De modificat se modifica, dar de schimbat, nici poveste!

De Bin Laden ati mai auzit ceva? Asa-i ca nu? Nici noi. De vamesii corupti? Nu. De Vantu? Nu. Åži cand te gandesti cat deranj s-a facut pentru subiectele astea, cate ceasuri risipite in fata televizorului, cu ochii cascati si urechile ciulite la invitatii din platouri, care despicau firul in patru cu vorba, cu gestul sau onomatopeea. Duse-s toate pe apa curgatoare a uitarii. Pro­testul politistilor de la Co­troceni, episodul cu po­litistul batut de infractori, desfiintarea spitalelor, lipsa banilor pentru trata­mentele din spital si alte grozavii revoltatoare trec, rand pe rand in cripta subiectelor care-au fost odata incendiare. Toate au fost la un moment dat reginele jurnalelor de stiri, pentru o zi, doua, hai trei. Ma intreb cat va rezista povestea asta cu regio­nalizarea Romaniei, pre­zentata cu multa ambi­guitate, dar drept solutie salvatoare, singura capa­bila sa atraga banetul european ce trebuie bagat in asfaltari, canalizari si alte capitole din infra­structura. Unii spun ca, de fapt, regionalizarea e doar o feliere politica prin care se incearca perpetuarea sederii la putere a actualei coalitii. Altii, responsabili cu promovarea cu fundita a ideii, o prezinta ca pe o mana cereasca. Mi-e greu sa cred ca o hotarare atat de importanta, luata pe genunchi, ar putea fi insasi marea varianta castiga­toare. Dincolo de orgolii politice, de patriotismul local, regional, de lucruri care se bat cap in cap sta practic o adevarata meta­morfoza a administratiei publice. Or, pentru o astfel de schimbare, in cazul in care unicul scop e acela de a face lucrurile sa functio­neze mai bine, e nevoie de mai multe etape, intre care am include si obis­nuirea populatiei cu ideea. Dar cred ca e prea mult sa le cerem fauritorilor de "reforme" sa trateze cu masura complexitatii astfel de lucruri. Faptul ca se incearca regionalizarea Romaniei la foc mare, cu viteza luminii, denota ca e ceva putred la mijloc. Am mai spus-o: s-a aflat peste noapte de fondurile de la Comisia Europeana, de e nevoie sa se imparta Romanica de pe o zi pe alta? Se poate imple­menta peste noapte un concept functional intr-un sistem cu o multime de piese defecte? Cum ar veni, avem o gioarsa de masina careia ii schim­bam niste piese, ii tragem o vopsea metalizata si ne asteptam sa luam pe ea la targ o caruta de bani. Dupa cum spuneam zilele tre­cute, pana cand vom afla concret cu ce se manan­ca impartirea asta care a involburat apele politice si sociale, nu putem sa lau­dam sau sa desfiintam ini­tiativa. Exista in discursul public si argumente pro si contra, iar tonul negocie­rilor e departe de a fi unul moderat. Ca vom fi impar­titi in voievodate, cnezate, regiuni sau te miri ce for­me de organizare, n-avem a ne teme: problemele consa­crate precum lipsa banilor, a serviciilor medi­cale decente, aberatiile legislative, coruptia inflori­toare si restul bubelor societatii raman pe baricade!