Crintul, asul din maneca turismului sibian

Cu un albastru ireal ne zambeste din inaltimile sale cerul, in a doua zi a saptamanii - marti - cand ne hotaram sa pornim incet spre Crint, unul dintre locurile unde turistul, din orice tara ar veni el, risca sa-si lase inima. Sa se indragosteasca iremediabil. Åži sa revina iar. Pentru ca nu reuseste sa se sature. De vantul care aici nu sufla, ci sopteste, de micul parau Tiliscuta, ce duce la vale izvoarele locului, de spatiul atat de cunoscut sufletului romanesc - deal - vale si apoi iar - deal - vale - de pasunile care vara te asteapta, pe alocuri, cu iarba inalta pana la brau, de aerul dulce si parfumat de fanete, padurile de conifere care urca si coboara lin, ori abrupt, dupa cum le-o cere pamantul din care-si trag sevele.

Cam aceasta este senzatia pe care o simti de te aventurezi intr-acolo, din Sibiu, virand scurt spre stanga, la Cristian, tinand calea dreapta pana la Orlat, iar apoi spre Sibiel, pe un asfalt negru si drept ca in palma, care te duce lin spre inima muntilor atat de dragi sibienilor si tuturor semintiilor care au trecut pe aici. Åži daca satul Sibiel te intampina cu pensiunile sale, comorile culinare, cu priceperea oamenilor in ale bucatelor si in gazduit oaspeti, de rezisti tentatiei si urmezi, in sus, apa rece a Vaii Sibielului, o lume intreaga ti se deschide in fata ochilor. Salbatica, da, dar la fel de primitoare ca oamenii satelor din Marginime.

Daca reusesti sa rezisti tentatiei...

Cand parasesti inima Sibielului, spre padure, drumul frumos si asfaltat isi lasa liniile drepte in spate, primele semne ale salbaticei naturi facandu-si simtita prezenta dupa bolovani. Pietre mai mici, ori mai mari, nisip si praf alburiu, ca o ceata le-a pregatit Valea Sibielului celor ce se aventureaza pana aici, agitatia specifica locului in care isi duc traiul oamenii fiind inlocuita, pe masura ce mergi inainte, de liniste. O liniste care prin partea locului este la fel de naturala precum apa ce se grabeste spre sat, sau padurile care "cad pe tine". Iar daca nu faci oprire la manastirea de aici, din zona si iti continui drumul in sus, fara prea mare efort, dupa vreo 14 kilometri ajungi la poarta inalta din lemn care te anunta ca ai ajuns pe Domeniul de Vanatoare Crint.

Daca ai mai fost aici si revii, o senzatie ciudata te incearca. Timpul pare sa fi stat in loc, multe dintre lucrurile pe care ti le amintesti de ultima data fiind exact la fel: copacii, la fel de verzi, linistea, la fel de adanca, trandafirii din fata cabanei invelite in lemn, cu etaj, mansarda si acoperis rosu, la fel de parfumati, nelipsind nici macar randunelele. Au trecut, insa, mai multe luni. Asa ca vorbim despre alte generatii de inaripate, purcei Mangalita, despre noi generatii aparute in familiile de vaci din rasa Baltata Romaneasca, Limousine, Angus si irlandezele Galloway, crescute aici pentru lapte ori carne. Åži daca te tin curelele te poti bucura de imaginile pregatite de natura si de gazde in fondul de vanatoare al domeniului. O sa ai surpriza sa vezi cu ochii tai porci mistreti, caprioare, cerbi comuni, iepuri si mufloni - un fel de oi salbatice, la ele acasa. intr-o natura blanda cu calatorul dar si salbatica, aproape neatinsa de mana omului, pe care promite sa-l binecuvanteze cu o liniste vindecatoare. Pentru ca aici nu exista nici notiunea de stres, nici de agitatie.

Åži pentru gurmanzi

Åži daca esti genul care se plictiseste repede de liniste si de taraitul greierilor, mai ai de descoperit multe surprize. Pentru ca terenul de tenis iti sta la dispozitie, la fel ca si bazinele in care poti pescui pastrav curcubeu si fantanele, crap romanesc, caras si novac, gurmanzii fiind si ei rasfatati. Pentru ca daca iti place branza simpla sau parfumata cu diverse ingrediente, ai ocazia sa mananci aici specialitati de telemea cu chimen; chilli; piper mozaic; rosii uscate, usturoi si ierburi italiene`ti. Toate preparate cu migala si pricepere ardeleneasca, din laptele muls chiar aici, in inima vie a Muntilor Cindrel, dupa cum ne spune Magda Horhat, managerul Domeniului de Vanatoare Crint,

Sentimentele acestea nu s-au pravalit, insa, doar peste sufletul nostru, al vizitatorilor de-o zi, ci si al oaspetilor de mai lunga durata. intrucat tocmai in ziua sosirii noastre pe Domeniul de Vanatoare Crint familia Marcu, sosita aici din Alba, tocmai se pregatea de plecare.

"Ne-am simtit minunat. Este un loc binecuvantat de Dumnezeu. O sa revenim cu siguranta si o sa le spunem si prietenilor sa vina", ne-a marturisit Maria Marcu.