Poze pentru viata de dincolo

Ioan Stoica a realizat mai bine de 10.000 de fotografii pe ceramicã pentru morminte, în peste 40 de ani

urmare din pagina 1

Acelasi mobilier, aceleasi instrumente, aceleasi rafturi ticsite cu cutii si cutiute pline de plachete de ceramicã, sortate dupã comenzi. Doar omul s-a transformat, împovãrat de trecerea prin viatã. Era tehnologiei nu a lãsat prea multe urme în modul de a lucra al mesterului Stoica. De când se stie el, mestereste asa cum a învãtat în ucenicie si apoi la cooperativã. Ce aparate digitale? Sibianul septuagenar este devotat aparatului sãu foto din anii 1940, un Zorchy autentic, metodelor de developare bazate pe emulsii si plãcilor de ceramicã. El spune cã, la viata lui, a realizat peste 10.000 de poze pe ceramicã. Pentru el, moartea e o întâmplare zilnicã, neplãcutã, dar realã. Oamenii vin sã-i cearã ajutorul, fie când au decese în familie, fie din prevedere. Unii vor sã fie siguri cã vor fi imortalizati pentru viata de dincolo asa cum sunt, altii vor sã îsi scuteascã rudele de aceastã sarcinã. Stoica este mândru cã practicã o meserie veche, de pe vremea Imperiului Austro-Ungar.

Primul atelier de fotografii pe ceramicã din Sibiu
Ioan Stoica are 75 de ani si de la 17 ani lucreazã în domeniul fotografiei. "Am început ca ucenic la Galati, iar în 1960 am ajuns la Cooperativa Tehnica Nouã. Fãceam fotoreportaje la întreprinderi si realizam cataloage cu piesele noi din fabrici. De pe vremea aceea am si aparatul acesta. E un Zorchy. si acum merge. Dar mi-am luat si eu un Canon." spune mândru Ioan Stoica. "În 1960, noi, cei de la unitatea 12 din cadrul cooperativei am fost primii din Transilvania care am început sã facem poze color" , adãugã Ioan. Bãrbatul si-a deschis propriul atelier în 1969. "Atunci a început toatã treaba cu pozele pe ceramicã. A fost primul atelier de acest fel din Sibiu. si multã vreme am rãmas singurul care executã fotografii pe ceramicã. Înainte de a deschide atelierul, am urmat un curs de specializare la Bucuresti, cã nu e treabã usoarã" , povesteste Stoica.

O fotografie e gata în trei zile
Stoica face fotografii pe ceramicã asa cum a învãtat el de peste patru decenii. "Iau întâi pozele si realizez pe carton un prototip de medalion. Îi arãt clientului si, dacã îi place, trecem la treabã. Se preparã o emulsie din oxizi de cobalt, de fier si de mangan. Se mojareazã pânã se obtine o pastã ca mierea de albinã" , explicã bãtrânul. Stoica nu se sfieste sã descrie în detaliu nici procedeul de developare "la bec galben" , special pentru fotografiile pe ceramicã. Ioan lucreazã la o fotografie pe ceramicã cel putin trei zile.
Metodele vechi si complicate i-au speriat pe multi dintre tinerii care au trecut pragul atelierului bãtrânului cu scopul de a învãta meserie. "A venit o datã un inginer tânãr sã învete, dar când a vãzut cã e complicatã meseria, s-a lãsat bãtut. Eu am doi fii, dar nici unuia nu-i place fotografia si meseria asta veche. Am auzit cã s-a mai deschis acum un an un atelier ca al meu, undeva prin Piata Micã. Dar acolo folosesc tehnicã de asta modernã, calculatoare, ce stiu eu" , spune, pe un ton usor dispretuitor Ioan.

Clientii vin si de peste hotare
Meseria dateazã de mai bine de o sutã de ani. Primele fotografii pe ceramicã pentru morminte au fost realizate în jurul anilor 1890, în Imperiul Austro-Ungar. "Dacã mergeti în cimitirul de lângã Biserica dintre Brazi veti vedea cã pe morminte se gãsesc asemenea poze, în traditia austro-ungarã. Acestea sunt nu doar însemne ale afectiunii fatã de defunct, dar pot deveni si elemente istorice, documentare" , spune Ioan.
Meseriasul are comenzi nu doar din Sibiu, ci si din judetele limitrofe, din Bucuresti si chiar de peste hotare. "La mine, un model costã între 600-750.000 de lei. În Europa, un model ajunge si la 250 de euro" , explicã bãtrânul, constatând îngrijorat: "Momentan, afacerea merge bine. Nu stiu cât va mai trãi meseria asta si traditia fotografiilor pe ceramicã. În Germania nu se mai practicã, dar în Spania este o adevãratã modã" .

"Moartea se întâmplã, asta e"
"Moartea se întâmplã... asta e. Indiferent de vârstã. Nenorocirea vine si nu întreabã. Fotografiile astea îi pãstreazã vii în memoria noastrã si asta conteazã" , spune Ioan, care de-a lungul vietii a auzit multe povesti triste. Multi vin însã la Stoica din prevedere. "Am multi clienti bãtrâni care si-au cumpãrat deja locul de veci si vor sã îsi facã si fotografiile pe ceramicã, pentru a-i scãpa pe urmasi de o povarã. Uneori, meseria asta e grea" , concluzioneazã bãtrânul, privindu-si mâinile si pãstrând un moment de reculegere parcã pentru toate chipurile pe care le-a developat pe ceramicã.

Iulia NAGY