O casa, o poarta si multa ruina: Vopsitorilor Nr. 13

Orasul de Jos al vechii cetati a Sibiului. Locul de unde a "pornit " dezvoltarea viitoarei capitale a Transilvaniei, zona a micilor ateliere si pravalii ale mestesugarilor, protejata de zidurile, turnurile si portile celei de-a patra centuri de fortificatii, brazdata de paraiase-ramificatii ale Cibinului, cu strazi principale ca Elisabeta (9 Mai), Sarii (Turnului), Fierarilor (Faurului), Burger/Consilierilor (Ocnei) si stradute inguste cu nume de ocupatii mestesugaresti ca Zidarilor, Pielarilor sau Vopsitorilor. Acea Citta Bassa de pe prima Harta a Sibiului a lui Giovanni Morando Visconti pare sa fi fost imuna la trecerea veacurilor. Daca centrul copleseste prin maiestuozitatea caselor cu etaj, a palatelor si a bisericilor, care arata puterea si bogatia fostilor proprietari, aici totul pare mai intim. inaltimea caselor rareori depaseste un etaj, anumite strazi par a nici nu face parte din Marele Sibiu, ci dintr-un sat de pe Hartibaci sau Tarnave, totul pare aproape si la indemana, iar micul comert nu a pierit nici acum. inca mai avem pravalii, ateliere, magazine. inca, la fel ca in veacurile trecute, este locul de plimbare al cetatenilor ne-bogati ai Sibiului sau ai celor veniti "de pe sate " pentru a se aproviziona "de la Sibiu ". Orasul de Jos era cel mai cosmopolit loc al Sibiului; aici locuiau sasi, maghiari, evrei, romani si tigani. Pe aici se plimbau "slugile si soldatii ", aici erau carciumi, case de raport si bordeluri. Åži tot aici, o plimbare si poate oferi surprize din cele mai placute daca esti iubitor/cautator de vechi sau vrei sa vezi si altceva decat mult-prea-standardul zonei centrale.

in Orasul de Jos, in zona actualelor strazi ale Zidului/Ocnei/Vopsitorilor, se afla "cartierul general ", inca din secolul al XIV-lea al breslelor tabacarilor si pielarilor. Motivul: pe aici curgea Valea Mare, paraul care pornea din Cibin prin zona Turnisorului, intra in Sibiu pe la morile de sub Bastionul Soldisch (actuala Aleea Filosofilor) de unde se si ramifica in Orasul de Jos si se varsa, iar, in Cibin, iar apa era una din materiile de baza necesare in exercitarea meseriei lor. Una din aceste ramificatii ale Vaii Mari trecea si pe actuala strada a Vopsitorilor.

Numele strazii dateaza de la 1872, de cand Magistratul orasului a decis ca aceasta pottiune a Orasului de Jos sa poarte numele vechilor bresle. La aceasta se adauga faptul ca, tot aici, au aparut primele manufacturi din care s-au dezvoltat, in secolul al XIX-lea fabricile de tabacarie si vopsitoriile cu abur, ale caror constructii sunt si acum vizibile, pe tot parcursul strazii Zidului.

