Nu ma mir ca turistii nu mai stau acum la rand sa treaca unu cate unu prin Strunga Ciobanului, a Doamnei, a Dracului - ca odinioara. Åži nici ca in prezent cabanele sunt mai tot timpul goale; inainte daca nu ajungeai pana la ora 14 cel tarziu 15, innoptai pe scaun, in sala de mese. M-ar mira totusi daca ar mai interesa pe cineva memoria cararilor. Dar puteam sa nu raspund provocarii unui generos si vechi prieten care mi-a oferit ocazia unor rememorari despre ce a fost turismul nostru montan? Apoi faptul ca ani in sir redactia Tribunei a editat, lunar chiar, foi volante sub titluri "Turismul sibian ", "Dumbrava minunata ", "Turism '82 " si alte asemenea m-a obligat si convins, pur si simplu. Se vor adauga si acestea la distinsul jubileu parcurs "din tot dea una pentru totdeauna" al Tribunei sibiene. Asa ca...trebuie spus cum si de unde a inceput.
Este cert ca sasii nostri au "inceput " ...sa urce cararile, folosite initial de oamenii locului ca sa ajunga la stana, in fanat ori "dupa lemne ". Pe la 1880 - ca sa nu incurce potecile, tot ei, "au pus semne de ulei rosii si albastre pe brazi " cum scrie Lucian Blaga in Hronicul sau, dupa fascinanta excursie in Cindrel, la varsta de 8 ani, (in 1903).Un foarte bun cunoscator al cararilor Fagarasului - Adalbert Bella Szalay -, pe 1890 ii "certa " pe turistii (de atunci), ca nu inteleg modul de gandire al romanilor in privinta toponimiilor: "cand un cioban (roman, desigur. Ciobani sasi n-am intalnit in 7 decenii) " spune, spre exemplu Vistea Mare, el nu se refera nici cum la varful acela de 2527m, ci la pasunea de pe Valea Vistei Mari. Pentru el, locul acela cu pasune inalta, cu vegetatie erbacee perena este "mina de aur... verde ". Ce sa faca pe un varf sterp, numai piatra, batut de vant,de ploi reci si lapovita? Multi ani mai tarziu, prin '980, un tinerel pe care l-am intalnit la "sterpe " in caldarile (de sud) ale Negoiului, la un popas, ne-a intrebat candid : " dar dumneavoastra unde mergeti? " La cabana Negoiu, i-am raspuns. La care, cu vadit interes: da' aveti pe cineva acolo? Pentru roman este firesc ca totdeauna sa mergi, oriunde, cu o treaba anume, sa ai un interes. Sa pleci asa "izmene pe calator ", sa te duci la... nimeni? Era cel putin strident, ciudat. Sa mai adaugi cheltuiala pe mancare, pe dormit, echipament pentru a razbi potecilor priporoase, ploilor si zapezii muntelui - era de neinteles. in fine, intr-un tarziu, s-au descoperit - in Ardeal, mai intai - si beneficiile turismului montan. Au aparut "casele de adapost " la Negoiu (Casa Robert Gutt), la Balea Cascada ("Casa Domnilor ") - cu doua incaperi, construita 1882 numai din "lemn de brad rudimentar fasonat ", cum scrie Traian Candulet in Monografia Cartisoarei), apoi Casa de Vanatoare de pe Boldanu, cabanele Plaiul Foii, Prejba, Åžureanu (1881), Piatra Mare, Podragu, Malaesti, Barcaciu, Poiana Brasov s.a.m.d. Imediat dupa 1944 au fost "nationalizate " 62 cabane (din Carpatii Romaniei) ridicate de si din contributia membrilor Asociatiei Carpatine Ardelene a Turistilor - SKV. Avea sediul in Sibiu si sectiuni in Brasov, Bucuresti, Bistrita Nasaud, Sighisoara, Lupeni,Timisoara, Reghin s.a. Regretatul profesor Ion Ionescu Dunareanu noteaza in "Scurt Istoric " al turismului romanesc, ca "SKV a fost intemeiata de un grup de sasi si romani - E.A Bieltz, dr. I.Moga, dr.
E.Wolff, P.Nedelcovici ,Vasile si Ioan Preda " in 1880. in cei peste 130 de ani, SKV a editat constant Jahrbuch-ul (Anuarul) activitatii membrilor sai, atunci cu peste 5.000 cotizanti. A fost reinfiintata dupa '90 continuand sa influenteze si astazi turismul montan prin cei cateva sute de buni "oameni de munte " din sectiunile Sibiu si Brasov.
Pana la o viitoare intalnire va doresc numai carari bune!
Al. Constantinescu
