Se impune sa ne indreptam astazi gandurile catre cele sapte decenii scurse de la un moment dramatic al istoriei, cand, ca forma de reparatii de razboi, decidentii sovietici au deportat in Donbas, in Urali si chiar in Siberia etnici germani din Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, cetateni din tarile est-europene intrate in sfera de influenta a Armatei Rosii. Momentul e consemnat de istorici drept al treilea val de deportari.
In ciuda protestelor Guvernului Radescu, invocand trei argumente: de natura economica (importanta elementului sas si svabesc pentru economia romaneasca), umanitara si legala (in Conventia de Armistitiu incheiata la 12 septembrie 1944 nefiind mentionata nici o masura punitiva fata de germani), masura s-a aplicat si in Romania, in lunile ianuarie-februarie 1945. Aproximativ 70.000 de sasi si svabi din Transilvania, respectiv Banat, au fost obligati sa urmeze calea surghiunului si sa munceasca in conditii inumane in mine de carbune si cariere de piatra, la defrisari de padure, in colhozuri si in constructii, aproximativ 15% din acestia gasindu-si sfarsitul departe de casa.
Ne inclinam astazi in fata suferintei lor si a familiilor lor si le cinstim demnitatea umana. Amintirea lor o transmitem generatiilor viitoare, spre a nu fi condamnate sa repete greselile unor file negre de istorie.
Prefect,
Ovidiu-Ioan Sitterli
Noiembrie 2025