inapoi in timp

Strada Vopsitorilor se numeste astfel de la 1872: Faerbergasse. Initial se numea Ulita Paralui Mare / Ulita mare a Paralui - Grosse Bachgasse, nume atestat de la 1771, schimbata la 1845 in mai simplul Ulita Paralui- Bachgasse. Pe o harta a a Sibiului de la 1751 (publicata intr-una din editiile Cronicii Orasului Sibiu a lui Emil Sigerus) este clar vizibila strada si paraul, care coteste putin dreapta exact in fata casei de la actualul numar 13. Descrieri ale cladirii avem, in general, in toate prezentarile monumentelor sibiene. in "Topografia Monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu. Centrul istoric ", de Alexandru Avram si Ioan Bucur, deocamdata cea mai completa sursa cu privire la monumentele sibiene, casa ne este prezentata ca fiind compusa din sase corpuri din care unul principal "cu latura lunga si un rezalit " si altele doua secundare, spre strada. Pana la a ajunge la aspectul de astazi, casa, presupusa a fi fost construita in secolul al XV-lea, cu modificari si extinderi in secolele urmatoare (secolele al XVI-lea, al XVIII-lea si XX). Ca elemente particulare avem, pe langa corpurile de cladire care formeaza fatada dinspre Vopsitorilor (portiunea dinspre strada Zidului este de secol XX), poarta originala de lemn, cu simbol solar si cateva elemente de interior ganguri boltite semicilindric, o cursiva din lemn si usi baroce. insa mult din inventarul original, mentionat in documente sau in imagini de spoca, a disparut. Steguletul de tabla de pe acoperis, pe care erau marcate initialele A.F si anul 1794 (cel al finalizarii lucrarilors) a disparut, el fiind "existent " doar intr-o fotografie aflata in colectia Institutului de Cercetari Socio-Umane din Sibiu care reproduce un desen de epoca. La fel, ramificatia Vaii Mari care curgea prin fata casei, la fel ca si locuinta din stanga, nu mai exista acum. Paraul a fost asanat in 1964, iar casa demolata mult mai inainte. Un alt element disparut este statueta Sfantului Florian, care se afla pe acoperis, asa cum apare (neinteligibil) intr-un desen al Julianei Fabricius-Dancu. La fel, incuietoarea originala a disparut si ea, partial. Mentionam ca majoritatea distrugerilor au survenit in ultima perioada, in preajma anilor 1990. Ineresant este ca, de vreo 10 ani, in biserica Romano-Catolica "Sf. Elisabeta " de pe str. Gladiolelor, se afla o... statueta a Sfantului Florian, care se poate sa fie exact cel disparut de pe acoperisul casei de pe Vopsitorilor 13. (o "lenegda urbana " ne relateaza ca aceasta statuie ar fi fost demontata de pe acoperis, la comanda cuiva, pentru... o sticla de vodca).

Casa se pare ca a a apartinut unui olar (cf. Avram/Crisan), apartinator cultului romano catolic (Z.K. Pinter), continuandu-si apoi destinatie de locuinta pana in zilele noastre, cand proprietatea imobilului este inpartita intre Primaria Municipiului Sibiu si actualii locatari.

Sapaturile arheologice efectuate aici de prof. univ. dr. Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Ţiplic, Maria Crangaci si Anca Nitoi in 1999 readuc la lumina evolutia locuintei de pe str. Vopsitorilor Nr. 13.

Astfel, s-a constatat ca "fundatia pilonului de sustinere a arcului de poarta este mai veche decat zidul corpului de cladire ce iese spre strada si a carui fundatie incaleca fundatia portii ", s-a descoperit amenajarea din barne si scanduri a vechiului canal ce alimenta atelierele din Orasul de Jos, elemente de fundatie si un zid "plasat paralel cu zidul casei actuale si care a apartinut unei cladiri mai vechi ce a fost demolata pentru a face loc cladirilor actuale " Ca inventar, s-au descoperit aici "un vas reintregibil de forma foarte simpla si ca atare databil larg si secolele XVI - XVII, in interiorul caruia au fost observate urme de coji de ou si material textil, situatie ce ar putea fi pusa in legatura cu un ceremonial de fundare " fragmente ceramice din aceeasi perioada, o piatra de mari dimensiuni si care era fixat un stergator de picioare din fier. Concluziile cercetarii arheologice, combinate cu informatiile din documente, arata ca cea mai veche parte a imobilului a putea fi dadata la sfarsitul secolului al XV-lea.


