oct 05 2011
|
|
O excursie cu scopul de a strabate Transalpina se pregateste in avans, nu putine fiind emotiile legate de starea lucrarilor, cunoscut fiind faptul ca, doar cu putin timp in urma, pe portiunea cea mai frumoasa, dar si cea mai periculoasa drumul era impracticabil, putand fi strabatut doar cu masina de teren sau pe jos, conditiile fiind deosebit de vitrege. Cu toate acestea, intr-o zi de sfarsit de saptamana, la ora 8 dimineata, cu cafeaua bauta si cu bateriile incarcate, am turat motorul masinii pregatiti fiind de una dintre cele mai frumoase experiente din ultimele saptamani. Åži una dintre cele mai emotionante. Åži daca drumul de la Sibiu la Jina a decurs normal, se poate spune ca aventura a inceput abia de la Jina incolo, spre Åžugag, de unde porneste, de fapt si drumul pe care Regele Carol al II-lea l-a efectuat la volanul masinii sale, in primele zile ale lui 1938 cand inaugura calea ce va fi cunoscuta drept "Drumul Regelui". Probabil ca acelasi sentiment l-a avut si capul incoronat in fata minunatiilor naturii, care, pe Valea Sebesului se arata in toata splendoarea sa. Paduri dese de brad si molid, care coboara pana in buza drumului si a vaii care duce cu ea un Sebes rece si limpede, pentru ca, surprinzator, calea pe doua sensuri sa se deschida intr-un urias lac de acumulare, la Oasa. Despre Lacul Oasa, se poate spune ca este situat la granita dintre judetele Alba si Sibiu, la altitudinea de 1255 metri, fiind unul dintre cele mai mari dintre lacurile de acumulare de pe raul Sebes, avand, putin mai sus de linia apei, un aspect, ciudat, selenar. Aici am facut primul popas. Nu atat pentru a face fotografii, cat pentru a inspira un aer taios si rece, desi e soare, si pentru a admira doua varfuri care se itesc in zare: Varful Åžureanu si Varful lu' Patru, dupa care am pornit din nou in sus, spre Obarsia Lotrului. Pe drumul curat si neted ca in palma, aceeasi natura de un verde lovit de toamna ne face sa uitam de civilizatie si de oras, desi nu de putine ori intalnim utilaje de constructii, lucrarile la DN67C fiind in toiul desfasurarii. Åži tot asa, din curba, in curba, pana cand, asa cum poate ca e si normal, la munte, ne sar in cale vreo sase magari, care ne "propun" sa facem un popas. De fotografii, de data aceasta. Fascinatie si teama in Pasul Urdele Dar asa cum "calatorului ii sade bine cu drumul", lasam magarusii in treaba lor, asa cum i-am gasit in mijlocul drumului, si ne-am vazut de drum, spre cea mai spectaculoasa portiune a Transalpinei si cea mai periculoasa. Padurea uita de ea in drumul spre Pasul Urdele, tovarasi de drum fiindu-ne aici, doar curbele in ac de par, bolovanii si muntii imbracati in iarba acum uscata. Aerul e si el taios si rece, vantul facand ca vegetatia in ocru sa suiere in jurul nostru, ca aripile unei naluci. "Nici pe aici n-a cazut niciun strop de apa de vreo doua luni", ne spune un om pe care-l intalnim la marginea drumului, el anuntandu-ne cu un accent usor diferit de cel ardelenesc, ca "vremea pare sa se schimbe, ca acum bate vantul". Nu l-am intrebat nici cine este, nici de unde vine si l-am lasat si pe el in treaba lui, la cotul drumului, unde l-am gasit, urcand spre locul care face sa se inmoaie genunchii celor speriati de inaltime: Pasul Urdele. Un sentiment ciudat te incearca in cel mai inalt punct al Transalpinei. De cap in nori, de capat sau de inceput de lume, drumul negru, proaspat, fara parapeti si fara marcaje, fiind parca singura ta realitate. Åži mi-e teama, recunosc, numarul scris cu vopsea rosie pe stanca fiind suficient pentru a ma opri de la a ma uita in jos, in hau: 2142 cu o bulina. Åži stiu prea bine unde ma aflu, dar zbaterile intregii lumi si insusi Timpul par a se fi oprit in loc, in punctul care ma face sa ma gandesc la oi, ciobani, caini de stana si transhumanta, la Urdele. Dar sentimentul de teama amestecata cu fascinatie se pierde repede, pentru ca Pasul scapa din vedere, in timp ce coboram, cu atentie, spre Ranca. Aici drumul redevine prietenos, facandu-l pe calator sa uite emotiile pe care tocmai le-a