Nicolae Troanca: "Caldura nu ne va distruge culturile"

Directorul Directiei Agricole, Nicolae Troanca, este convins ca agricultura sibiana nu va suferi din cauza caniculei de afara. Ba mai mult decat atat, plantele cultivate in Sibiu au nevoie de caldura. Daca nivelul precipitatiilor va fi asemanator cu cel din luna iunie, la toamna ne vom bucura de culturi manoase. Totusi, cea mai profitabila ramura a agriculturii sibiene ramane tot oieritul. 40 % din terenul arabil al judetului nu este cultivat iar fabrica de combustibil ecologic de la Atel va fi nevoita sa importe rapita. Mai multe in interviul ce urmeaza.

Reporter: Domnule director. Sibiul sufera de caldura. Sunt afectate culturile sibiene de aceasta canicula?

Nicolae Troanca: Este cald ca peste tot, insa daca vorbim despre agricultura Sibiului, eu am sa va spun cateva lucruri si o sa va dati seama ca nu este chiar atat de mare pericol si nu este chiar atat de cald. Judetul Sibiu are niste soluri care sunt foarte rezistente la seceta si asta este un lucru foarte bun pentru noi, pentru sibieni, comparativ cu alte judete din tara. Hai sa le luam pe rand. M-as referi in primul rand la culturile de toamna, care au fost semanate in toamna lui 2006. Este vorba de graul de toamna, orzul de toamna, rapita de toamna. Aceste culturi au avut un minim de umiditate de-a lungul iernii si in primavara. S-au inscris in planul de dezvoltare, se dezvolta bine, avem culturi frumoase de grau. Asteptam ca in iulie sa intram la recoltat si apreciem productii bune comparativ cu anii trecuti. in ciuda acestui val de caldura care copleseste toata tara. in ceea ce priveste cultura de primavara si ma refer la graul de primavara, orzoaica, rapita, porumbul care este in suprafata foarte mare in Sibiu, pentru ca judetul nostru se caracterizeaza prin cresterea animalelor indeosebi ovinelor. Porumbul este o planta de nutret care asigura hrana pentru animale atat pe timpul anului cat si pe durata iernii. Porumbul se dezvolta foarte bine in ciuda faptului ca in primavara a rasarit cu o oarecare intarziere pentru ca atunci a fost o perioada critica de incalzire si nu a avut chiar la momentul oportun umiditate. Totusi, datorita acestor ploi toate culturile au recuperat aceasta ramanere in urma. Putem spune ca avem culturi de porumb foarte frumoase, mai frumoase decat in Baragan.

Rep: Deci probleme cu seceta nu sunt. Dar se anunta pentru toamna un septembrie secetos. Ar putea sa puna acea luna probleme?

N. T.: Noi mai avem nevoie de un pic de ploaie, atat la cultura porumbului cat si la cartofi deci la culturile care vor fi recoltate mai in toamna, septembrie-octombrie. Pentru grau nu se mai pune problema. Deasemenea si pentru plantele de nutret si chiar pasunile naturale si fanetele. Acolo mai e nevoie de apa. in momentul de fata nu sarim in aer ca nu avem apa. Daca se prelungeste caldura e foarte bine, pentru ca toate culturile au nevoie de caldura. Daca ne mai vine cate o ploaie cum au fost acestea din iunie, atunci nu vom duce lipsa si nu va fi nici un fel de problema pentru judetul Sibiu. Nu trebuie sa ne speriem. M-am uitat la pasuni, pentru ca sunt primul barometru care ne spune daca sunt afectate aceste culturi si deocamdata stam foarte bine. Pasunea asigura hrana necesara pentru animale in aceasta vara.

Cioban da, agricultor nu

Rep.: Merita sa fi agricultor in judetul Sibiu?

N. T.: Agricultura este destul de complexa si multi oameni o iau in deradere. Este o meserie foarte complicata si acela care are atractie pentru aceasta meserie, pentru el merita. El ori se ocupa de cresterea animalelor, ori se ocupa de cultivarea de plante, grau, porumb, insa majoritatea agricultorilor din judetul Sibiu practica cresterea animalelor, care are nevoie implicit de culturi, care sa asigure hrana animalelor, pe timp de vara dar si pe timp de iarna.

Rep.: E vestit Sibiul pentru ciobanii sai, mai merita sa fi cioban in conditiile in care sunt impuse tot mai multe restrictii. Vor rezista ciobanii atator interdictii, credeti ca vor supravietui?

N. T.: Eu sunt agricultor si fac meseria asta de multi ani. Cunosc temperamentul si indeletnicirea oamenilor care se ocupa cu animalele si in speta, ciobanii, cresterea ovinelor. Au trecut peste ei multe asemenea primejdii, dar nu i-au pus jos. A fost colectivizarea, a fost o perioada cu contracte obligatorii, insa acesti oameni care fac aceasta meserie din mosi stramosi nu se sperie atat de usor. Oaia este un animal foarte productiv si care aduce beneficii, care sporeste situatia financiara a gospodarului. in anii in care se cautau aceste animale, Poiana Sibiului s-a dezvoltat extraordinar. Nu stiu daca mai sunt doua trei localitati in tara la fel cu Poiana. Şi acum, poienarii care au practicat cresterea animalelor au averi extraordinar de mari. Multi dintre ei se ocupa acum cu afacerile imobiliare. Au putere economica extraordinara. Nu putem spune ca nu este rentabila aceasta indeletnicire. Mai ales acum, ca animalele, datorita acestor conjuncturi, au inceput sa descreasca in efective. Nu se intampla acelasi lucru si la ovine. Din datele pe care le am, pot sa spun ca efectivele ovinelor s-au mentinut chiar si in ultima perioada. Avem la nivelul judetului Sibiu un numar de ovine fatatoare egal cu numarul de locuitori. Deci fiecare locuitor are asigurata branza, productia de miei, de lana.

