Un Opel Astra. De 140 de CP, rosu. Test-drive de unul singur

`Nu trebuie sa alimentati, caci e facut plinul, puteti merge pe unde doriti, rugamintea noastra este sa aduceti masina inapoi pana la 16.30`. Cine nu isi doreste un test-drive de acest gen, unul in care reprezentantul dealerului sa nu mai stea in dreapta, turuind despre performantele si briz-brizurile masinii, oferind indicatii despre traseu, uitandu-se sugestiv la ceas `caci a cam trecut timpul`. Cei de la Autohaus Huber, dealerul autorizat Opel, au pus la dispozitia Turnul  Sfatului noul model Opel Astra, timp de o jumatate de zi. Sau ar fi putut fi o jumatate de zi, daca am fi fost la ora convenita la sediul reprezentantei.

`Masina are motor de 1.4 litri, iar modelul acesta e cel premium, cu alimentare turbo. E mic motorul, dar e nervos. Dezvolta 140 de CP`, au mai fost cele cateva cuvinte adresate de cei de la Autohaus Huber, inainte de a face o foarte scurta prezentare a catorva elemente din campul de butoane de la bord – aici e climatizarea, asa se regleaza, are navigatie, piele etc etc. Explicatiile suficiente pentru un sofer care se multumeste sa stie pe unde se alimenteaza, unde se pune lichidul de parbriz si cum schimbi o roata golita de aer. Fara fise tehnice si alte poliloghii.

Impresiile gresite ale unui sofer `de diesel`

Motorul `benzinar` de 1.4 poate parea lenes pentru un sofer de masini cu motorizare diesel - care au umplut Romania in ultima vreme -, prin urmare primele plecari de pe loc pot fi destul de greoaie. Insa geniala inventie a franei de mana electronice, care blocheaza alunecarea inapoi la plecarile din rampa, poate face si cea mai neindemanatica soferita o abila `participanta la trafic rutier`.
Senzatia de `motor lenes` isi duce traiul scurt, insa, doar pana intervine obisnuinta. Micul motor de 1.4 nu e de condus la turatii sub 2.500. Prin urmare, cateva strazi parcurse prin oras nu sunt suficiente. Noroc ca avem la doi pasi Marginimea Sibiului.

Dulcele drum al Marginimii

Motorul de 1.4 cu alimentare turbo e de condus cu sunetul la minim. De la 3.500 de turatii pe minut, cantecul de sub capota, refrenul pneurilor la virajele mai stranse, deceleratia cu frana de motor fac tot farmecul. Mai ales pe drumurile verzi ale Marginimii, pline de curbe, unele destul de stranse.
Pe astfel de drumuri lejere din punct de vedere al traficului, micul motor de 1.4 a aratat de ce sunt in stare 140 de CP. Adica viteze de 140 de km/h in viteza a treia, fara ca de sub capota sa stranute vreun piston. De fapt, viteza a treia e sarea si piperul acestei masini, aceasta treapta fiind complet satisfacatoare pentru un sofer cu imbolduri putin sportive, dar constrans de drumurile romanesti. Nu ca in viteza a cincea, motorul de 1.4 nu ar fi in stare sa mentina constanta viteza de 150 de km la ora, in urcare, pe panta Cristianului, cu trei oameni in habitaclu. Lejeeer. Adevarul e ca cea de-a sasea viteza nu prea pare sa isi aiba locul decat pentru cei care se uita aspru la consum. Unul de aproximativ 9,5 litri la suta de km, in test-drive-ul prezent.

Tehnica, domne', tehnica

Pentru cei care cred ca toate acele acronime care fac referire la controlul stabilitatii sunt vorbe de scumpit masina, modelul testat e argumentul impotriva.

Masina se aseaza extrem de placut pe drum si isi cauta rapid traseul lin, chiar si in cazul unor `agresiuni necivilizate` asupra traiectoriei. Nu ca nu ar exista si senzori care par chiar `de scumpit masina`: cum ar fi cel referitor la banda de incadrare. Teoretic, acesta ar trebui sa transmita tot felul de bipuri catre soferul care trece de pe o banda pe alta fara sa semnalizeze. Doar ca, in Romania, benzile de pe drum sunt `asa de bine desenate`, incat senzorul nu prea acpuca sa isi dea seama cum e cu liniile desenate pe asfalt. Mai interesant pare camera de deasupra oglinzii retrovizoare, camera care citeste semnele de circulatie de pe marginea drumului si le reproduce la bord, la una-doua secunde dupa. O chichita, in definitiv, dar una parca un pic mai utila.
Cu adevarat insa util este butonul `sport` (aici era bun reprezentantul dealerului, caci poate ne-ar fi spus mai repede de existenta acestuia). O optiune chiar impresionanta si cu un efect imediat: si nu e vorba ca bordul capata niste luminite rosii suplimentare. Ci, de exemplu, de senzatia oferita intr-o curba larga, in acceleratie, apasand deodata butonul: suspensiile se intaresc sensibil, motorul raspunde mai agresiv la apasarea pedalei. Si vor fi fiind si altele, dar `descoperibile` doar de cei cu un nivel peste mediu de condus.

Cam scump

18.000 de euro costa modelul condus ieri de la pranz pana dupa-amiaza. Cu tot cu trei tichete din programul Rabla. E adevarat: piele, navigatie pe ecran apreciabil, color, sistem de sunet placut etc. Dar la scaune tot la maneta dai. De vrei sa schimbi vreun bec ars, spatiul de manevra e tot stramt ca la majoritatea modelelor (e asa greu ca toate masinile sa aiba loc ca pentru orice om normal care nu vrea sa mearga in service pentru un bec de pozitie ars?). Ce ar mai fi mai ciudat: la sistemul de climatizare, e un mod cam agresiv de ventilare imediat dupa pornirea motorului. Chiar si cu geamurile deschise la inceput de drum, cateva zeci de secunde aerul navaleste brusc si rece peste soferul venit din vipia de afara – dar astea tine, poate, de setarile masinii. Care setari pot parea pentru cel care urca pentru prima data la volan destul de greoaie in ceea ce priveste accesul la datele computerului de bord. Dar, astea, de fapt, sunt detalii ce tin, aproape sigur, de obisnuinta.