Orice om, cand ajunge la o varsta... rezonabila, si cu atat mai mult un creator - fie el compozitor, pictor, literat - isi priveste existenta, incercand sa-si evalueze prezenta pe Pamant, daca a facut mai mult decat umbra. Rodica Braga, in patru decenii de truda scriitoriceasca, are ce aduna si socoti. Nu i-am contabilizat volumele publicate, dar are - numai la mine in biblioteca - un raft cu cartile tiparite: proza, poezie, eseu, publicistica. Este stiut (si verificat) faptul ca scriitoarele stiu sa-si "gestioneze" mai bine operele decat omologii de sex opus, care se mai lasa pe tanjeala, sperand ca altii sa se ocupe de antologarea scrierilor.
Anul trecut, am semnalat aparitia antologiei de poeme "Vanare de vant", iar acum ne aflam in fata celei intitulate "Visand viata" (Editura Tipo Moldova, Iasi), in colectia Opera omnia, incluzand prozele scurte din tineretea autoarei: Sangele alb al pietrelor (1972) si Eternitati de-o clipa (1982). Multi scriitori, ajunsi la maturitate si notorietate, isi repudiaza scrierile din anii de inceput, parandu-li-se naive, strangace, artificioase. Rodica Braga priveste inapoi cu nostalgie si tine sa ne reaminteasca debutul sau in lumea literara. Adevarul este ca ambele volume de schite s-au bucurat, la vremea aceea, de aprecieri din partea unuor critici de notorietate. Spre exemplu, despre Sangele alb al pietrelor, Constantin Cublesan, in Tribuna de la Cluj, scria: "Calitatile prozei din acest volum de debut al Rodicai Braga ne indreptatesc sa speram intr-o evolutie rapida si sigura a sa", iar Dan C. Mihailescu, in revista Steaua, in 1982, remarca: "Varietatea si profunzimea zonelor lirice, apetenta nedisimulata fata de psihologiile marcate de solitudine sau descurajare, ca si pentru cele puternice, dar puse inaintea unor dileme de existenta, capacitatea de a opera in cadrul unui larg registru de nuante sentimentale paralel cu dezvoltarea epica bazata pe o anume stiinta a simplitatii, ostila artificiilor fastidioase de constructie, sunt trasaturile specifice prozei semnate de Rodica Braga".
Niciunul dintre cei care au scris despre cartile Rodicai Braga nu s-a inselat in asteptari, ea afirmandu-se ca o prozatoare autentica prin cateva dintre romanele ulterioare, daca ar fi sa amintesc doar Nisipul memoriei, Dincolo de dragoste, Singuratatea pamantului, Maia, Adagio, Vara de sidef.
"Visand viata" este o carte (si de biblioteca) frumoasa.