Rezervorul verde - Golul alpin al Muntilor Fãgãrasului

Am muri fãrã ea. Fãrã ea, clorofila. si fãrã el. Fãrã el, oxigenul. si fãrã privelistile care ne odihnesc ochii si ne bucurã simturile. Fãrã refugiul din naturã pe care ni-l luãm de fiecare datã când orasul ne apasã prea greu. Fãrã ciripituri, fãrã susurul izvoarelor, fãrã fosnetul frunzelor. Iar dacã n-ar fi cineva care sã ne împiedice sã punem stãpânire si pe ultimele bastioane ale "sãlbãticiei" , cu sigurantã cã le-am nãpãdi si pe acelea.
În Sibiu, sunt nu mai putin de 16 arii protejate, temple ale naturii în care trebuie sã pãsim cu grijã. Ziarul Obiectiv le va prezenta pe fiecare, într-un serial de 16 episoade, timp de 16 sâmbete de acum încolo, în colaborare cu Agentia Regionalã de Protectie a Mediului Sibiu.

Golul alpin al Muntilor Fãgãrasului - Tãrâmul grandios

Golul alpin al Muntilor Fãgãrasului este considerat arie protejatã si are statut de Parc Natural

Suprafata pe care aceastã regiune cu statut de Parc Natural o ocupã este de aproape 7.000 de hectare. Vârfuri de peste 2.000 de metri se înaltã cãtre cer si lacuri precum Bâlea si Podragu se afundã în rocã. Perimetrul acesta s-a convertit, astfel, în locatie idealã pentru pasionatii drumetiilor si ai alpinismului de ocazie sau de performantã, care pot sã respire aerul puternic al naturii în toatã splendoarea ei.

Radiografie
Golul alpin al Muntilor Fãgãras se întinde între Vârful Suru (2.283 m) si Vârful Podragu (2.462 m) si este caracterizat, din punct de vedere geologic, printr-o extindere a sisturilor cristaline. Relieful este spectaculos, gratie vârfurilor înalte de peste 2.000 de metri (Suru, Budislavu, Ciortea, Scara, serbota, Negoiu, Laita, Paltinu, Vânãtoarea lui Buteanu, Podragu etc.).
Cãldãrile glaciare ascund zãpezi vesnice, dacã nu au format deja, de-a lungul timpului, lacuri glaciare. Printre acestea din urmã se numãrã Lacul Avrigului, Lacul Doamnei, Tãul lui Buteanu, Lacul Bâlea, Lacul Podrãgel si Lacurile Podragului. Acestea se înscriu în reteaua cu cea mai mare densitate hidrograficã din Muntii Carpati si degajã o mare energie a reliefului. Pe o distantã de aproximativ 10 km se trece de la o altitudine de 1.400 m, la una de 1.850 m.
Înãltimile determinã un climat rece, cu o medie anualã de pânã la minus 20 de grade Celsius. În perioada septembrie-mai, zãpada se suprapune si se taseazã în straturi care pot ajunge la 7-8 m grosime. Rafalele de vânt, determinate si ele de peretii si vãile care le rãsucesc la bunul lor plac, sunt foarte puternice si bat dinspre vest si nord-vest.

Ariditate cu 400 de specii de plante
Climatul si relieful auster au dat nastere unei flore care se mentine la doar câtiva centimetri de sol, fãrã a avea curajul sã se înalte. Din cele peste 400 de specii de plante existente, majoritatea sunt licheni si muschi. Între zãpezi se întâlnesc însã, si speci de salcie piticã, iarbã rosioarã si rogoz. Pãdurile din vãi sunt ecosisteme complexe, care se sustin prin efortul mai multor plante, cum ar fi afino-molidisurile si jnepenisurile. Bobitele negre si parfumate, delicatese alpine, sunt adesea gãsite în preajma unor flori firave, cãrora le place aerul rarefiat – bujoreii de munte. Animalele care si-au fãcut casã pe piscuri sunt capra neagrã, a cãrei populatie se ridicã la sute de exemplare, ursul brun si marmota alpinã. Pe lângã clopotele vântului, în Parcul Natural se mai aud glasurile unor specii de pãsãri cãrora le place sã planeze în înaltul cerului. Cele mai impunãtoare pasãri sunt acvila de munte si vulturul plesuv sur. Lacurile glaciare sunt populate de pãstrãvi, care în soare descriu un curcubeu acvatic.

Turism la înãltime
Peisajul grandios al Golului alpin din Muntii Fãgãrasului a intrat în atentia turistilor mai ales cu începere din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, când turismul montan si-a gãsit foarte multi adepti. La Sibiu s-a creat reuniunea de Gimnasticã si Turism, ca mai apoi, în 1881, sã ia fiintã Societatea Carpatinã, care a ridicat numeroase cabane.
În prezent, în Muntii Fãgãrasului sunt trasate 26 de trasee turistice, care ajung si la aria protejatã a Golului alpin. Aceste rute sunt deosebit de periculoase si solicitante, iar cei care se încumetã sã strãbatã tara maiestuoasã a naturii trebuie sã se înarmeze cu vointã si sã aibã un echipament montan complet.

Parc Natural aproape sufocat
Starea de conservare a acestui Parc Natural este destul de bunã, acesta fiind pus în pericol doar de cei care practicã braconajul si pãsunatul excesiv. Peisajul care ne taie respiratia si care ar terbui sã ne curete de murdãria aglomeratiei zilnice la care ne supune modernitatea, trebuie protejat de nocivitatea celor care practicã turismul neecologic si care otrãvesc tãrâmul grandios al Golului alpin.

Silvia sERBÃNUt