ian 28 2013
|
|
La mijlocul acestei luni a primit premiul `Tanarul poet al anului 2012`. Cel mai recent volum al lui, `Franghia inflorita`, s-a vandut complet, in toata tara. Scrie despre familia lui si este fericit. Radu Vancu. Reporter: O sa incep cu premiul `Tanarul poet al anului 2012`, pe care l-ai primit recent pentru volumul `Franghia inflorita`. Cat de mult consideri ca te ajuta in proiectele tale viitoare? Te face mai `atractiv` pentru o editura sau alta, spre exemplu? Radu Vancu: Vorbind aproape serios, ajutorul cel mai consistent pe care mi-l da premiul asta e ca-mi plateste doua rate lunare pentru mansarda (le voi termina de platit in 2032, intelegi deci de ce astept cat mai multe premii cu putinta). Cat despre edituri, ele nu mai prea sunt o problema pentru poetul de azi; au aparut in ultimii ani vreo patru-cinci edituri interesate de poezie, foarte atente la ce se intampla si cu bun fler in alegerea autorilor pe care sa parieze. Cam toate premiile importante de poezie din Romania au fost luate in anii trecuti de editurile astea – printre care si Max Blecher, editura la care a aparut "Franghia inflorita". Rep.: Cum traieste un tanar scriitor de succes? Esti fericit? Cum decurge o zi obisnuita pentru tine? R. V.: Dac-as spune ca-s fericit, as mania zeii – dar haide sa-i maniem, la urma urmei: da, sunt fericit. Stiu, mitul poetului sarac si nefericit e inca puternic si de asta e vinovata scoala in primul rand – care le vorbeste elevilor despre un Eminescu traitor in mizerie si depresiv, aproape "borderline", uitand ca poetul acesta extraordinar fusese director de biblioteca, inspector scolar, redactor-sef de ziar si mai ales fusese un tip prietenos si vesel (cand nu-l apucau crizele depresive, ca pe noi toti). Cat despre ziua mea obisnuita, se invarte in jurul familiei – evenimentele ei principale fiind dusul lui Sebastian la gradinita si revenirea lui acasa. Intre aceste doua borne se desfasoara cam tot scrisul meu si tot din ele se alimenteaza. Am mai spus-o, sunt un poet domestic, am scris o carte despre sotia mea, una despre fiul meu, vreo trei despre sinuciderea tatei. Si una despre alcool, care o vreme a fost si el un membru important al familiei (pana in 13 aprilie 2009, cand m-a parasit definitiv). Rep.: Crezi ca exista in Sibiu o generatie noua de tineri scriitori? Va cunoasteti intre voi, iesiti la bere, dezbateti? R. V.: Da, chiar acum se naste o generatie de scriitori la Sibiu in care cred foarte mult – vorbesc de tinerii din Zona noua, cenaclul pe care-l moderez saptamanal din mai 2010. Tinerii scriitori de acolo sunt deja cunoscuti in tara, invitati la festivalurile importante, publicati in revistele relevante. Uite, Anatol Grosu, primul dintre ei debutat in volum (tot la Max Blecher), tocmai a luat in 15 ianuarie cel mai important premiu pentru debut din Romania – premiul Mihai Eminescu de la Botosani, dat de un juriu condus de Nicolae Manolescu. Zonistii, cum isi spun ei, au si o revista, tot Zona noua se cheama, finantata de Centrul Cultural Interetnic Transilvania, un trimestrial bine primit de lumea literara nationala. Pe langa zonisti, mai sunt in Sibiu cativa scriitori tineri exemplari, al caror prieten sunt mandru sa fiu – Rita Chirian, Veronica D. Niculescu, Andrei Terian, Dragos Varga, toti foarte apreciati (cu presa excelenta, premii nationale etc.). Nu vreau sa spun vorbe mari, dar de la Cercul Literar incoace n-a mai fost asa efervescenta literara in Sibiu. Rep.: Acum cativa ani, presedintele filialei sibiene a USR spunea intr-un interviu acordat ziarului nostru ca, din cauza interesului general tot mai scazut pentru literatura, poetii au ajuns