Turnul Gros - Sala Thalia

Spre mijlocul secolului al XVI-lea, fortificaţiile Sibiului înglobate ulterior centurilor de apărare, au fost consolidate cu rondele de artilerie. Astfel de rondele au fost ridicate între anii 1540-1552 în faţa porţilor Turnului, Cisnădiei, precum şi pe alte câteva străzi din centrul istoric al Sibiului. Singura astfel de rondelă care a rezistat peste vreme este Turnul Gros, situat pe strada Cetăţii,dar care se întinde şi pe Bd.Corneliu Coposu. Este o construcţie masivă de plan semicircular,în forma literei U, ieşind cu circa 25 de metri în afara zidului exterior.

Turnul,ctitorit de Marcus Pemfflinger, datează din 1540,are ziduri din piatră şi cărămidă,precum şi o platformă pe care erau amplasate tunurile. De fapt acesta a reprezentat o veritabilă maşină de război defensiv, la nivelul inferior Turnul Gros prezentând mai multe cazemate cu guri de tragere. În urma lucrărilor de restaurare au fost însă păstrate doar zidurile exterioare ale construcţiei.De asemenea săpăturile efectuate au scos la iveală două canale, construite din cărămidă, care serveau, probabil, unul la drenarea apei din şanţul exterior, iar celălalt la comunicarea între apărătorii aflaţi de o parte şi de alta a turnului. În 1787 tipograful şi iniţiatorul primei librării din România, Martin Hochmeister, care avea să devină primar al Sibiului, un an mai târziu, a obţinut cedarea clădirii pentru construirea Sălii Thalia, întâiului teatru din ţara noastră, dar şi unul dintre puţinele din Europa.

Construcţia a fost ridicată într-un an de zile astfel că, în iunie 1788, atunci când a avut loc primul spectacol, aceasta era o adevărată bijuterie arhitectonică, având două balcoane şi o lojă rezervată exclusiv guvernatorului Transilvaniei. De menţionat că, încă din 1778, în respectiva locaţie funcţiona un teatru, o trupă germană prezentând timp de un deceniu-până la inaugurarea sa oficială-circa 130 de spectacole, în marea lor majoritate însă, pentru copii.

De-a lungul timpului pe scena de aici aveau să urce personalităţi de marcă din lumea culturală românească, în frunte cu George Enescu şi Mihai Eminescu, poetul fiind sufleur într-o piesă jucată în 1867 de trupa lui Mihai Pascaly. A fost pentru prima oară când reprezentaţia a avut loc în limba română, presa vremii relatând apoi că tot timpul spectacolele (la care participau multe din oficialităţile locale dar şi naţionale) s-au desfăşurat cu uşile închise.

Teatrul sibian a devenit,în scurt timp,unul de referinţă pentru România, pentru că aici aveau loc periodic spectacole gratuite, pentru săracii oraşului. Acesta a funcţionat fără întrerupere timp de 161 de ani, mai exact până în 13 februarie 1949, cand a fost mistuit de un incendiu devastator izbucnit de la o ţigară uitată aprinsă. De menţionat că şi în 1826 s-a mai înregistrat un incendiu însă acesta a fost lichidat, fără urmări semnificative, de însuşi Hochmeister.

În 1990 Consiliul Judeţean Sibiu a început reconstrucţia sălii, care a durat 14 ani. Destinaţia Sălii Thalia a fost însă schimbată, din mai 2004 aceasta slujind muzicii şi nu teatrului.