie se afisa "Programul" : de la 8 la 21.30 - cuprindea tot ce presupunea activitati. In fiecare zi doua fete si un baiat erau nominalizati ca fiind "de serviciu" . Fetele pregateau meniurile stabilite exact pe zile (mic dejun, pranz, cina) iar baiatul spargea lemne, intretinea focurile in bucatarie si in camere, aducea apa de la izvor. Ceilalti, dupa micul dejun, de la 8.45 la 12.30 si de la 14 la 16.30 (copii sub 15 ani) ieseau pe excelentele partii naturale care coboara din saua Cindrelului pana in liziera padurii, intre 2100 - 1750 m. Apoi, urma pana la ora 20, " divertiscult" , conform programului stabilit de-acasa. Cu jocuri, cantece, recitari s.a. Cina incheia programul unei zile de tabara. 

Invitandu-ma din proprie initiativa la una din intalnirile pentru lansarea unei astfel de actiuni, in clasa scolii respective am notat, odata cu cei 16 elevi prezenti, "ce trebuie sa ia cu el fiecare" . ~i Mihai, dupa enuntul meniului care urma sa fie oferit in toate zilele taberei, dicteaza ce trebuie sa aduca fiecare: paine de casa - atat, paste fainoase - atat, zahar, miere, cartofi, radacinoase, dulciuri etc., toate in cantitati chibzuit calculate si cu ajutorul catorva mame. Alimentele erau preluate in tabara si depozitate pe sortimente de "ober administrator" - de obicei o eleva. In fiecare seara, la "divertiscult" , echipa de serviciu primea din partea colegilor o nota pentru calitatea programului zilei, in care 60 de procente o reprezenta continutul serii culturale, gustul mancarurilor pregatite, serviciile echipei. Nu mai stiu cate astfel de tabere au fost derulate de Mihai. ~tiu insa ca toti participantii au dus de acolo suficiente abilitati pentru practicarea unui sport fascinant, valoroase notiuni practice de organizare si desfasurare a vacantei. Ar fi trebuit sa vedeti fetitele acelea de 13 ani pregatind mancarurile. Cum marunteau zarzavatul, cum mestecau in cratita ca sa nu se "prinda" . Sau pe "barbatu'" care spargea lemnele si intretinea focul in sobe. Nu mai vorbesc de costurile unei astfel de tabere de o saptamana care costau un sfert din ce se plateau atunci la o cabana din Paltinis sau oriunde altundeva. Elevii, "pe vremea mea" plateau 3 lei cazare, jumatate din pretul pentru adulti. Ceaiul era gratis, indulcit fara ciclamat de sodiu.

~tiu ca evocand un asemenea model e desuet acum. L-am invocat numai pentru ca cel impus astazi cadrelor didactice (si acceptat de noi toti) este catastrofal. Numai daca nu se intentioneaza formarea abrupta a unei generatii lipsite de elementare aptitudini socio-existentiale, de robi ai butoanelor care, daca lipsesc nu vor avea lumina seara, nu vor fierbe mancarea, nu se vor spala s.a. Mihai nu a avut - atat cat cunosc - "evenimente" , accidente, desi s-ar fi putut petrece. Ma gandesc la cele trei cadre didactice care au sfarsit odata cu elevii lor la Balea. Daca ar fi scapat, dupa "criteriile" ministeriale de astazi, ar fi sfarsit in puscarie. Familiile lor ar fi platit "despagubiri" si alte pretentii.

Nu stiu la ce etaj de bloc au crescut cei care iau asemenea decizii. Pentru ca dupa valoarea hotararilor luate cred ca apartamentul lor era eliptic si poate avea un cat de mic balcon. Unor asemena indivizi nu le spune nimic interesul acut al occidentalilor fata de zonele noastre atemporale in care "orice schimbare se face, fara indoiala, in tipare de totdeauna" cum spunea un mare cunoscator. "Fara indoiala" semnificand confirmarea in timp a eficientei acelui tipar. Or, acum, in voga plagiatului adoptam - de te miri unde - stridentele, socantele si "celea ce nu-s in firea lucrurilor" cum spun cei vechi de ani. Am incetat sa fiu surprins cand am vazut un fel de "primat" , ales de obstea unei localitati(?), cum a izgonit o tabara de copii, care adunasera zeci de saci de mizerii de pe terenul pentru care aveau aprobare scrisa de a campa doua nopti, pe motiv ca era semnata de vice-primar si nu de "Badarania Sa" . Pe de alta parte ma mir cum s-a aprobat totusi incheierea anului de invatamant la scoala din Jina - ca intreaga familie sa urce in Pogoana, Valcele si pana in Frumoasa "la varat" . Ce s-or face copiii aceia fara internet? Nici baruri, nici tu "E-uri" in balmos ! Greu-greu le va fi - cred unii. Pe salbatica Vale a Dobrei isi macinau porumbul, graul ori secara atatia dintre cei ce "varau a munte" incat au fost construite acolo trei mori (a lui Oieru, Uscatu si Ciorogar). In trecere prin sate din Italia, Germania s.a nu te vede nimeni, cel mult se uita la tine opac. La Sibiel, Fantanele, in oricare sat, de la prunc la barba alba, toti te indatoreaza cu "buna ziua" familiar si care te face sa te simti peste tot acasa.

Evolutia istorica a civilizatiei noastre bimilenare - traditiile, folclorul, continuitatea locuirii - care ne definesc identitatea etnoculturala - sunt si acum valori aflate acolo unde le cauta si le gasesc astazi multi europeni, foarte civilizati, desigur. Dar care, chiar ei recunosc, le-au pierdut de mult.

 Pana la o noua intalnire, urcati numai pe carari bune. 


Masini de cusut



Ai ceva de comentat ?

Da o nota acestei stiri ( mai mare, mai buna ) :

1

2

3

4

5




Alte stiri adaugate luni, 08 septembrie 2014






Poza Zilei Sibiu - Festivalul Medieval Sibiu 2019

Festivalul Medieval Sibiu 2019
~ 23 octombrie 2019 ~
2003  2004  2005  2006  2007  2008   2009  2010  2011  2012  2013  2014

Tur Virtual in Sibiu
Tur Virtual in Sibiu
( actualizat in 18 05 2010 08:39 )
Poze din Sibiu
Poze din Sibiu
( actualizat in 26 august 2019 )
Loading
Atractii turistice
Atractii turistice
( actualizat in 26 11 2012 09:17 )
Sibiu Video
( actualizat in 27 08 2019 08:17 )
Autostrada A1 / AERIAL VIDEO / Lotul 1 (km 0 - 24) Autostrada A1 / AERIAL / Lotul 4 - Viaduct SacelAutostrada A1 / Lotul 4 / Saliste - Sibiu / ON-ROADInaugurarea podurilor din Cartierul TineretuluiSibiu Rally Show 2013 Aerial VideoTargul de Craciun Sibiu 2013 / Aerial video by Ovidiu Sopa Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului / Muzeul Astra / PREVIEWPiata Unirii din Sibiu - noaptea (Aerial video) Sibiu by night (preview) / Aerial Video
Evenimente in Sibiu
Evenimente in Sibiu
( actualizat in 02 iulie 2019 )
Loading
 

Like Us on Facebook Follow Us on Twitter