sa se citeasca intre ei. Tu cum vezi ideea asta? Cati sibieni crezi ca au citit `Franghia inflorita`? R. V.: Nu stiu cati sibieni au citit "Franghia inflorita", cert e ca tirajul ei in tara e epuizat si nici la librariile online nu se mai gaseste – am incercat eu insumi sa-mi cumpar un exemplar, mi s-a raspuns ca nu mai exista nici macar in depozitele din Bucuresti. Va urma, probabil, un al doilea tiraj – asadar poezie se citeste si nu doar de poeti. Acum cativa ani, in 2009, dupa ce publicasem cartea care m-a vindecat de alcoolismul incipient, "Monstrul fericit", am primit un telefon de la un pub din Cluj – initiau un festival de poezie pe teme etilice si voiau sa-l denumeasca Drosophila mystica, dupa numele unui poem al meu din carte (festivalul se tine si acum si e un succes – numele i-a purtat noroc, asadar). Ceea ce arata ca poezia nu se citeste numai intre poeti, ci ajunge si in pub-uri si pe strada, peste tot unde trebuie sa ajunga si sa-si faca treaba. Ma rog, daca e scrisa cum trebuie, altfel nici macar poetii n-o citesc. De altfel, nici nu trebuie sa fie citita la nivel de masa, poezia e pentru imensa minoritate, cu vorba unui minunat poet spaniol. Rep.: De ce in viata publica sibiana nu exista niciun om de cultura emblematic, un intelectual model pentru noile generatii? Tu ce modele ai? R. V.: As zice ca din ghinion. Mircea Ivanescu a fost, pana la sfarsitul anilor ’90, modelul ideal pentru orice tanar poet; apoi, recluziunea lui voluntara din anii 2000, subsecventa mortii Doamnei Stela, a lasat un mare gol – disparuse Modelul insusi. Eu, spre marele meu noroc, am fost admis in apropierea lui si l-am vizitat aproape zilnic, pana prin 2004-2005 – iar Mircea Ivanescu a ramas, pana azi, idealul meu poetic si uman. Un poet emblematic ar fi putut fi Iustin Panta – ghinionul acela blestemat despre care vorbeam a facut sa moara in 2001, la 36 de ani, intr-un accident de masina. Sunt insa sigur ca ghinionul se va rupe odata cu generatia asta tanara – dintre promisiunile stralucitoare de acum (cateva dintre ele deja certitudini), cu siguranta se vor alege unul sau mai multe modele pentru generatiile ulterioare. Sunt deja prea multi pentru ca ghinionul sa-i mai poata risipi. Rep.: Ce carti citesti in prezent? Ne poti face cateva recomandari? R. V.: Acum recitesc jurnalele lui Kierkegaard si ma mira ce stupiditati putea sa-i spuna despre comunism hiperinteligentul filosof regelui Danemarcei, Christian VIII – era anul 1849, la un an dupa ce revolutiile zguduisera Europa si la un an dupa publicarea Manifestului Partidului Comunist la Londra (se intelege de ce regele era ingrijorat in legatura cu comunismul emergent). Daca-mi ceri recomandari, as spune ca un "must" ar fi incantatorul roman al Simonei Sora, "Hotel Universal", dupa mine cel mai bun roman romanesc de anul trecut. Sau cartea de minunate proze scurte a Veronicai Niculescu, "Rosu, rosu, catifea", care l-a dat gata si pe Dan C. Mihailescu. Or, pentru cititorii de proza straina, cele doua romane eclatante traduse tot de Vera Niculescu din Don DeLillo, aproape sigur viitor premiat Nobel – "Cosmopolis" si "Punctul Omega". Sau "Asperger", cartea de poezie pura si dura a Ritei Chirian. Sunt toate probe mai mult decat convingatoare ca literatura romana contemporana (y compris traducerile) o duce excelent. Credit foto: Ivan Hristov romania mansarda bucuresti cluj traduceri transilvania turnul hotel europa mircea centrul mihai eminescu ispa accident ion ans pal sip mira uta gradinita tes reviste aliment 2012 botosani vand dragos varga radu vancu de Stefan DOBRE Alte stiri adaugate luni, 28 ianuarie 2013Arhiva stirilor locale |
|