Micii agricultori dispar

Rep.: Ce se va intampla cu micii producatori care isi ara cei 25-30 de ari si trag de ei cat pot.

N. T.: intr-adevar, aici este o problema si ne indreptam atentia catre ei. Oamenii de la tara sunt tot mai putini. Deocamdata sufera pentru ca pensia care o primesc ca si agricultori dupa anii de munca practicati la CAP este foarte mica. Odata cu intrarea in UE aceste lucruri se vor reglementa. Vedem nu prea departe, in urma cu cateva luni in decembrie 2006 s-a marit pensia acestor agricultori iar acum se discuta din nou. Nu mai au nici performanta, pentru ca sunt mai in varsta si nici nu se mai straduiesc acum sa lucreze o suprafata mare de teren sau un efectiv mare de animale. isi cresc o vaca sau cateva oi pentru a-si asigura minimul necesar pentru el si familia lui. Nimeni nu o sa moara de foame, pentru ca vor aparea alte forme de salvare pentru acesti agricultori si atunci nu vor mai fi oameni pierduti.

Rep.: Dar pana la urma agricultura de familie va disparea?

N. T.: Cu siguranta. Aceste terenuri nu pot fi productive si eficiente daca nu se comaseaza, daca nu vor fi suprafete mari. Nu poti sa lucrezi cu o gama de utilaje pe un spatiu pe care nici nu te poti invarti. Cand faci agricultura iti trebuie suprafata mare, iti trebuie utilaje, masini, unelte si atunci poti avea si eficienta si venituri mari.

Rep.: in afara de ciobani, avem in judet agricultori care o duc bine din punct de vedere financiar?

N. T.: Nu. Ponderea de baza traditionala este cresterea ovinelor. Nu am fost obisnuiti sa crestem vaci multe sau ferme de porci sau de pasari. Fiecare judet cu specificul sau. Noi suntem la Sibiu, crestem oaie, facem telemea cu care invadam Bucurestiul, Ploiestiul si alte orase mari din tara, cu asta ne ocupam. Sunt si agricultori care au reusit in alte domenii, care au ferme mari de vaci cu 2-300 de vaci. Dar ei nu sunt reprezentativi. Sunt fermieri deveniti crescatori de animale de curand.

Şanse mici pentru biodiesel

Rep.: Se vorbea de fabrica biodiesel de la Atel. Este o speranta pentru agricultorii de acolo?

N. T.: Vedeti dumneavoastra, vine cate o moda din Europa, cum este fabrica biodiesel. Este avantajoasa, pentru ca putem renunta la carburantul traditional. Pentru ca sa producem acest carburant din rapita avem nevoie de suprafete imense. Acea fabrica, din datele pe care le avem noi la Directia Agricola, poate sa produca o cantitate mare, insa necesarul de rapita pentru parametrii eficienti este gigant. E nevoie de trei-patru judete care sa creasca rapita ca sa asigure aceasta materie prima. Ori noi in judetul Sibiu avem traditie in cresterea animalelor, pentru asta e nevoie de furaje si nutret. Nu este un judet pentru rapita. Judetele pentru aceasta planta sunt cele din sudul tarii, judete mari care nu cresc animale si se ocupa doar cu culturi. Cred ca acolo ar fi fost bine sa fie amplasata aceasta fabrica. Deocamdata nu mai sunt semnale ca fabrica s-ar face in judetul nostru. Daca se va face, sigur ca se va importa. Asa cum Sibiul importa grau pentru necesarul de paine de zeci de ani, tot asa se va importa aceasta cantitate de samanta de rapita pentru a produce acest combustibil bio.

40% pe sponci

Rep.: Cand o sa mai vedem teren necultivat in judetul Sibiu?
N.T.: Şi acum avem destul teren necultivat. Circa 40% din acest teren arabil nu se cultiva. Aici sunt mai multe influente. O data pentru ca forta de munca lipseste si este tot mai imbatranita iar tinerii se indreapta spre locuri unde castigul e mai bun si rapid. Castigul asta il gasesc in Spania, in Italia, in Germania. A doua problema. Ca sa poti cultiva terenul trebuie sa fie comasat, sa fie bine lucrat cu utilaje. Utilajele sunt scumpe si trebuie investitori. Noi romanii din zona nu prea avem bani pentru agricultura. Acestea sunt influentele care determina ramanerea terenului nelucrat. Se pare ca intr-un viitor oarecum apropiat, aceste suprafete se vor lucra. Fie ca vor fi destinate furajelor, fie cresterii de animale.

„E nevoie de trei-patru judete care sa creasca rapita ca sa asigure aceasta materie prima pentru fabrica de biodiesel ", Nicolae Troanca.