Ziua Nationala a Romaniei, fara drapel, dar cu cosuri pline, la Sibiu

in anii comunismului, Ziua Natio­nala a Roma­niei era mar­cata cu para­de peste para­de, cu defilari multe, cu mari de cravate rosii si puz­derie de steaguri. Acum, la mai bine de doua decenii dupa Revolutia din 1989, am cazut intr-o alta extrema: cea a Zilei Nationale fara drapel. Nu, nu ne referim la cele pe care auto­ritatile le arboreaza pe principalele artere din oras sau pe institutii publice, ci la cele pe care romanii ar putea sa le puna pe casa, in curte, pe balcon etc. Nu, pe astea abia le vezi. Åži atunci care e forma de patrio­tism de azi? Mersul la cumparaturi.

Romania, sarbatorita la cumparaturi

Ieri, la ora 9.45 dimineata, numarai repede oa­me­nii de pe strazile Sibiului. Zi libera, somn pre­lungit - e clar. Asa se face ca nici evenimentele menite sa marcheze Ziua Nationala a Romaniei nu au avut lipici la sibieni. La -9 grade Celsius, pu­­tini au fost cei care au asistat la depunerea de coroane. intr-o mare de verde, adica de uniforme militare, putine haine civile am vazut: doar ale politicienilor, ale milita­rilor in rezerva si ale fami­liilor militarilor prezenti la depunerea de coroane, de la fos­tul sediu al Consiliului Dirigent din 1918. Adica, sa fi fost vreo 200-300 de oa­meni cu tot cu oficialitati.

Åži atunci va intrebati unde erau romanii de Ziua Natio­nala a Romaniei? Unii lene­veau pe acasa, altii erau la munca, iar altii - muuulti de tot- la cumparaturi. La orele amiezii, erau pline pana la refuz parcarile din zona comerciala a Sibiului, de parca era sambata sau duminica. in hypermarket trebuia sa-ti faci bine loc prin puzderia de carucioare, iar la casele de marcat - sa stai la coada luuunga, sa nu uiti ca de Ziua Nationala ai fost la cumparaturi!



Ironia zilei: strada Patriotilor, strada cu un singur steag



Dar steaguri de Ziua Natio­nala a Romaniei cate ati vazut? Pai, nu prea mul­te! De exemplu, de pe stra­da Vasile Aaron pana pe bulevardul Corneliu Coposu, am trecut la catastif 18 drapele. Adica ce?! Åži un copil de 5 ani putea sa le numere fara sa se incurce!

Dar poate pe strazile cu nume de rezonanta isto­rica, lucrurile stau altfel, ne-am spus. Nici gand, ne-a de­mon­­strat un raid rapid prin oras. Strada Patriotilor, stra­ba­tuta de la un capat la altul. Rezultatul? Un singur dra­pel. Ironia lui 1 Decembrie sa spui ca stai pe strada Patriotilor si sa uiti sa pui un steag cat de mic de Ziua Romaniei.

Strada Democratiei, doua ore mai tarziu si un steag mai mult. Noroc ca de pe Democratiei dai direct in strada Margaretelor si ro­manii sunt ceva mai sili­tori: au arborat patru stea­guri.

Dar ce te faci pe strada Princi­patele Unite, unde Ziua Nationala nu prea exista sau cel putin nu de 1 Decembrie, daca e sa te iei dupa numarul de drapele ce flutura pe case: 0. Ati citit bine: 0, adica zero. Åži incheiem rondul pe strada Re­volutiei: numaram tot patru drapele la casele si apartamentele oame­nilor; celelalte drapele - mult mai multe, e drept - flutura la Aca­demia Fortelor Terestre "Nicolae Balces­cu", la sediul Inspectoratului de Politie al Judetului Sibiu si la se­diul Serviciului Roman de Infor­matii... Eh, noroc cu aceste institutii, ca altfel si pe strada Revolutiei Ziua Na­tionala a Romaniei abiar ar fi zarit.

"Mama ne dadea drapelul sa-l sarutam!"

Ca drapelele sunt o raritate la casele romanilor de Ziua Nationala a Romaniei nu am observat doar noi. Ne-a confirmat si un apel telefonic primit ieri la redactie. "V-am sunat, dar nu vreau sa-mi dau numele... nu vreau sa supar pe nimeni, dar sa stiti ca imi pare tare rau, tare rau de ce se inampla. Pe strada mea sunt trei drapele si pe unul l-am pus eu. Atat: numai trei. Cele­lalte doua le-au pus vecini care au si ei intre 70 si 80 de ani... Ma intreb cum ne-am transformat asa de tare, de nu ne mai pasa ca e Ziua Nationala... Oare nu mai suntem romani? Oare asa ne-am trans­for­mat?", se intreba o doamna octo­genara din Sibiu.

Åži acum va intrebati poate cum de un octogenar tine ca de Ziua Nationala sa fluture tricolorul la geam? Pentru ca asa s-a pomenit: "Drapelul e ceva sfant, asta am invatat-o de cand eram mici. Mama ascundea drapelul de ziceai ca-i comoara; il ascundea cand eram copii ca sa nu-i dam alta folosinta, iar de Ziua Nationala inainte sa puna drapelul, ni-l dadea intotdea­una sa-l sarutam. Åži cand il lua de pe casa il invelea intr-o panza si asa il pastra. E drept ca in trecut era obligatoriu sa pui drapelul, dar oa­menii o faceau din drag, nu din obli­gatie. Cand ieseam in strada, toata strada era plina de drapele; acum nici nu stii ca-i sarbatoare. Parintii nostri astfel au vazut lucrurile si asa ne-au invatat si pe noi... Noi cum de nu am reusit sa le insuflam asta tinerilor?! Eu sper sa-mi dea Dum­nezeu putere sa pun drapelul si la anu'..."