Casa din Vopsitorilor 13, anul 2011

Cum arata acest monument istoric acums Putem spune ca se poate incadra usor in clasa celor pe cale de disparitie, la fel ca multe alte constructii de valoare din Sibiul vechi. Din pacate, tocmai corpurile de cladire care dau valoarea de monument sunt cele mai afectate. Zidurile fatadei au fisuri care le brazdeaza in toate directiile, tencuiala este cazuta, caramizile sunt erodate, iar cele cateva ferestre din termopan "lemnos " nu fac decat sa accentueze aspectul de locuinta parasita. Acoperisul este deteriorat si el si ne putem inchipui cat a putut "lucra " apa care s-a scurs, prin pod, in zidarie. Tentativele de reparare a fisurilor efectuale la nivelul tencuielii (cu ciment) si o "peticire " cu BCA a unei intrari, ca si unele interventii care nu au tinut seama prea mult de faptul ca la o cladire istorica lucrezi dupa anumite reguli, chiar estetice, au ajutat si ele la aspectul exterior de "casa a nimanui ". Poarta baroca inca se "tine bine ", in sensul ca nu a disparut cu totul, iar soarele antropomorf inca impresioneaza, in ciuda faptului ca trasaturile "chipului " sunt atenuate de multiplele straturi de vopsea aplicate de-a lungul vremii. Nu mai pomenim aici de amestecul de resturi de ornamente ale acoperisului, combinate cu o antena "Digi " si alte doua Yagi, de cablurile care "taie " fatada sau de faptul ca deja trebuie sa te apleci pentru a trece dincolo de poarta.

Curtea este cu totul altfel. Aceasta si din cauza ca locuitorii din zona ne-periclitata (dar cu o mai mica valoare istorica) au incercat sa ii dea un aspect ingrijit. Aici inca se pot admira, daca treci de poarta-grilaj ce o dubleaza pe cea din lemn, cursiva din lemn, feroneria balustradei, scarile din lemn si placutele cu numerele apartamentelor. La o privire mai atenta, se poate vedea si scolul de lemn de pe acoperis, care sustinea statueta Sfantului Florian. in rest, elemente moderne: o gura de canal de prin anii 60, curtea betonata, intrarea boltita dinspre strada Zidului, locatari "discreti " care nu ies nici cu matura la tine, nici cu paine si sare...

Legea si reabilitarea

Sigur, casa din Strada Vopsitorilor nr. 13 are urgenta nevoie de lucrari de consolidare si renovare. in momentul de fata, imobilul are mai multi proprietari de drept, iar unul dintre ei este Municipalitatea sibiana. Prin urmare, Primaria Sibiu, prin intermediul Serviciului Public pentru administrarea fondulul locativ, a demarat lucrari de spijinire a spatiilor cu probleme, pentru a nu periclita siguranta trecatorilor. Deocamdata doar atat se poate face pentru ca fiind vorba de mai multi proprietari, legea nu permite institutiei administrative sa sustina financiar reabilitarea spatiilor care nu ii apartin de drept, iar ceilalti proprietari de pe strada Vopsitorilor nr. 13 declara ca nu au posibilitatea financiara sa suporte costul lucrarilor.

"Avem legi foarte stricte si ele trebuie respectate, inclusiv in ceea ce priveste licitatiile pentru constructii sau reabilitarile. Am avut si un succes de reabilitare: la imobilul din strada Turnului nr. 4, dar acel imobil era propietatea Primariei, iar pe timpul lucarilor s-au oferit alte spatii chiriasilor. Asa am reusit sa reabilitam ", spune Ioana Urdea, arhitect sef al Municipiului Sibiu. in consecinta, pana nu toti proprietarii sunt de acord sa contribuie la reabilitarea spatiului, Primaria Municipiului Sibiu are mainile legate. Sau poate doar sa spere ca legea se va schimba si, in viitor, administratiile locale vor avea posibilitatea sa finanteze costul unei astfel de intervetii si sa primeasca mai tarziu banii de la ceilalti proprietari, printr-un fel de rate sau prin impozite marite.

Daca vreti sa vizitati aceasta casa, ea va asteapta. Acolo unde e de cateva veacuri bune, a doua strada pe stanga (dupa "Bar de zi "), vizavi de o fabrica veche, fosta cazarma iosefina.

Contul oficial al campaniei "Salveaza-ti trecutul! Salveaza monumentul! " este urmatorul: RO46BRDE410SV06606534100. Dupa desemnarea monumentului cstigator, fondurile obtinute din donatii vor fi puse la dispozitia autoritatii si grija careia se afla monumentul pentru demararea lucrarilor de conservare si restaurare.