Da, la Sibiu e festival de teatru. International. Bine. Intelegem asta, e un eveniment de traditie, cu spectacole stradale sau "indoors", prilej de a mai aminti lumii ca orasul nostru a fost candva, alaturi de mai dotatul Luxemburg, capitala culturala europeana. Intelegem si dorinta organizatorilor de a-si justifica activitatea prin programe pentru tot natul, de la fitoseniile elitiste la panaramele stradale, de la arta teatrala la circ cu lumini si sunete si, mai ales, moca. Ce nu pricep este dorinta asta de a epata cu statisitici mobilizatoare, care sa arate ca, uite, tot sibianul, cu mic cu mare, de la cocalar la investitor strategic, nu are alta preocupare acum decat sa migreze de la o sala la alta, de la o expozitie foto la alta, de la un spectacol pe "Pietonala Nicolae Balcescu" la altul in
Piata Mare si de acolo la "Luminarium"-ul din Piata Mica. Deja in presa se vehiculeaza ca "Zeci de mii de spectatori au participat la...". Hai chiar?
De ce "hai chiar?". Uite de ce. Pentru ca nu poti contabiliza pe cei care "participa" la un spectacol stradal. Nu ii poti face, asa, dintr-o intorsatura de tastatura, "spectatori". Pentru ca, pun pariu, daca, dandu-ti coate prin multimea de fascinati de zgomote, lumini, artificii, picioare si alte anatomii si neavand altceva mai interesant de facut decat sa-l intrebi pe nea ala/tanti aia "nu va fie cu suparare, cum se numeste spectacolul acesta?", ai fi primit un rapuns de genul "nu stiu da-i fain". Lucru care te-ar fi mai domolit in a pune a doua intrebare, ca: "ce se petrece acolo/care e actiunea?".
La categoria "spectatori" sunt trecuti si cei care stau la bere la terasele de pe "pietonala" si se trezesc, incindental, cu reprezentatia sub nasul lor? Sau daca eu dau o tura pe centru, asa, la trap, din punctul A in punctul B, si ma lovesc de niste valkirii care picteaza copii, o trupa de fete care canta la "saxafoanie", niste dansatori de samba, stau de o bere undeva apoi o aud pe Andra live si la final aud/vad artificii din balcon unde stau la tigara de dinainte de somn, se cheama ca eu cati spectatori am fost? De cate ori am fost numarat?
Åži daca m-am uitat contrariat la peretele acela alb cu desene cu iz social-politic inseamna ca sunt la zi cu gazeta festivalului?
Ar fi culmea tupeului sa sustii ca cei care au umplut Piata Mare la concertul Andrei si care au "vibrat" la refrenul de profunda adancime intelectuala, aproape sekspiriana, "Lucru mare-i omeniaaaaaaaa, mai de pret ca bogatiaaaaaa" (da, fiind vorba de Sibiu, au dat-o pe "selectii Ardeal" ) sunt un public cu care se poate mandri un festival de teatru. Asa as spune si ca multi dintre consumatorii de Pucarete se duc doar pentru ca e vorba de Purcarete, nu pentru ca ar intelege ceva din hiper-grotescul spectacolului. In plus, cunosc mai multi spectatori involuntari care m-au intrebat daca nu cumva Sibiul e atacat in plina noapte, deoarece bubuiturile artificiilor au depasit limita suportabilului.
In concluzie, nu contabilizarea la nivelul de "s-a depasit productia la hectar cu 110%" ori "am avut t-spe mii de spectatori" da valoarea unui eveniment de acest gen. Sa nu uitam ca si Florin Salam are multe CD-uri vandute, "Un show pacatos" are multe mii de spectatori. Asta nu inseamna ca e vorba aici de halitori de cultura pe paine ci mai degraba de consumatori de circoteca moca.
de Dumitru Chiselita
Septembrie 2020