simtit, pentru a-si indrepta atentia spre o statiune aflata in plina ascensiune, drumul indreptandu-se usor, spre Novaci, limita Transalpinei din cealalta parte a muntilor. Drumul cu patru denumiri Transalpina, "Drumul Regelui", DN 67C si "Poteca Dracului" denumesc, toate, acelasi drum. Cel mai inalt din tara ce poate fi traversat cu masina. Pe aici au trecut oierii, din Marginimea Sibiului, impreuna cu oile lor, spre Oltenia, ei fiind cei care i-au pus numele cararuii prapastioase si prea putin prietenoase pentru cai, "Poteca Dracului". Pe aici se spune ca, in timpuri si mai vechi, au trecut si romanii in drumul lor spre capitala Daciei, potrivit unor surse acesta fiind "coridorul IV strategic roman". "Drumul Regelui" nu a fost batut doar de piciorul legiunilor romane, al pastorilor si al turmelor lor, pentru ca, potrivit altor surse, soseaua a fost construita si pietruita de germani in timpul primului razboi mondial, pentru ca, in perioada interbelica sa fie reconstruit si inaugurat de insusi Regele Carol al II-lea. Reabilitarea drumului nu s-a oprit insa aici, pentru ca el a fost reabilitat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand germanii aveau nevoie de aceasta cale de acces din motive militare, Transalpina fiind, apoi, prea putin intretinuta. Pe langa drumul misterios al pastorilor plecati in transhumanta, si pe langa toate sursele care fac ca nasterea Transalpinei sa fie atat de neclara, o alta legenda se impleteste cu drumul cel cu doua sensuri care taie Muntii Parang. Se spune, astfel, ca, la granita dintre secolele XVIII si XIX, fiecare familie de localnici a participat la construirea unei portiuni din acest drum, in functie de putere si de posibilitati. Cum se ajunge pe Transalpina Sibienii care vor sa urce pe Transalpina au la indemana doua posibilitati. Una este Sibiu - Saliste - Tilisca - Poiana Sibiului - Jina - Dobra - Åžugag, iar cealalta este Sibiu - Cisnadie - Sadu Rau Sadului - Sadurel - Pasul Tartarau. Recomandabila este prima varianta, intrucat drumul se prezinta in conditii destul de bune. in schimb, cea de-a doua varianta este mai mult pentru iubitorii muntelui si cunoscatorii zonei, mai ales ca drumul se afla in lucru pana la Sadurel. De la Sadurel si pana in Transalpina tronsonul de drum este folosit doar pentru exploatarile forestiere. Pe drumul judetean Jina - Åžugag se fac acum ultimele pregatiri pentru turnarea primului strat de asfalt. De altfel, in aceasta toamna, tronsonul va fi asfaltat in intregime. Investitia este realizata de Consiliul Judetean Sibiu si Consiliul Judetean Alba, prin fondurile europene atrase prin Programul REGIO. Prin acest proiect se vor reabilita si moderniza 10 km de drum judetean, 5,7 km pe teritoriul judetului Sibiu si 4,3 km pe teritoriul judetului Alba. Lucrarile au inceput in octombrie 2009 si sunt executate de Asocierea de firme SC Roemi Group SRL - SC General Trust Arges SRL. Valoarea proiectului se ridica la 22.126.184,62 lei cu TVA, din care contributia Uniunii Europene este de 15.422.782,99 lei fara TVA, cea a Guvernului Romaniei - 2.050.427,80 lei fara TVA, in timp ce contributia beneficiarului este de 356.596,14 RON fara TVA (Consiliul Judetean Sibiu - 196.127,88 lei si Consiliul Judetean Alba - 160.468,26 lei. Termenul de finalizare este sfarsitul lunii octombrie. Celalalt drum judetean - Sadu - Sadurel se afla si el in lucru, insa este depare de a fi finalizat. in acest moment se lucreaza la consolidari, largirea partii carosabile, montarea de parapeti si constructia podurilor. * Transalpina nu este un drum doar pentru iubitorii muntelui fiind accesibil in intregime tuturor posesorilor de carnet de conducere. Cu toate acestea, lucrarile nu sunt finalizate, in acest moment nefiind montati parapetii de protectie in zona Pasului Urdele, care este si cea mai periculoasa. Din acest motiv, dar si din cauza ca soseaua nu este inca marcata, nu este recomandabil sa fie strabatuta noaptea sau de catre soferii prea putin experimentati. Alte stiri adaugate miercuri, 05 octombrie 2011Arhiva stirilor locale |
|