Sa nu ne uitam martirii!

Am asistat, prin intermediul ziarului dv., cu catva timp in urma, la o serie de propuneri si chiar dispute privind atri­buirea numelui unor oameni politici catorva strazi din municipiul Sibiu. Nu am nimic impotriva unor asemenea decizii, desi unii dintre acestia nu s-au nascut pe meleagurile noastre. Doresc doar sa vin si eu cu o propunere. Doresc, in acest sens, sa reamintesc domnilor consilieri ai Consiliu­lui Local al municipiului Sibiu ca, in comuna Merghindeal, judetul Sibiu, s-a nascut proto­popul-martir Aurel Muntean, despre care s-au mai scris cateva randuri in ziarul Tribuna. Nu stiu daca consilierii actuali Ie-au citit. Voi incerca sa spicuiesc cateva crampeie din viata si activitatea acestuia pentru ca domniile lor sa poata aprecia daca merita ca o strada din Municipiul Sibiu sa-i poarte numele.

in lungul sir al celor care si-au dat viata pentru apararea Pamantului tarii, pentru sal­varea tezaurului national, a patrimoniului spiritual si cultu­ral, un loc de cinste il ocupa si fostul protopop Aurel Muntean, ucis miseleste de catre hoardele fasciste si horthyste in ziua de 10 septembrie 1940.

A vazut lumina zilei in 2 aprilie 1882, parintii fiind agri­cultori in comuna Merghindeal, jud. Sibiu.

Desi dorinta parintilor era ca el sa ramana pe curte si sa duca mai departe gospodaria, Aurel Muntean s-a simtit atras de scoala, astfel incat urmeaza liceul din Sibiu, pe care il absolva cu bine in anul 1903. Dand ascultare glasului inimii de a fi povatuitor, indrumator, sfatuitor si parinte sufletesc pentru poporul din mijlocul caruia s-a ridicat, s-a inscris la Academia Teologica din Sibiu, ale carei cursuri le termina stralucitor in anul 1906. Un an functioneaza in comuna Mer­ghin­deal. Aici preda religia in scoala primara, injghebeaza un cor. in serile de iarna ii invata pe tineri cantari si doine roma­nesti, iar in zilele de sarbatoare casa i se umple de sateni, carora le istorisea faptele marete ale domnitorilor Å¢arilor Romanesti, despre care saracii de ei, nici stire nu aveau.

Hirotonisit preot, isi incepe activitatea pastorala in comuna Valea Draganului, din Muntii Apuseni, localitate unde cu­noaste viata grea a localnicilor, existenta lor incarcata de saracie si lipsuri. Prin stradania sa, preotul Aurel Muntean reuseste sa repare biserica si cladirea scolii. Ridica o casa parohiala noua, dar mai ales a adus pentru fiecare localnic un cuvant mangaietor, o pova­ta si un sfat, dovedindu-se cu adevarat doctor al sufletelor si trupurilor enoriasilor sai. Ca o recunoastere a meritelor sale este inaltat la rangul de pro­topop al Huedinului (1923), an in care incepe cea mai framan­tata perioada din viata lui.

Cum in targul Huedinului romanii ortodocsi nu aveau nici urma de biserica, infiinteaza, mai intai, o capela in sala de sedinte a vechiului gimnaziu, sprijina, prin intermediul Bancii Populare "Fantanele", pe care o infiinteaza, peste 100 de familii sa-si construiasca case dar, mai ales, reuseste sa zideasca prin colecte si contributia voluntara a credin­ciosilor, a Ministerului Cultelor si Episcopiei, un stralucit lacas de inchinare, la sfintirea caruia este ridicat la rangul de sta­vrofor, episcopul punandu-i dupa cap crucea de aur, pe care el insusi a purtat-o ca arhimandrit.

Pana la data martiriului sau (1940), in propopopiatul Hue­dinului nu a ramas sat in care Aurel Muntean sa nu fi ridicat, acolo unde era nevoie, biserici, unde fiii taranilor sa poata primi educatie crestineasca.

Ca presedinte al filialei ASTRA, a infiintat cercuri cultu­rale in sprijinul preotilor si inva­tatorilor, a organizat manifestari artistice si culturale.

Tot din initiativa sa au fost ridicate trei troite, respectiv Belis, unde au fost spanzurati 10 moti, Fantanele, unde Avram lancu l-a invins pe Vas­vary, si pe muntele Storojet, la poalele caruia au fost prinsi Horea si Closca. Printre alte realizari ale protopopului Aurel Muntean am mai putea aminti si intemeierea, la Huedin, a unei scoli de "Arte si meserii" si multe altele.

Opera educativa, culturala, patriotica si nationala des­fasurata cu atata curaj si energie din partea protopo­pului nu a fost pe placul mul­tora dintre aceia care, pana la 1940, faceau parte din cate­goria minoritatilor nationale ale Romaniei, toti acestia, in taina, jurandu-i moarte, astep­tand doar prilejul de a-si pune in aplicare planurile diabolice.

Ocazia s-a ivit cand, prin Tratatul de la Viena (toamna anului 1940), Transilvania a fost rupta din trupul Romaniei.

Sub scutul bandelor hor­thyste, in ziua de 10 septembrie 1940, protopopul Aurel Mun­tean a fost prins, batut pana la sange cu pumni, pietre si cio­mege, de o mana de criminali sadici, care i-au smuls parul si barba, i-au zdrobit oasele, iar un macelar, Budai Gyepu, i-a bagat un bat prin gura, care i-a iesit prin ceafa.

Aceeasi soarta a avut-o si plutonierul Gh. Nicula, care a incercat sa-i vina in ajutor.

Cele doua victime au fost duse cu o caruta afara din oras si aruncate intr-o groapa, unde doar dupa doua luni au fost gasite, ridicate si inhumate in cimitirul orasului. in toamna anului 1945, au fost exhumate si reinhumate in curtea bise­ricii zidite cu multa truda de Aurel Muntean.

Voi incheia aceasta succinta prezentare a vietii protopopului Aurel Muntean, cu o martu­risire-crez a acestuia: "Pentru dreptate poti sa mori in piata publica". Manat de un tragic presentiment, a spus: "Mai bine murim aici, in colbul drumului, decat sa cedam un petec din sfantul pamant stramosesc!".

Liviu MUNTEAN